Vreau să votez în fiecare zi

Toată Moldova este exasperată de frecvenţa alegerilor. Sunt, ni se spune, interminabile. Ne-au extenuat. Nu mai putem. De ce, la o adică, ni se tot cere să ieşim la vot? Nu pot politicienii să rezolve odată problemele?

Nu ştiu ce face lumea în cabinele de vot, dar eu votez rapid, cred că în câteva minute. După asta merg să-mi caut de treabă. Toată procedura nu doare fiindcă nu strâng muşchii când umezesc ştampila. Nu m-am tăiat de hârtie niciodată atunci când am împăturit-o, şi buletinul de vot intră uşor. Îmi place ştampila din foaia de buletin. E drăguţă. La intrarea în clădire, nu mă aşteaptă Bute să mă mângâie pe maxilar cu stânga cu care l-a transformat pe francezul ăla în clătită. Nici la ieşire. Şi atunci? Care e problema?
Sutele de mii de protestatari din Estul Mijlociu îşi riscă vieţile pentru mai multă democraţie. Tinerii din Belarus sunt aruncaţi în dubiţe fiindcă cer alegeri care să conteze. Cetăţenii UE vor să voteze mai des pentru a aproba sau dezaproba politicile adoptate în birourile birocraţilor europeni. În alte ţări, alegerile sunt farse care nu contează. Femeile au obţinut drept de vot de-abia în a doua jumătate a secolului 20, şi nu pot vota încă în unele ţări. Şi noi nu mai vrem să votăm?

Lehamitea politică în Moldova postsovietică, în special în ultimii doi ani, a fost o reacţie normală la dezamăgirile care au venit, în mare parte, din direcţia partidelor democrate care au promis o modernizare rapidă a ţării şi o integrare uşoară în Occident. Absenteismul politic şi protestul împotriva votului este logic, însă într-o ţară normală. Moldova nu este o ţară normală. Este o ţară cu o democraţie extrem de fragilă, care a supravieţuit des din cauza intervenţiilor diplomatice din Occident şi a unui singur vot în Parlament. Şi în timp ce un alegător francez, neamţ, sau chiar indian poate boicota alegerile fără a exista riscul dezintegrării sistemului politic şi a reprofilării geopolitice, în Moldova diferenţa dintre o guvernare a unei coaliţii non-comuniste şi a unei guvernări PCRM este mare.

Multiplele alegeri repetate sunt un exerciţiu extrem de important pentru viitorul ţării fiindcă, în bătălia de la egal la egal dintre PCRM şi partidele prooccidentale, orice vot contează. Este un clişeu, dar prefer să ies la vot în fiecare zi decât să merg la mare, să molfăi mici, şi să văd cum se duce ţara pe apa sâmbetei. Chiar îmi place. Absenţii, în special tinerii care cred că e cool să nu mai vii la vot, să pună pe CNN să vadă ce mai face lumea de pe glob să poată vota şi să se întrebe dacă băieţii şi fetele din piaţa Tahrir ar scrie pe blog că ar trebui să se oprească odată votarea asta.

Cristian CANŢÎR

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău