Ziua Scrisului Românesc

MIRCEA-V.-CIOBANUSpuneam, în contextul Zilei Limbii Române, că adevărata denumire a sărbătorii trebuia să fie Ziua Scrisului Românesc, or, pe 31 august 1989 a fost votată revenirea la alfabetul latin („Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSSM” a fost votată la 01.09.1989). Mi-ar fi plăcut să omagiem scrisul românesc, deoarece cultura unei naţiuni (dar şi a întregii umanităţi) se depozitează cel mai adesea în formă scrisă. Sărbătoarea ar mai fi însemnat Ziua Cărţii Româneşti. Frumos? Revenirea basarabenilor la alfabetul latin e o decizie epocală, dar există aici, în utilizarea alfabetului românesc, un clenci…

Îmi făceam zilele trecute nişte note pe marginea unei cărţi despre „literatura moldovenească” din Transnistria anilor 1924-1940, fenomen transferat apoi şi în Basarabia anilor 40-50. În context, îmi amintisem de cuvintele lui G. Călinescu din „Prefaţa” la Istoria literaturii române de la origini până în prezent, criticul numind literatura română „cea mai clară hartă a poporului român”. El numeşte, într-un fel de precizare „geografică”, punctele cardinale ale literaturii române: „Eminescu în Bucovina, Hasdeu în Basarabia, Bolintineanu în Macedonia, Slavici la graniţa de vest, Coşbuc şi Rebreanu în preajma Năsăudului, Maiorescu şi Goga pe lângă Oltul ardelean…”

De ce mi-am amintit despre acest argument, conjugat cumva cu discursul lui Mateevici: „n-avem două limbi și două literaturi, ci numai una, aceeași cu cea de peste Prut”)? În fierăriile proletcultiste de la Tiraspol şi Balta se forja o „literatură”, o „ limbă” şi chiar un „popor” nou. Unii sociologi consideră că experimentul a reuşit şi, conform unor teorii „constructiviste”, poţi să creezi un popor pe cale artificială. O fi, nu am resurse suficiente pentru a mă aventura în polemică.

Am văzut însă ce se întâmplă pe terenul literaturii. Inginerii „literaturii moldoveneşti” neagă, iniţial, orice legătură cu trecutul, cu literatura clasică („burghezo-moşierească” şi „românească”)  şi penalizează crâncen orice cochetare cu literatura modernă („decadentă”). „Literatura moldovenească” îşi taie craca din ambele părţi, lipsindu-se de trecut şi de viitor, concomitent. Din acest motiv, anii 20-50 ai „literaturii sovietice moldoveneşti” nu au dat niciun text cu valoare literară, demn de reţinut, căutat de cititor (şi nu impus de şcoala sovietică).

Abia în anii 60 ai secolului trecut, după re-acceptarea clasicilor (fie şi parţial-selectiv) şi după adoptarea unei scriituri moderne, scriitorii din Basarabia (Druţă, Busuioc, Beşleagă, Vasilache, Vieru, Saka ş.a.) au început să producă literatură autentică. Numai că, la o lectură atentă, s-a descoperit că această literatură este parte (fie şi distinctă, fie şi modestă) a literaturii române!

Faptul că literatura română este unică şi indivizibilă se demonstrează elementar: literatura din Basarabia (fie şi numită Republica Moldova) are un trecut comun (aceiaşi clasici), un prezent comun (scriitorii de aici şi de dincolo se tipăresc la aceleaşi edituri şi în aceleaşi reviste) şi un viitor comun: cititorii lor sunt unii şi aceiaşi, fie că locuiesc la Bălţi, Braşov sau Bologna. Iar dacă „literatura moldovenească”, încleiată cumva câine-câineşte (cum să nu-ţi aminteşti de Inimă de câine a lui Bulgakov!) pe masa de experimente diabolice ale URSS, se dorea dovadă a existenţei unei „naţiuni” (cu limba şi cultura ei „distinctă”!), rateul total al experimentului ar trebui să demonstreze că nici „naţiunea” nu există.

„Clenciul” meu în legătură cu scrisul românesc din Basarabia este o întrebare-nedumerire: de ce scriem, totuşi, româneşte cu alfabet comun, dar cu ortografii diferite? De ce Academia de Ştiinţe de la Chişinău nu insistă pe lângă Guvern să armonizeze sistemele ortografice? De ce Ministerul Educaţiei continuă să facă diferenţa prin manualele editate cu altă ortografie decât cele de la Bucureşti? Auzisem că s-ar fi prăfuit prin sertarele guvernamentale o propunere în acest sens, dar este o enigmă pentru mine unde este blocată.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)