Willkommen, Frau Merkel!

Aşteptările sunt mari în ajunul vizitei Angelei Merkel la Chişinău. Mai mari ca oricând. Nimeni dintre liderii occidentali nu a generat un interes şi speranţe atât de mari, nici chiar Joe Biden, vicepreşedintele SUA, care prin simpla venire a sa a marcat o schimbare de „paradigmă” în atitudinea Occidentului faţă de RM, în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009, a înlăturării nesperate a comuniştilor de la putere. După doi ani şi jumătate de guvernare democratică, proeuropeană, venirea Angelei Merkel depăşeşte sau ar trebui să depăşească semnificaţia formală, simbolică a gestului de simpatie manifestat de Biden.

Un angajament particular

Călătoria Angelei Merkel, destinată doar nouă, este expresia unui interes şi angajament particular al Germaniei pentru RM. Ea vine, vrem să credem, nu doar să preia ştafeta americană a implicării în conflictul transnistrean, pentru care Washingtonul nu mai are puteri, dar şi să-şi asume în mod oficial un rol important în asistarea efortului proeuropean, de consolidare a independenţei RM. Mişcările Rusiei, după revenirea lui Putin „pe tron”, reverberează, au efecte seismice în RM, dărâmă orice început de stabilitate, de coagulare a societăţii, şi nu pot să nu alarmeze Berlinul, ca unul din centrele conceptuale şi coordonatoare ale UE. După Konrad Adenauer, unul dintre părinţii fondatori ai comunităţii europene, Helmut Kohl, unificatorul Germaniei, trebuie considerat a fi ideologul Uniunii Europene în forma ei de azi, concepută de el ca un proiect care să uşureze reintegrarea RDG, dar şi a celorlalte state din „lagărul socialist”, în spaţiul economic şi politic german şi european unic. Ar fi o datorie morală pentru Angela Merkel, provenită din RDG, să continue extinderea UE spre Est, cuprinzând şi noile state independente postsovietice sau cel puţin să le ajute să-şi păstreze independenţa.

More for more

Fiindcă nu e rău fără bine, prin forţa împrejurărilor, a contextului geopolitic, prin acţiunile de până acum, Germania procedează în relaţiile cu RM ca un fel de „raţiune călăuzitoare”, un aliat benevol, care s-a angajat din propria iniţiativă să ne ajute să ieşim din „infernul” incertitudinii şi al tranziţiei ce nu duce nicăieri. De aceea, de la Merkel aşteptăm nu numai cuvinte generale de încurajare, nu numai fraze cu „povestea de succes”, ci şi lucruri concrete, care să certifice că Europa nu ne respinge, că ea nu are de gând să ne ţină veşnic în „limbul” Parteneriatului Estic, printre cei lipsiţi de speranţa de a accede vreodată în UE.

Berlinul trebuie să demonstreze în sfârşit că principiul „more for more” („mai mult pentru mai mult”) nu e o frază goală, că acesta funcţionează din plin.

„Un mesaj clar”

Şi premierul Vlad Filat aşteaptă de la Merkel ca ea „să transmită un mesaj foarte clar pentru întreaga societate, care dincolo de așteptările pe care le avem noi vizavi de apropierea de Uniunea Europeană, este probabil un mesaj necesar ca să înțelegem că trebuie să fim consolidați”. Bineînţeles că frazele generale nu mai pot înlocui „aşteptările pe care le avem noi vizavi de apropierea de Uniunea Europeană”. În condiţiile în care Rusia a venit cu un proiect integraţionist propriu, depunând eforturi vizibile, nedisimulate pentru a ne determina să ne schimbăm orientarea spre Est, societatea noastră are nevoie de un mesaj clar din partea UE că e dispusă să ne deschidă uşa imediat ce suntem pregătiţi să intrăm. Numai dacă spune aceasta, vizita Angelei Merkel va intra în manualele de istorie.

Aşteptări şi temeri

Aşteptările sunt însoţite şi de temeri, căci atenţia Germaniei pentru RM este pusă în legătură cu memorandumul de la Meseberg şi relaţiile germano-ruse, care, trebuie să recunoaştem, mai trezesc, în mod reflexiv, îngrijorare în această parte a Europei. O înţelegere dintre Berlin şi Moscova în problema transnistreană este privită cu o doză explicabilă, dacă nu justificată de suspiciune. E greu de crezut în generozitatea Rusiei imperiale, lacome, agresive, este puţin probabil ca Putin să accepte o soluţie în folosul RM, care să-i asigure viabilitatea şi funcţionalitatea. Faptul că unii reprezentanţi germani admit aderarea RM la UE înainte de soluţionarea definitivă a conflictului transnistrean denotă că Berlinului nu-i scapă intenţiile ascunse ale Moscovei de a transnistriza RM, adică de a o controla prin intermediul Tiraspolului. Dar şi tactica „paşilor mici”, în lipsa unei strategii clare, nu e lipsită de pericole, poate să ducă la o recunoaştere de facto, dacă nu de jure, a independenţei regiunii transnistrene. Aşa că trebuie să fim cu ochii în patru.

Timpul sincerităţilor

E adevărat, vizita Angelei Merkel este și o apreciere „a tot ceea ce am făcut noi în această perioadă”, după cum a spus premierul Filat. Este un merit al ministrului de Externe Iurie Leancă şi al premierului Vlad Filat, este o bilă albă pentru guvern şi AIE în întregime. Merkel nu ar veni dacă guvernarea AIE nu demonstra că se ţine de cuvânt, că îşi respectă angajamentele şi nu se limitează doar la vorbe, ca guvernarea PCRM. Dar există cu siguranţă şi lucruri de care Merkel nu este impresionată, dar nu le spune. E timpul să fie sinceră, ca liderii noştri să nu ameţească de „succese”.

Iluzii şi interpretări

Nu este exclus însă ca aşteptările despre care am vorbit mai sus să fie rezultatul unor iluzii, al unor interpretări greşite, ca frau Merkel să vină la noi din pură curiozitate, dintr-un impuls nostalgic sau istoric care îl poate lega pe un neamţ de fosta Basarabie, măcar şi pentru faptul că este patria unui număr de cetăţeni germani. Oricum, nu-i bai, vizita ei e un semn bun, e un nou prilej, o nouă şansă de comunicare, şi-i spunem bine aţi venit.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)