„Vreau să fiu mamă, dar nu ca mama”

SINGURĂ ACASĂ // La doar 15 ani, visează să fie mamă. „Eu voi fi altfel decât mama mea care a plecat în Italia când aveam doi ani”

Din JURNALUL Alinei: „Prietenul meu JURNAL, am ceva timp de când mă macină un singur gând. Abia aştept să împlinesc 18 ani ca să nasc un copil, nu vreau să o fac mai devreme, dar simt că sunt gata. De mică, am crescut de una singură. Sora, cu 11 ani mai mare decât mine, era preocupată de problemele ei, iar tatei, în grija căruia am fost lăsate, nu prea îi păsa de noi. Este şi de înţeles – un bărbat nu poate să iubească doi copii străini ca pe ai lui. Recent, a plecat şi el în Italia. Nu mai putea asculta bârfele de prin sat că mama, aflându-se departe de el, ar fi practicat o altă meserie, decât cea despre care ne vorbea la telefon. Prietenii lui îi tot spuneau: „Las’ că ştim noi ce face Tatiana ta în Italia”. Era cât pe ce să-şi pună capăt zilelor, dar l-am oprit.”

Alina nu-şi mai aminteşte momentul despărţirii de mama, dar spune că nu va uita niciodată cum a întâlnit-o la aeroport, după şase ani de despărţire. „Era foarte slăbită şi avea mâna dreaptă în ghips. Când am văzut-o, am leşinat”. Abia când au revenit acasă, Tatiana le-a explicat fetelor că nu a păţit nimic, sub bandaj femeia ascunsese cercei şi brăţări de aur pe care le-a adus cadou pentru fetele ei. „Mi-a părut rău că inelul pe care mi l-a adus mama nu-mi era pe potrivă. Era mult mai mic decât trebuia”, îşi aminteşte Alina.

Svetlana PANŢA

Tatiana, mama Alinei şi a Carolinei, care pe moment se află departe de fiicele ei, spune că nu s-a aşteptat că fetele ei, pe care este nevoită să le iubească la distanţă, se vor maturiza atât de repede. „Când eram însărcinată cu Alina, am trecut printr-un stres foarte mare. Deşi avea deja doi ani, fetiţa mea nu spunea niciun cuvânt. Am suferit foarte mult atunci când eram în Italia şi sunam acasă, nu puteam vorbi cu ea. Alina a început să vorbească abia la şase ani”, povesteşte îndurerată Tatiana. Femeia spune că a început să plângă la telefon atunci când fiica ei i-a spus pentru prima dată „mama”. „Păcat că atunci nu am putut să o îmbrăţişez, să o strâng la piept ca să simtă cât de mult o iubesc”, regretă Tatiana.

E fată mare

De fiecare dată când vorbea cu mama, Alina spune că, la toate problemele pe care fetiţa i le povestea la telefon, mama îi spunea doar: „Nu trebuie să plângi. Tu eşti fetiţă mare”. Şi e adevărat, lucrul zilnic la care era supusă fetiţa nu era caracteristic pentru un copil. „În fiecare dimineaţa, mă trezeam la 5 ca să duc vitele la cireadă, să hrănesc toate animalele şi să fac mâncare. Apoi îmi luam geanta şi mergeam la şcoală. Nu prea comunicam cu colegii mei, deoarece mulţi dintre ei mă invidiau că eu sunt îmbrăcată mai frumos, că am mai multe decât îşi pot permite familiile lor. Dar eu îi invidiam pe ei, copiii care au mamă şi tată, spre deosebire de mine”, povesteşte Alina. Mai mult ca atât, pe fetiţă nu o agreau nici profesorii, mai ales când au început să vorbească gurile rele din sat despre ceea ce fac femeile plecate în Italia.

Tata s-a transformat în „femeie”

După plecarea Tatianei peste hotare, soţul ei şi-a asumat toate grijile casnice, inclusiv pe umerii lui era şi o altă sarcină, să educe cele două fetiţe, care de fapt nici nu sunt ale lui. „Când m-am căsătorit cu Tatiana, Alina avea deja un an. Mi-a fost cam complicat să cresc două fetiţe, dar cred că dacă ele îmi spun tată, am meritat-o”, spune mândru Vasile. Carolina are astăzi 26 de ani şi, deşi toate rudele o tot dojenesc că trebuie să se căsătorească, ea spune că nu o face pentru că nu-şi prea imaginează ce înseamnă un bărbat adevărat. „Tatăl meu biologic o bătea fără milă pe mama, chiar în prezenţa mea. Ei s-au despărţit după ce mama s-a recăsătorit. Pe tata Vasile mereu îl vedeam preocupat de grijile pe care de obicei le face o femeie. Era cam straniu să vezi cum mai mulţi bărbaţi, adunaţi la o masă pe care sunt bucate preparate de ei, discută despre găinile care trebuie puse pe ouă”, zâmbeşte Carolina. Tânăra recunoaşte că nu prea a avut grijă de sora ei mai mică. „Probabil, diferenţa dintre noi e prea mare şi cred că nu am vrut să mă implic tare în educaţia Alinei pentru că în cazul în care s-ar fi întâmplat ceva, eu aş fi rămas vinovată”, explică sora mai mare.

Avort la 14 ani

Dacă ar fi fost mama alături, Alina crede că nu ar fi trecut prin toate greutăţile cărora a trebuit să le ţină piept. Sora era plecată la Chişinău la studii, tata sta mereu în faţa calculatorului, pe care mai târziu a descoperit că accesa tot felul de site-uri erotice, iar Tatianei, aflată peste hotare, nici prin gând nu-i trecea că sfatul ei: „Alina, nu plânge. Eşti fetiţă mare”, ar putea fi interpretat de fiica ei în aşa mod. Alina a gustat mai din tot ce presupune a fi om matur. „Am început să mă întâlnesc cu un băiat cu câţiva ani mai mare. După o seară la discotecă, unde am consumat şi ceva tărie, el m-a invitat la el acasă”. Verişoara Alinei povesteşte că acum un an a fost surprinsă de un apel telefonic. „Alina mi-a spus că are nevoie de bani. Nu am înţeles din start pentru ce i-ar trebui unui copil de 14 ani o sumă atât de mare. Abia mai târziu mi-a povestit toată istoria. Mi s-a făcut milă de ea, dar am considerat că trebuie să-i anunţ pe părinţii ei”, povesteşte Natalia, verişoara fetelor. Nici după această noutate îngrozitoare Tatiana nu a revenit acasă, l-a rugat pe soţ să o însoţească pe Alina la spital.

Aceeaşi soartă

Prietena cea mai apropiată a Alinei este o fetiţă care locuieşte în vecinătate. Ambele sunt singure acasă. Mai că toţi trecătorii îşi întorc capetele pentru a admira frumuseţea caselor, „precis este plecat cineva peste hotare”, constată lumea, însă nimeni nu-şi dă seama cât de pustii sunt aceste case. „Atunci când îmi este mai greu, mă duc la Angela. Ea mă înţelege ca nimeni mai bine, nu are nici ea mamă”, Alina începe să plângă. Tatăl Angelei este plecat de trei ani în Canada, iar mama a decedat într-un accident rutier, când fetiţa avea doar trei ani.

Sociolog Daniela Cheianu: „Copiii cu ambii părinţi plecaţi peste hotare se maturizează mult mai repede. Totodată, ajunşi la maturitate, aceştia şi-ar putea abandona şi ei copiii lor, ca un fel de protest, sau invers – să-şi manifeste dragostea părintească în mod exagerat, lucru care poate fi la fel de dăunător. Pe de altă parte, copiii cu părinţi foşti emigranţi sunt cei mai fericiţi deoarece ştiu să aprecieze la maximum ce înseamnă să-i ai pe mama şi pe tata alături, şi cât de mult suferă în lipsa părinţilor”.

The following two tabs change content below.