ZOON POLITIKON // În ritm de roți pătrate

Ex-preşedinţii Poloniei, Serbiei şi Albaniei încurajează autoritățile Moldovei să continue modernizarea țării

Ex-preşedinţii Poloniei, Serbiei şi Albaniei încurajează autoritățile Moldovei să continue modernizarea țării

Zilele acestea, la Facultatea Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative (FRIŞPA) a Universităţii de Stat din Moldova am avut parte de o întâlnire deosebită. La FRIŞPA au venit trei foşti preşedinţi din trei ţări europene: Aleksander Kwasniewski, Preşedintele Poloniei în perioada anilor 1995-2005, Boris Tadić, Preşedintele Serbiei în perioada anilor 2004-2012, şi Rexhep Meidani, Preşedintele Albaniei în perioada anilor 1997-2002. Personalităţi notorii. Fiecare din ei fiind protagonist al unor capitole importante din istoria statelor şi popoarelor din care fac parte şi pe care le-au reprezentat cu mult profesionalism, dăruire şi responsabilitate. Ne-au împărtăşit experienţa. Au vorbit despre rolul civilizator al procesului de aderare la UE. Constatând, cu regret, lipsa coerenței clasei politice de la noi în problema integrării europene, distinşii oaspeţi, prin propria experienţă, au încercat să ne convingă că reformele vor da neapărat şi rezultate benefice şi că totul depinde, în primul rând, de noi.

Evenimentul a servit un bun prilej pentru reflecţii. Ne-am convins încă o dată că proiectul de integrare europeană este, în mare parte, unul al elitelor. Instituirea unei democrații funcţionale în Republica Moldova depinde de succesul proiectului de modernizare. Pornind de la realităţile noastre, rolul liderilor politici în realizarea acestui deziderat este unul primordial. Ferice de acele popoare care au avut lideri potriviţi la timpul şi locul potrivit!

De ce modernizare? Este cunoscut faptul că în majoritatea statelor occidentale cu regimuri democratice funcţionale libertatea a ajuns înaintea democraţiei. Procesele de schimbare şi transformare au cuprins toate domeniile vieţii social-economice, au durat câteva secole și s-au extins și asupra domeniului politic, fiind definite drept modernizare politică. La etapa inițială, cuprinzând statele care au realizat trecerea la societatea industrială, modernizarea politică a însemnat promovarea democrației, inclusiv prin mobilizarea socială şi participarea politică. Acesta a fost itinerarul societăților care au cunoscut fenomenul modernizării primare (Europa Occidentală, SUA, Canada).

Mai târziu, transformările s-au extins și asupra altor state și continente, fiind calificate drept modernizare secundară. Spre deosebire de modernizarea primară, cea secundară s-a desfășurat în ritmuri mult mai rapide. În mare parte, datorită suportului și experienței oferite de țările avansate. Oricum, nu a fost ușor. Deseori traiectoria curbată a schimbărilor amintea mersul unei roți pătrate.

Un rol decisiv în trecerea de la societatea tradițională la cea modernă în condițiile modernizării secundare l-au jucat elitele politice.

Dacă în Occident, libertatea a precedat democratizarea, la noi – invers. Libertatea, obținută în urma reformelor gorbacioviste și a dezintegrării URSS, era abordată de marea majoritate a cetățenilor mai curând ca lipsă a constrângerilor directe, decât ca o „necesitate înțeleasă” (Spinoza). Condiția cetățeanului după căderea regimului totalitar sovietic amintea, mai degrabă, euforia și entuziasmul sclavului eliberat. În scurt timp, valorile liberale au cedat în fața problemelor cotidiene și a constrângerilor materiale. Mentalitatea paternalistă și un întreg cortegiu de deziluzii au deschis calea nostalgiilor, care au pus stăpânire pe o bună parte a societății.

Prin urmare, în lipsa unei libertăți veritabile, generate, în primul rând, de factori socioeconomici, proiectul democratizării societății este unul al elitelor. După cum ne-o probează și practica altor state, la această etapă rolul decisiv în procesele de modernizare a societății revine elitei politice și liderilor ei.

Epoca şmecherilor. Experiența societăților angajate în tranziții sistemice similare celor de la noi demonstrează că, la etapa inițială, lideri devin, cu precădere, curajoșii și romanticii. Urmează perioada pragmaticilor și a celor șmecheri. Abia la etapa modernizării mature rândurile liderilor sunt completate, în mare parte, de politicieni de vocație.

Realitățile noastre de după proclamarea independenței se pliază perfect pe această constatare. Parcurgem perioada șmecherilor și a pragmaticilor. Care este motivația oamenilor din business de a intra în politică? Evident, pentru a avea acces la pârghiile puterii în scopul sporirii afacerilor personale.

Modelul analitic „Ștreangul opiniei publice” elaborat în contextul situației din SUA, într-o formă adaptată realităților noastre, poate fi reprezentat prin următorul cerc vicios: „resursele financiare” investite în „opinia publică” sunt convertite în „resurse politice”, care, la rândul lor, asigură o nouă calitate a resurselor financiare. Mecanism care se autoenergizează sub influenta forței supranaturale a banilor.

Toată istoria noastră recentă confirmă valoarea metodologică și aplicativă a modelului. Politicul prin instituțiile sale este subordonat intereselor personale și de grup, iar politicile la nivelul de metode, principii și valori înregistrează serioase derapaje de la normele etico-morale și bunul-simț elementar. Un cupaj original de democraţie şi metode caracteristice perioadei acaparării primitive de capital, cu elemente exotice de furt african și justiție orientală, au transformat statul într-un captiv al intereselor oligarhice.

Suferinţele democraţiei infantile. După cum ne-o demonstrează și experiența altor țări, toate problemele tinerei noastre democrații le putem atribui provocărilor iminente perioadei prin care trece societatea. Odată cu instituirea principiilor statului de drept, folosirea pârghiilor puterii în scopuri personale se va diminua. Pe măsura promovării reformelor de modernizare a țării, se va îngusta spațiul de manevră a șmecherilor în utilizarea pârghiilor politice în scopuri de îmbogățire ilicită. Politica va deveni, astfel, apanajul politicienilor de vocație.

Problema este una de timp. În lipsa unor lideri oneşti şi responsabili, credibili şi competenţi, nu ne va fi uşor, iar schimbarea adevărată se va mai lăsa aşteptată. Important e să nu ne complăcem închistați în confortul aparent al unui sistem producător de fericire obligatorie, dar nici amețiți de cântecul seducător de sirenă al unor falși tribuni, acești șmecheri deghizați în nimfe ale politicii.

Şi pentru că trebuie să fim optimişti, vom încheia cu o frază, auzită undeva, dar care vine să confirme vivacitatea poetului din noi: fie roata şi pătrată tot se-nvârte ea odată.

PAȘTE FERICIT!

Alexandru SOLCAN

The following two tabs change content below.