ZOON POLITIKON // Astenii şi crize politice de primăvară

A.Solcan fotoArgument 2. ESENȚA

Rezum. Când Aristotel definea conceptul „om” ca zoonpolitikón (trad. din limba greacă – animal politic), o făcea referindu-se la dimensiunile sale sociale și politice. Omul și animalul sunt sociale (prin natura lor), dar din ele două numai omul se comportă politic.

În practica omenirii, toate formele istorice de convieţuire socială ca şi societatea, în general, poartă un caracter obiectiv. Acestea își au rădăcinile în natura umană, fiind determinate de anumite necesităţi, constituind, totodată, un răspuns la provocările timpului. Perfect valabil şi cu referire la politică.

Originile politicii sunt determinate de caracterul colectiv al existenţei umane. Viaţa socială constituie un proces permanent de interacţiune între oameni şi comunităţile lor, care urmăresc anumite interese şi scopuri. Conceptul de interes, în viziunea lui H.J. Morgenthau, constituie „esenţa politicii”, fundamentează politica drept o sferă autonomă de acţiune şi de studiu, separând-o de alte domenii precum economia, morala sau dreptul.

Caracterul individual al intereselor presupune o diversitate iniţială de puncte de vedere, de atitudini şi de percepţii asupra unui subiect ce necesită lămurire. Acţiunea politică poate fi interpretată drept o modalitate de a adopta în mod raţional o soluţie acceptabilă pentru o problemă comună. Dacă am fi de acord unii cu alţii tot timpul, atunci politica nu ar mai fi necesară.

Enciclopedia Blackwell a gândirii politice interpretează politica drept „un proces prin care un grup de oameni cu opinii şi interese iniţial divergente ajunge la decizii colective socotite îndeobşte ca fiind obligatorii pentru grupul respectiv şi impuse ca o linie de conduită comună”. Prin urmare, politica presupune o diversitate de vederi dacă nu despre scopuri ultime, cel puțin despre mijloacele optime de a le atinge. De politică este nevoie acolo unde nu există perspectiva atingerii consensului, dar grupul are nevoie de acțiune colectivă.

Deşi termenul de politică este utilizat uneori în sens peiorativ sau ironic, pentru a critica obţinerea de avantaje personale sub masca interesului public, fenomenul în cauză este o latură inevitabilă a condiţiei umane.

***

Maidanul declanșator. Devine tot mai evident că principala problemă care a generat activismul extern al actualei puteri de la Kremlin este de ordin intern. Teama că spiritul EuroMaidanului se va apropia la propriu de centrul Moscovei explică comportament agresiv al Kremlinului. Analizat din perspectivă sistemică, regimul politic din Rusia, în ritmuri accelerate, se îndreaptă de la unul autoritar spre unul cvasitotalitar. Elementele democratice care au mai rămas sunt de faţadă și tot mai mult amintesc de ipocrizia constituțională stalinistă. Constituția URSS din 1936, de altfel ca și cea din 1977, una declara și alta făcea. Sistemul politic din Rusia are tendințe clare de închidere.

La baza acestui proces stau, bineînțeles, factori de ordin obiectiv. De fapt, procesele de democratizare a Rusiei începute pe timpul lui B. Elțin nu au fost sincronizate cu cele de modernizare politică la baza cărora stau factori de ordin economic. Este o axiomă că la temelia unei democrații funcționale se află libertatea economică.

Fobiile Patriarhilui. Actualul lider de la Kremlin trăiește drama unui dictator care nu mai poate renunța la putere fără să suporte consecințele ilegalităţilor comise. De fapt, moartea politică a lui Putin a survenit imediat după expirarea primelor două mandate de aflare la preşedinţia Rusiei. Au urmat o retragere simulată, prelungirea mandatului preşedintelui rus de la 4 la 6 ani și o rocadă cu președintele de atunci D. Medvedev. Istoria este plină de asemenea exemple. Vladimir Putin nu va ceda niciodată puterea de bună voie. Ea va putea fi preluată doar cu forţa, urmare a unor evenimente cu eventuale urmări dramatice.

Conştient de toate acestea, actualul lider de la Kremlin va închide şi mai mult sistemul pentru a-şi prelungi viaţa politică, dar şi cea fizică. Pentru aceasta este nevoie de o justificare, de legitimitate, politologic vorbind. Revenirea la războiul rece este o soluție perfectă pentru a supravieţui. Mai ales că extinderea teritorială pentru ruşi întotdeauna a fost o chestiune prioritară.

Viața bate filmul. Evident că, pentru Ucraina, Moscova avea elaborate mai multe scenarii. Multe din ele erau previzibile. Cu toate acestea, dinamica evenimentelor din ultima săptămână i-a luat prin surprindere pe toți. Evident că acţiunile care au avut loc la Kiev au fost gândite şi tehnologizate în birourile specialiştilor din Kremlin. O habă bună de vreme Ianukovici i-a tot dus de nas pe comisarii europeni cu semnarea tratatului de asociere. Între timp, omul și-a amenajat un palat ce stârnește invidia locuitorilor din dealul Sorocii, iar colecția de automobile lasă fără replică colegii de partea aceasta a Nistrului. Liderii occidentali de azi, dar și de ieri, cu toate vilele lor și cu bicicletele promițătoare de viață lungă și sănătoasă, par niște boschetari pe lângă demnitarul de la Kiev.

În momentul culminant Kievul renunță la semnarea acordului de asociere. Lucru nemaiîntâlnit în relațiile UE cu un oarecare alt stat. Pentru toată lumea era evident că Maidanul va protesta. Dacă urmărim evoluţiile evenimentelor de pe EuroMaidan, vedem că se intervenea de fiecare dată când nu era necesar pentru a provoca mulțimea şi a escalada protestele. Astăzi nu mai trezește nici un dubiu ale cui interese reprezenta în Ucraina ex-președintele V. Ianukovici. Vidul de putere care s-a creat la Kiev a picat foarte bine pe acțiunile ulterioare ale Moscovei. Mai crede cineva că este o coincidență întâmplătoare?

Conjunctură internațională favorabilă. Prinsă în febra pregătirilor pentru alegerile din luna mai, UE s-a dovedit total nepregătită pentru un scenariu dur și tupeist. Președinţia americană nu trece prin cele mai bune timpuri. Presiunile interne în contextul unui deficit bugetar enorm și angajamentele pe exterior dispersate în mai multe puncte fierbinți de pe mapamond au influențat modalitatea de reacție a Washingtonului la activismul Rusiei din sud-estul Ucrainei. Până în acest moment răspunsul actualei administrații de la Casa Albă nu a fost unul adecvat. Una peste alta, trebuie să recunoaștem că Moscova a prins foarte bine momentul. Operațiunea de anexare a Crimeii, cu siguranță, se va studia în academiile militare.

Victoria lui Pirus. Într-un prim exercițiu de evaluare a evenimentelor legate de anexarea Crimeii la Rusia, constatăm că, pe termen scurt, Rusia a avut de câștigat. O analiză proiectată în viitor nu exclude însă ipoteza că euforia rușilor legată de anexarea Crimeii este una de moment, iar victoria se aseamănă cu cea a lui Pirus. Pe termen lung, Rusia va avea de pierdut. În primul rând, au fost deteriorate pentru o lungă perioadă relațiile cu Ucraina. Or, vorba lui Zbigniew Brzezinski, Rusia fără Ucraina nu mai este imperiu. Vor urma lovituri simțitoare asupra sistemului clădit de V. Putin. Avem și precedente. Să ne amintim cât de eficiente au fost loviturile, în primul rând, cele economice aplicate Uniunii Sovietice de către statele occidentale și SUA. Într-un timp incredibil de scurt un adevărat imperiu s-a prăbușit lamentabil. Chiar dacă la început sancțiunile Occidentului păreau ridicole, vedem cum iau amploare și fără îndoială vor continua.

Țarcul politic autohton. În scurt timp după declarația parlamentului de la Chișinău în legătură cu situația din țara vecină, Rusia anexează Crimeea. Pentru a restabili echilibrul geopolitic, la Chișinău este demis ministrul Apărării. Ambasadorul unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării afirmă că nu se aşteaptă la nimic bun, dar ne liniștește și speră că „nu va fi mai rău decât acţiunile în privinţa Crimeii”. Să înțelegem că o anexare e o „măsură suportabilă”? Nasc și la Moldova preşedinţi!

Un sondaj prevestește alternanța guvernării (schimbarea puterii politice) pe malul Bâcului. Leul buimăcit încearcă să se ridice, dar nu rezistă mult. Guvernatorul Băncii Naționale nu este de găsit. Euro și dolarul iarăşi cresc. Avem și creșteri! Pe această notă optimistă punem punct.

Alexandru Solcan

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău