Zăgazul cu lipitori

foto-s.-corobceanu-blo

Una dintre cele mai umilitoare corvezi de care te ciocneşti pe teritoriul RM e legată de completarea fişelor migraţionale la ghişeele de la capătul podurilor de peste Nistru. Prima oară m-am ciocnit de tactica militarilor ruşi acum doi ani. „Kuda?”, am fost întrebată în timp ce mi se întorcea buletinul de pe o parte pe alta. „În or. Dubăsari”, i-am răspuns. M-a întrebat încă o dată, fără a ridica ochii din buletin, „Kuda?”. Am crezut că nu m-a auzit şi i-am răspuns mai tare: „În or. Dubăsari”. M-a fixat cu privirea şi s-a răstit: „Kuda?”. Am înţeles, credea că vreau să-l provoc vorbindu-i în română. Nu intenţionam să fac acest lucru. Vorba bunicii: „Nebunul se cunoaşte după bâtă, prostul după floare”. Mă strădui să evit oamenii ale căror acţiuni şi vorbe trădează o fixaţie. Nu-i zădărăsc, nu-i provoc, şi sunt gata să folosesc cuvinte din orice limbă pentru a reduce pe cât posibil timpul petrecut în compania lor.

Ultima oară am trecut Nistrul pe 8 martie. Spre deosebire de oamenii care au trecut înaintea mea, n-am dat bună ziua şi nici n-am mulţumit când mi-au permis să trec. După ce am completat fişa migraţională, din ghişeu am auzit un glas răstit: „grajdanstvo?”. Apoi, pe o notă la fel de ridicată, am fost întrebată de ce n-am indicat cetăţenia în fişă. Şi asta în momentul în care treceam dintr-o localitate a RM, în alta, iar el avea buletinul meu în mână.
Întâmplarea a făcut să am un vis: Nina Ştanski şi Evgheni Şevciuk să completeze fişe migraţionale la trecerea de pe un mal pe altul. Să răspundă cum intră şi pe unde ies din RM, iar şi iar, iar şi iar. În faţa nebunului cu bâta să nu mai rămână niciun prost cu floare.