Zodia premiilor // Ruperea rândurilor

Cumpăna dintre ani, multifuncţională, devine pe un timp balanţa valorică, cântărind premii, medalii şi trofee. Cândva, Alexandru Grecu încerca să mă convingă de necesitatea potopului de premii: artistul are nevoie de aplauze! Înţelegeam, dar nu eram de acord. Generozitatea şi dragostea nu au nimic în comun cu evaluarea performanţelor: atunci când plouă cu premii, oamenii cu adevărat remarcabili nu se văd. Se îneacă în puhoiul comun, cenuşiu. Orice concurs este spectaculos prin concurenţă! Pentru ca premiul să fie o victorie (în perspectivă: un stimulent), trebuie să existe şi adversarul perdant, dornic de revanşă.

Citesc despre Gala premiilor Teatrului Satiricus („I.L.Caragiale!”), premii înmânate, în special, actorilor politici (mizanscenele oferite de aceştia sunt, probabil, mai vizibile şi mai rizibile). Şi nu pot să nu invoc spiritul tutelar al instituţiei: Cum nu vii, tu, nene Iancu!..

Invazia personajelor vieţii publice a eclipsat „secţiunea teatrală” a Galei, transformând-o pe aceasta în anexă la eveniment. Lista laureaţilor – pentru anul „eroic” 2011! – este enormissimă. S(t)atul arde, iar baba aplaudă spectacolul şi acordă „Premiile Nero” herostraţilor, pentru efecte pirotehnice! Îmi dă târcoale gândul explicativ-consolator: locul laureaţilor e chiar Teatrul de Comedie. Performanţele lor au depăşit condiţiile limitate ale scenei Teatrului Politic, de amatori.

Denumirea premiilor trădează o listă de laureaţi stabilită apriori. Abia în al doilea rând, fiecăruia, i s-a inventat câte o formulare-justificare, cum ar veni. Dacă citeşti lista premiilor  acordate, înţelegi că toate sunt costume cusute la comandă şi fiecare se potriveşte unui anume „concurent”. Iar fiindcă toţi „laureaţii” sunt fiinţe contradictorii, fiecare titlu e şi un oximoron: „Pentru principialitate şi compromis (sic!) în lupta politică”. Aproape tot aşa: „Pentru insistenţă şi pragmatism”. Faptele eroice asemănătoare, sunt nuanţate cu exerciţii de virtuozitate sinonimică: „Pentru pragmatism şi consecvenţă… în abordarea perspectivei politice” (!?). Cineva, din aceeaşi „casetă”, a ridicat premiul „Pentru iscusinţă şi consecvenţă”. Aţi sesizat diferenţa? Nici eu. Un premiu adaugă sare pe rana nedumeririlor mele: „pentru principialitate, devotament şi compromis în lupta politică” (un oximoron multiplu, cu trei termeni, care se exclud reciproc!).

Cineva o fi făcut (prea) multe isprăvi, calităţile sale sunt topite în manieră tutti-frutti: „Pentru combativitate, verticalitate şi devotament în apărarea valorilor naţionale” (am reţinut formula, deoarece un altul a fost apreciat doar „pentru verticalitate şi combativitate politică” (?). Un al treilea este decorat „pentru consecvenţă şi combativitate în lupta politică”, iar un al patrulea: „pentru curaj şi rezistenţă combativă în lupta anticomunistă”: Majoritatea distincţiilor sunt pentru fapte de „vitejie”(!). Chintesenţa o constituie premiul „Pentru verticalitate, curaj şi rezistenţă combativă în lupta anticomunistă” (în 2011!?)

Nu am nimic împotriva persoanelor premiate. Doar o precizare: atunci când urcă în scenă pentru a ridica „trofeul”, ei trec un Rubicon şi devin actori ai Teatrului de Comedie! Formulările, contextul politic şi pompa butaforică sunt caragialeşti. Pentru limpezire, propun ca premiile să se numească „Zmeură moldovenească” (în politică & artă). Deocamdată, un laureat ar fi chiar Gala…

Despre gândirea pozitivă. Poţi încălzi o casă, fie cu energie atomică, fie cu tizic. Dar una e să stimulezi inovaţiile în energetica nucleară şi alta – în producerea unei cantităţi record de bălegar.

Mircea V. CIOBANU