Vraja unui film despre o ţară a tuturor românilor

CINEMATOGRAFIE // Prof. univ. dr. Manuela Cernat, critic de film, ne aminteşte că Vodă Lăudescu semăna cu Ceauşescu

–      Stimată dnă Manuela Cernat, de ce aţi ales „Vis de ianuarie” (1979) în regia lui Nicolae Opriţescu pentru a inaugura Caravana filmului românesc în Republica Moldova? Autoarea scenariului acestei pelicule antologice este scriitoarea Anda Boldur, mama Dvs. Istoria familiei Dvs. îşi găseşte ecou în film?

Da, Anda Boldur este mama mea şi am ţinut să recomand acest film pentru deschiderea Caravanei cinematografice româneşti la Chişinău nu doar din motive subiective, ci pentru că „Vis de ianuarie” este una din paginile cele mai vibrante de adevărat patriotism şi un model de evocare istorică. E unul din cele mai frumoase filme din cinematografia românească de până la 1989.

A fost realizat în pofida tuturor opreliştilor, e un film care a luptat îngrozitor de mult cu cenzura. Vă daţi seama că în toate replicile unde se vorbeşte despre unul dintre personajele importante ale filmului, supranumit Vodă Lăudescu, erau trimiteri directe la proslăvirea continuă a lui Ceauşescu.

De fapt, filmul a suferit multe modificări, montajul a fost refăcut de câteva ori. Dar, până la urmă, a ieşit pe ecran şi e o pagină de istorie impresionantă, o imaginară poveste de dragoste între compozitorul Liszt şi o frumoasă boieroaică din neamul Vultur.

Există şi elemente din biografia scenaristei, de pildă, pianul pe care Liszt îl descoperă în casa familiei Vultur, este de fapt o trimitere la pianul din conacul străbunicului meu, care a avut o moşie pe malul românesc al Prutului. Acelui conac i se spunea „castelul” şi se află la Manoleasa, la sud de Dorohoi, în Bucovina.

–      Conacul din Bucovina al străbunicului Dvs. mai există?

Nu, din păcate, s-a dărâmat. M-am luptat cu cei care au preluat pământul din zona conacului timp de douăzeci de ani şi nu am putut să-l recuperăm, iar el a fost supus unei distrugeri sistematice de cei care au vrut să pună mâna pe el. Justiţia română încă e aservită intereselor celor cu bani. A venit şi Prutul peste conac şi el s-a dărâmat, în fine, e o poveste prea tristă. Pământul l-am recuperat, dar suntem jecmăniţi până la sânge de nişte arendaşi care îşi bat joc de noi cu cinism. Vreau să mai spun totuşi că acest conac era pe moşia Stroici, mama provenind, pe linie maternă, din familia lui Stroici – boierul implicat împreună cu Spancioc în complotul împotriva lui Lăpuşneanu, iar pe linie paternă, mama provenea din familia vornicului Boldur, căpetenia de oştiri a lui Ştefan cel Mare. Suntem o familie cu rădăcini adânci în istoria Moldovei, hatmanul Boldur fiind aghiotantul lui Cuza-Vodă, apoi aghiotantul lui Carol I în timpul Războiului de Independenţă (1877–1878).

–      Filmul „Vis de ianuarie” conţine referiri directe la istoria familiei Dvs., de aceea, presupun, vă tulbură ori de câte ori îl revedeţi.

Da, m-a tulburat până la lacrimi când l-am revăzut aici, la Chişinău. Mi-am dat seama cât de actual este mesajul lui, prin această dragoste fierbinte pentru ideea unei Românii Mari, a românilor uniţi într-o singură ţară. Există în România de azi o tendinţă foarte nocivă de a discredita filmele istorice realizate până la 1989, acuzându-le că toate ar fi o glorificare a lui Ceauşescu. Dimpotrivă, „Vis de ianuarie” e contra lui Ceauşescu, cheamă la luptă pentru libertate, cheamă mai ales tineretul să nu accepte opresiunea de niciun fel. Mi-a făcut o mare plăcere să revăd, de asemenea, o extraordinară pleiadă de actori români, pe atunci încă foarte tineri. De pildă, în film joacă Gelu Colceag (boierul Vernescu), astăzi, rectorul Universităţii de Teatru şi de Film din Bucureşti, iar Marcel Iureş (Liszt) era la debutul lui absolut în cinema. Protagonista Gabriela Cuc (Dafina Vultur) a ales să fugă din ţară, azi este undeva la Viena.

 

Deşi în cinematograful „Gaudeamus” din Chişinău era foarte frig în timpul proiectării filmului „Vis de ianuarie”, m-am bucurat să văd o sală plină de spectatori tineri, care au rămas nemişcaţi în scaune, fiind vrăjiţi de film, de suflul său romantic.

Regizorul Nicolae Opriţescu ne-a oferit o pagină de adevărat cinema, este un gen de cinema care are tot: o poveste pentru marele public, acţiune, suspans şi idei generoase, de pildă, cea din discursul lui Nicolae Bălcescu care a spus că o naţiune atât de veche, cum e cea română, nu poate să dispară şi nu va dispărea niciodată.

–      Aţi mai fost la Chişinău? S-a schimbat oraşul, în raport cu vizitele anterioare?

Am fost prima dată la Chişinău în 1990 şi iată că mă întorc după 21 de ani. Descopăr un oraş foarte dinamic, care s-a transformat extraordinar. Ştiu că în momentul când intrau trupele române în Chişinău, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, sovieticii au minat în retragere oraşul din care nu rămăseseră decât nişte ruine. Am văzut filme documentare cu imagini ale Chişinăului distrus, cu clădiri dărâmate, incendiate, şi-mi pare aproape un miracol că a fost reconstruit. Astăzi, Chişinăul e un oraş frumos, agreabil, e foarte mult tineret aici şi chiar dacă se vede criza, cred că oamenii vor trece peste greutăţi pentru că sunt puternici.

–      Care va fi următorul film din cadrul Caravanei cinematografice româneşti?

Cred că va fi filmul „Tănase Scatiu” în regia lui Dan Piţa, o ecranizare după „Neamul Comăneştenilor” de Duiliu Zamfirescu. Critica italiană a comparat pelicula „Tănase Scatiu” cu filmele lui Visconti, iar lui Dan Piţa i-au spus „Visconti al vostru”.

–      Vă mulţumesc pentru interviu şi vă mai aşteptăm la Chişinău.

 

Interviu  realizat de Irina Nechit

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)