Ziua de naștere a lui Aureliu Busuioc fără Aureliu Busuioc

În ziua în care Aureliu Busuioc ar fi împlinit 84 de ani, colegii și prietenii săi cei mai apropiați s-au adunat la Art House Café din incinta Teatrului „Eugene Ionesco” pentru a-i dărui cuvinte și mărturisiri pe care doar sufletul Domniei sale, încă nedezlipit cu totul de suprafața terestră, le mai poate auzi.

Crizanteme și lumânări pentru Aureliu Busuioc

 

Ideea de a marca ziua de naștere a maestrului, 26 octombrie, le aparține direcţiei Teatrului „Eugene Ionesco” și Societății „Limba Noastră cea Română” în frunte cu Valentina Butnaru care a avut grijă ca la serata de vineri să nu lipsească strugurii, spicele de grâu, levănțica și crizantemele atât de îndrăgite de marele scriitor.

Chipul de împărat roman al lui Aureliu Busuioc (preiau această sintagmă de la Alex Ștefănescu) putea fi admirat în câteva zeci de imagini tulburătoare, afișate în holul TEI de către fotograful Nicolae Răileanu, autorul expoziției consacrate celui omagiat. Liniștea care s-a lăsat după dispariția fizică a scriitorului era prea apăsătoare, de aceea a fost nevoie de o întâlnire sărbătorească, plină de viață, a oamenilor care l-au cunoscut, i-au solicitat lucrări de proză, poezii, noi și noi pagini scrise, au așteptat de la el glume savuroase, observații fine, ironii pantagruelice, săgeți critice sau laude discrete, i-au cerut sfaturi, păreri și l-au crezut nemuritor până în ultimele clipe.

 

„Aureliu Busuioc e dintre acei oameni care parcă nici nu s-au născut, nici n-au murit, ci au existat și vor exista întotdeauna”, a spus Val Butnaru, unul dintre inițiatorii manifestării. „M-am obișnuit cu apelurile telefonice ale lui Busuioc. Acum, de câte ori mă sună cineva, ridic receptorul și aștept să aud vocea lui”, a mărturisit Emilian Galaicu-Păun, menționând că rareori un literat e atât de activ și productiv în al optulea deceniu ale vieții. Busuioc ne-a oferit cinci romane în ultimii săi 15 ani, astfel îmbogățind literatura română.

 

5 romane în 15 ani

 

Potrivit lui Eugen Lungu, odată cu plecarea dintre noi a lui Aureliu Busuioc, „a dispărut spiritul cetății”, nimeni nu l-ar putea înlocui. Criticul Eugen Lungu a mai repovestit câteva bancuri „clasice” lansate de Busuioc la adresa unor persoane concrete, pe care a vrut astfel să le pună la punct sau cel puțin să le tempereze orgoliul. Scriitorul nu a putut suferi prostia, infatuarea, mediocritatea agresivă, luptând împotriva acestora cu armele umorului. Vasile Romanciuc a amintit, de asemenea, de unele vorbe de duh rostite de Busuioc cu diferite ocazii, pentru a-i struni pe impostori și imbecili. Totodată, adevăratele talente, mai ales cele tinere, găseau sprijin și încurajare din partea lui Aureliu Busuioc, despre care a vorbit emoționant Călina Trifan, remarcând darul poetului și romancierului „de a se detașa de propriile dureri, suferințe” și de a discuta fără teamă despre lucruri îngrozitoare, care te înfricoșează.

 

Vladimir Beșleagă a propus să fie adunate amintirile prietenilor despre omul Aureliu Busuioc, bancurile sale, întâmplările hazlii sau, pur și simplu, misterioase, iar aceste materiale să fie publicate într-o carte. Tot Vladimir Beșleagă a citit câteva sonete sclipitoare pe care le-au scris în anul 1988, într-un duel poetic, Aureliu Busuioc și Leonida Lari la o aniversare a seniorului literelor basarabene. Foile cu versurile celor doi poeți, scrise de mână, sunt o adevărată comoară pentru Vladimir Beșleagă care le-a păstrat intacte, într-o învelitoare de celofan, timp de peste treizeci de ani.

Mircea V. Ciobanu a accentuat că deși se referă la diferite perioade istorice, romanele și poemele lui Busuioc se vor citi mereu cu interes și cu plăcere, pentru că ele constituie literatură autentică, literatură vie.

 

Orfani de Busuioc 

Toți cei prezenți la serată l-au ascultat cu un nod în gât pe Corneliu Busuioc, fiul regretatului scriitor, care a povestit cum tatălui său i s-a făcut rău pe 5 octombrie, după ce participase la Adunarea Generală a Uniunii Scriitorilor. În ziua aceea Aureliu Busuioc i-a uimit pe confrații de breaslă prin ținuta elegantă, prin expresia de fericire de pe fața sa atât de frumoasă. ”Știa el ce știa. Înainte de a merge la Casa Scriitorilor, tata mi-a arătat încă o dată în ce mape și în ce sertare își păstrează manuscrisele, hârtiile. Peste o vreme o să fac ordine în arhiva lui, dar deocamdată nu-mi pot reveni. L-am pierdut pe tata, am rămas orfan”, se confesează Corneliu Busuioc.

E bine să ne mai adunăm la asemenea serate cu lumânări aprinse, cu vorbe calde, menite să atenueze sentimentul de orfani, după plecarea unor oameni cu statut de părinți ai literelor, ai culturii noastre.

Irina Nechit

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)