ZOON POLITIKON // Ostaticii „cailor lui Caligula”

Dumitru Diacov, 25.04.2013, tot în Parlament, lăsând în urmă atâtea cicluri electorale

Dumitru Diacov, 25.04.2013, tot în Parlament, lăsând în urmă atâtea cicluri electorale

(sistemul electoral și Noi)

Într-un alt articol de acum două săptămâni, scriam despre vulnerabilitățile mecanismului puterii politice de la noi din perspectivele unor învățăminte ce trebuie trase în urma evenimentelor din Ucraina. Mă refeream la necesitatea stringentă de înlăturare a unor situații potenţial generatoare de criză politică. În mod special vorbeam despre oportunitatea modificării unor prevederi ale Legii Supreme a Republicii Moldova şi a altor acte normative legate de alegerea preşedintelui în vederea evitării unor eventuale crize politice. Încercam să explic de ce aceasta este necesar, dar și oportun anume acum.

O altă problemă legată de funcționarea mecanismului puterii politice este sistemul electoral. Pe lângă multitudinea de chestiuni importante pe care le condiționează sistemul electoral, în esență, totul poate fi redus la faptul că, încercând să găsim o soluţie prin „Cum alegem?” (în sens de mecanism), în realitate, abordăm o problemă politică primordială: „Pe cine alegem?”. Toată literatura de specialitate ne atenționează că problemele legate de modificarea sistemului electoral nu trebuie tratate cu ușurință. Cu toate acestea, cum ne-o dovedește și practica, cei angajați în modificarea sistemelor electorale sfârșesc, ca regulă, prin adoptarea modelului perceput de ei ca fiind în avantajul lor imediat. Republica Moldova nu reprezintă o excepție.

Pe parcursul ultimilor ani, se vorbește mult despre introducerea sistemului electoral mixt. La un moment dat a fost votată o variantă în Parlamentul de la Chișinău. Dar în scurt timp a fost restabilit status quo-ul prin votul reprezentanților unui partid care îl votase inițial și care, culmea, venise primul cu ideea introducerii unui asemenea sistem în Republica Moldova. Zilele acestea, Comisia de la Veneţia, răspunzând solicitării Partidului Democrat cu privire la trecerea la un sistem mixt de vot, după cum era de aşteptat, recomandă Moldovei să nu modifice Codul electoral în anul alegerilor.

Fără a ne aprofunda în teoretizări, vom menționa doar că, într-o interpretare succintă, sistemul electoral nu constituie altceva decât un mecanism pentru transformarea voturilor în demnităţi publice. Parametrii principali ai sistemului electoral sunt: formula electorală, mărimea circumscripţiei electorale, structura votului, pragul electoral, mărimea instituţiei eligibile. Aceste variabile pot fi de diferite tipuri şi pot lua forme diferite, dar şi îmbinate în mod diferit, produc o diversitate extrem de mare a sistemelor electorale. A devenit axiomatic faptul că nu există sisteme electorale bune sau proaste, ci adecvate sau mai puțin adecvate. Cu unele excepții, valabile pentru democrațiile consacrate (ex. Marea Britanie și SUA), mai putem adăuga că nu există sisteme electorale veșnice.

În ce situaţie suntem noi?Actualul sistem electoral din Republica Moldova și-a cam trăit traiul, fapt recunoscut atât de marea majoritate a reprezentanților clasei politice, cât și de specialiștii în domeniile socio-umane. Sistemul bazat pe formula electorală proporțională absolută aplicată la noi necesită schimbare. Model care avantajează partidele politice, el și-a jucat rolul, creând cadrul necesar pentru instituirea şi dezvoltarea multipartitismului politic.

Absolutizarea modelului proporțional a scos în evidență de-a lungul timpului mai multe lacune. Parlamentarii aleși în cadrul acestui tip de scrutin, pe liste de partid închise, mai sunt numiți „caii lui Caligula”, dacă e să utilizăm calificativul atribuit de către G. Sartori. Împăratul roman Caligula și-a numit calul senator, iar în politica electorală expresia „calul lui Caligula” înseamnă că orice „nimeni” (până și un cal) poate fi ales. Totuşi, nu trebuie să generalizăm. În rândul aleșilor sunt persoane demne și competente, dar modalitatea de accedere în parlament le face în mod obiectiv dependente de liderii de partid, iar de aici și comportamentul respectiv.

Varianta optimă. Adecvată realităților Republicii Moldova poate fi o variantă intermediară – sistemul mixt, care încearcă să combine în forme diferite atât votul majoritar, cât şi reprezentarea proporţională. În principiu, acest sistem presupune alegerea unei parţi a deputaţilor în circumscripții uninominale prin vot majoritar, iar a altei părți – în circumscripții plurinominale cu aplicarea metodei proporționale. Fiecare alegător are la dispoziţie două voturi – unul pentru un candidat individual din circumscripţia uninominală, iar celălalt, pentru lista de partid.

Un sistem proporțional cu liste de partid prin care cetățenii să aleagă 51 de deputați ar păstra mai întâi de toate partidele politice în calitate de instituţii şi mecanisme de selecţie, recrutare şi reprezentare a intereselor sociale. Mai mult ca atât, în perspectivă, s-ar putea trece la listele deschise, unde alegătorul unui partid ar decide locul pe listă al candidaților propuși. Aceasta, pe de o parte, ar spori calitatea și competența celor aleși, iar pe de alta, ar mări eficiența și gradul de mobilitate a partidelor politice. Un astfel de mecanism este practicat pe larg într-un șir de state din UE.

Alți 50 de deputați urmează să fie aleși în circumscripții uninominale cu vot majoritar în două tururi. Mărimea circumscripției electorale în comparație cu un sistem majoritar absolut va crește dublu și va număra circa 52 mii de alegători. Pentru a trece de primul tur, un candidat va avea nevoie de peste 26 mii de voturi. În aceste condiții, accederea în Parlament în exclusivitate cu ajutorul resurselor financiare va constitui, mai degrabă, o excepție decât o normă.

Mai mult decât atât, candidații din circumscripțiile uninominale, în marea lor parte, după cum ne-o demonstrează și practica internațională, vor prefera suportul partidelor politice, solicitând nominalizarea și susținerea de către acestea, prin tot ce înseamnă „promovare electorală”. Totodată, candidații aleși, chiar cu susținerea partidelor, vor dispune de un grad mai mare de independență și autonomie în adoptarea deciziilor. În urma modificărilor, vor avea de câștigat atât cetățenii, cât și regimul democratic, în general, prin afirmarea partidelor politice în calitatea lor definitorie de sisteme politice deschise. Aceasta ar produce o reală reconfigurare a întreg spațiului public de la noi și ar crea premise pentru formarea unei culturi politice participative.

Printre dezavantajele sistemelor electorale mixte se menționează faptul că este un sistem relativ complex, care poate crea confuzie în rândul electoratului. De acord, dar acest impediment poate fi depășit prin conjugarea eforturilor.

Hârtia de turnesol. Adoptarea unui sistem electoral adecvat va determina în mare parte, după cum menţionam, calitatea regimului democratic pe care îl vom edifica în perioada imediat următoare. Formula electorală votată, ca și în cazul cu modalitatea de alegere a președintelui, constituie hârtia de turnesol atât pentru liderii partidelor parlamentare, cât și pentru deputați, care va marca gradul de depășire a condiţiei de politician și de însușire a calității de om politic. Tărăgănarea adoptării și implementării noului sistem până la următorul ciclu electoral nu înseamnă altceva decât amânarea cu cel putin patru ani a schimbării reale în funcționarea mecanismelor puterii politice de la noi. Liderii partidelor parlamentare (formali sau neformali) și în continuare vor adopta decizii pornind, în primul rând, de la motivații de ordin personal. Cât costă principiile și valorile lor ştim deja.

Pronostic. În afara formațiunilor plasate la extremele eșichierului politic, majoritatea partidelor recunosc necesitatea trecerii la sistemul mixt. Dar, de regulă, totul rămâne la nivelul declarațiilor. După cum e și firesc, mai aproape de alegeri, problema revine pe agendă. Dar imediat se pretextează că a rămas prea puțin timp pentru a discuta, explica și implementa. Totul se mișcă pentru ca nimic să nu se schimbe! Nici despre modificărea modalității de alegere a președintelui nu se discută, apoi vom auzi același refren. Nu trebuie să fii profet ca să-ți dai seama că lucrurile vor sfârși cu o nouă criză. Judecând după actuala conjunctură politică, ea este iminentă. Iarăși cineva va pune problema președintelui ales de popor.

Astfel, pornind de la esența politicii, vom spune: dacă se ajunge la criză, înseamnă că cineva e interesat de aceasta. Cine? De ce? Vă las să reflectați.

Alexandru Solcan

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău