Voronin vroia încă o reşedinţă de stat în locul Casei Herţa

DEMOLĂRI // Dacă în raioanele R. Moldova monumentele arhitecturale de valoare sunt distruse prin inacţiunea omului, la Chişinău demolările acestora sunt la ordinea zilei

În ziua de Crăciun pe stil nou, sâmbăta trecută, în jurul orei 14.00, nişte muncitori au ridicat în doi timpi şi trei mişcări un gard de protecţie în jurul clădirii de la intersecţia străzilor Bănulescu-Bodoni cu Columna din centrul istoric al capitalei. Clădirea, care este un monument de importanţă locală construit în sec. XIX, a început să fie demolată cu repeziciune. Spre seară, când la faţa locului au ajuns angajaţi ai Primăriei capitalei să vadă ce se întâmplă, aceasta mai avea faţada în picioare. Muncitorii însă, neavând niciun act care să le permită lucrările de demolare, s-au făcut nevăzuţi. Ca, spre dimineaţă, din clădirea de pe str. Bănulescu-Bodoni 51 să rămână doar un morman de piatră.

Pentru că acţiunile de distrugere a monumentelor arhitecturale din R. Moldova au luat amploare în ultimii zece ani, JURNAL i-a solicitat un interviu pe această temă directorului Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor (AIRM) din R. Moldova, Ion Ştefăniţă (foto).

–         Dle Ion Ştefăniţă, ce s-a întâmplat, sâmbătă, pe str. Bănulescu-Bodoni 51?

A fost distrus un monument de importanţă locală, construit în secolul XIX, care a avut de suferit pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, dar a fost reconstruit în perioada postbelică. Acum, din acel pavilion nu a mai rămas nimic. Din câte a declarat viceprimarul apitalei Nistor Grozavu, a existat o cerere depusă la Primărie pe 5 octombrie 2010 prin care se solicita demolarea clădirii. Autorităţile locale nu au permis acest lucru, motivând prin faptul că aceasta este monument arhitectural. Dar, iată, ne-am trezit fără acea clădire. AIRM a făcut deja o sesizare la Procuratura Generală în acest caz.

–         Având în vedere tot ce se întâmplă în acest domeniu în ultimii ani, cu ce patrimoniu arhitectural se mai „mândreşte” acum R. Moldova?

Patrimoniul cultural istoric din R. Moldova este destul de bogat. Registrul monumentelor include peste zece mii de monumente de arhitectură, arheologice, de artă, clasificate după importanţă fie de nivel local, fie naţional. Avem foarte multe conace boiereşti, biserici de lemn şi din piatră, mănăstiri, complexe de clădiri şi case memoriale, atât doar că până în prezent aceste monumente nu au întrunit toate normele de conservare preventivă şi de protecţie din partea statului. Este regretabil că, în ultimii 20 de ani, statul nu a avut o atitudine serioasă faţă de protejarea monumentelor istorice. Asta o demonstrează şi faptul ca abia pe 2 februarie 2010 a fost publicat Registrul monumentelor în „Monitorul Oficial”,  lucru care aştepta să fie făcut din 1993, când a fost adoptată Legea ocrotirii monumentelor. De ce? Intuiesc că acelaşi interes economic a predominat şi, pur şi simplu, nu s-a dorit acest lucru. Anul acesta, specialiştii din cadrul AIRM au elaborat şi varianta electronică a Registrului.

–         Ce a mai rămas acum din monumentele noastre de arhitectură?

Situaţia actuală a monumentelor este una foarte tristă. Cu regret, acestea degradează de la o zi la alta. În municipiul Chişinău, monumentele suferă şi din cauza factorului uman, a interesului economic şi a corupţiei din cadrul instituţiilor de profil, responsabile în domeniu. În teritoriu, însă, degradarea patrimoniului este înregistrată prin indiferenţa şi inacţiunea omului.

Dar ritmul de distrugere a patrimoniului arhitectural este mai mare aici, în capitală. Metrul pătrat cotat foarte scump face ca multe edificii să dispară de pe harta culturală a municipiului. AIRM, după ce a finisat inventarierea monumentelor din centrul istoric al Chişinăului, a scos la iveală cifre triste – din 1993 şi până în prezent au fost demolate 77 de monumente de arhitectură de importanţă naţională şi locală. Aici ne referim şi la Conacul Teodosiu din str. Ştefan cel Mare 160 care a fost demolat în 48 de ore la 11 august 2005, şi alt  caz de demolare, înregistrat paradoxal iarăşi la 11 august, numai că 2010, când a fost demolată o altă casă, monument de arhitectură de importanţă locală din str. Petru Movilă 10 A. Totodată, alte 155 de edificii au suferit în urma intervenţiilor degradante prin reconstrucţii – modificări în structura edificiului şi a faţadei, mansardări şi supraetajări, modificări în tâmplăria monumentelor, apariţia termopanelor a dus la pierderea autenticităţii monumentului arhitectural. De asemenea, în acelaşi centru istoric al Chişinăului avem peste 17 edificii care se ruinează prin inacţiunea omului.

–         Care e cea mai gravă problemă – faptul că monumente arhitecturale de valoare sunt demolate sau faptul că altele sunt lăsate conştient să degradeze până la distrugere?

Ambele probleme sunt grave. Dar cel mai trist e că aceste demolări se fac cu actele în regulă, adică instituţiile de profil îşi dau acordul prin eliberarea autorizaţiilor de desfiinţare sau de construcţie. De cele mai dese ori, vina revine Direcţiei arhitectură, urbanism şi relaţii funciare, Direcţiei autorizări şi disciplină în construcţii din cadrul Primăriei capitalei care eliberează actele respective fără a avea avizul din partea Consiliului Naţional de Experţi pentru Protecţia Monumentelor din carul Ministerului Culturii. Când am cerut printr-un demers de la aceste direcţii ca orice schiţă de proiect să fie avizată de acest consiliu, arhitectul-şef al capitalei, Vlad Modîrcă, a spus public că aceasta înseamnă „amestec” în politica administraţiei publice locale.

Am fost surprins şi de răspunsul parvenit de la aceeaşi direcţie condusă de Modârcă pe 24 februarie 2010, după ce am solicitat să ni se spună de ce au fost eliberate autorizaţii de demolare pentru mai multe adrese:  A. Şciusev nr.  94, Sfatul Ţării  nr. 15,  M. Cebotari nr. 9 etc. Răspunsul primit a fost că, până la momentul actual, direcţia „a mai eliberat acte iniţiale pentru proiectarea, reconstruirea obiectivelor private existente din adresele menţionate, ce nu prezintă valoare arhitectural-istorică”.

De când un arhitect-şef determină valoarea unui monument, şi nu instituţiile ştiinţifice?

–         Ce s-a întâmplat, totuşi, în cazul conacului Teodosiu din centrul Chişinăului care a fost ras, pur şi simplu, de pe faţa pământului în 2005?

Pentru a avea o claritate în acest caz, am expediat un demers către autorităţile locale solicitând informaţii dacă au fost eliberate autorizaţii de demolare pentru clădirea din bd. Ştefan cel Mare 160, unde până în 2005 a fost acel Conac urban Teodosiu, monument de arhitectură de importanţă naţională, datat cu anul 1886. Răspunsul a fost că, în scris, nu a fost eliberat nimic pentru această adresă. Dar pentru a înţelege mai bine cum s-a permis demolarea acestui conac, vă recomand să citiţi extrasul din stenograma din şedinţa Parlamentului din 13 martie 2008, când a fost examinată moţiunea simplă privind atitudinea iresponsabilă a Guvernului fată de monumentele ocrotite de stat. Astfel, ex-ministrul Artur Cozma a fost chemat să dea explicaţii  asupra acestui caz. Cei care doresc să vadă atitudinea iresponsabilă a Ministerului Culturii de atunci şi cum s-a permis demolarea acestui conac, vă îndemn să citiţi această stenogramă pe care noi am inclus-o în „Cartea neagră a patrimoniului cultural al municipiului Chişinău”, carte pe care cei interesaţi o pot obţine gratuit de la noi.

–         Anterior se zvonea că aceeaşi soartă ar urma să împărtăşească şi Casa Herţa din zonă…

Este tristă şi situaţia de peste drum, bd. Ştefan cel Mare 115, unde este amplasată Vila urbană a lui V. Herţa, monument de arhitectură şi istorie de importanţă naţională care a fost construit la începutul sec. XX. În acest caz, aşa-numitele restaurări, cu ghilimele de rigoare, că nu putem numi restaurări acele lucrări care încalcă normele elementare de restaurare, au fost făcute cu un scop bine determinat. Deţin imagini făcute la trei luni după lucrările de intervenţie unde se vede clar cum cad anumite structuri din faţadă. Deţinem informaţia, din surse demne de încredere, că aici urma să fie edificată a nu ştiu câta reşedinţă de stat a preşedintelui republicii. Graba cu care s-au făcut lucrările a dus la denaturarea monumentului, astfel ca el să-şi piardă originalitatea lui istorică.

–         De ce autorităţile participă sau acceptă tacit aceste distrugeri?

Autorităţile trebuie să înţeleagă valoarea a ceea ce este monument de arhitectură şi istorie care trebuie protejate, conservate. Din păcate, aşa după cum vedem, interesul economic predomină în centrul istoric al Chişinăului şi instituţiile responsabile se corup. Un simplu exemplu am să dau – în noiembrie 2008, direcţiile responsabile de la Primăria capitalei, împreună cu viceprimarul Nistor Grozavu, au dat acordul pentru demolarea edificiilor din str. Vlaicu Pârcălab nr. 71. Aceste edificii aveau statut de monument de importanţă naţională. Lucrările de demolare au început pe 1 şi 2 noiembrie 2008, în zile de odihnă. După ce subiectul a fost abordat de mass-media, lucrările au fost stopate. Spuneţi-mi, vă rog, până la semnarea actelor care permiteau această ilegalitate, nu s-a văzut că aceste clădiri sunt incluse în Registrul monumentelor?

–         Şi cazul construcţiei din preajma Bibliotecii Naţionale a fost zilele trecute tema unui scandal. Ce se întâmplă acolo?

În cazul dat, AIRM a intervenit după ce a fost sesizată printr-un demers al Bibliotecii Naţionale. În stricta vecinătate a bibliotecii, aici unde blocul nr. 2 al bibliotecii este un monument de arhitectură de importanţă naţională, o întreprindere mixtă, „Green Hills Nistru”, intenţionează să construiască un centru multifuncţional de oficii cu parcări subterane. Istoria acestui caz începe în 2008, când Consiliul Naţional de experţi pentru Protecţia Monumentelor Istorice a respins schiţa-concept pentru această construcţie. Un şef de direcţie de atunci de la Ministerul Culturii a decis altceva. Ilegal, fiindcă dreptul exclusiv de a decide ceva îi aparţine Consiliului. Acum, când au început lucrările pe şantier, Biblioteca Naţională protestează, dat fiind faptul că orice construcţie trebuie să fie cu coordonată în mod obligatoriu cu vecinii, dar protestează şi reprezentanţii Universităţii de Educaţie Fizică şi Sport care are în zonă un complex sportiv. „Green Hills Nistru” a acţionat Primăria Chişinău în judecată pentru refuzul de a i se elibera autorizaţie de construcţie şi acum cazul este examinat la Curtea de Apel. Următoarea şedinţă este fixată pentru 17 februarie 2011.

–         Există vreun exemplu când au fost „recuperate” monumentele după ce s-a intenţionat înstrăinarea sau demolarea acestora?

Cu regret, nu avem un precedent. Avem doar sesizări făcute către organele de drept. Unele mai sunt încă examinate, la altele deja am primit răspuns că „nu întrunesc componenta de infracţiune”, ceea ce demonstrează încă o dată că, la noi, instituţiile de drept nu funcţionează aşa cum trebuie, deşi sunt sesizate pe marginea unor fapte concrete.

–         Care ar fi, în opinia Dvs., soluţia pentru controlul strict şi protecţia monumentelor cu valoare arhitecturală din R. Moldova?

Cred că vom obţine rezultate atunci când vor fi respectate chiar şi aceste legi pe care le avem în vigoare, dar şi când acele convenţii care au fost ratificate de către R. Moldova vor fi implementate. În plus, se cere ca autorităţile locale şi centrale să colaboreze pentru soluţionarea problemelor care există în domeniul protejării patrimoniului cultural istoric. Iar necesitatea creării Fondului Naţional de Restaurare a Monumentelor este imperioasă. Trebuie să se înţeleagă că prin cultură ne putem integra în spaţiul comunitar. Doar nu te poţi integra în Europa cu ruine.

–         Vă mulţumim.

„Bogăţia” R. Moldova

Angajaţii AIRM, care a început să funcţioneze acum un an, au reuşit să străbată 326 de localităţi ale R. Moldova, inventariind 730 de monumente incluse în Registrul monumentelor ocrotite de stat, dintre care 299 de biserici,  49 de conace boiereşti, nouă case memoriale, zece spitale cu parc, 18 mănăstiri, nouă mori de vânt şi de apă, patru poduri şi cinci staţii de cale ferată. Din cele 49 de conace boiereşti, unul este demolat complet (Conacul familiei Russo din satul Micăuti, raionul Straseni), 17 conace sunt într-o situaţie de degradare avansată, 14 – nu întrunesc toate normele de conservare preventivă şi doar 13 se consideră în „stare satisfăcătoare”. Totodată, 16 biserici din lemn incluse în Registru nu mai există, au fost demolate din 1993 până în prezent, iar alte patru sunt într-o stare de degradare avansată. Doar două biserici din lemn au fost restaurate – „Sf. Arhanghel Mihail” din satul Limbenii Vechi, raionul Glodeni, şi biserica „Acoperământul Maicii Domnului” din satul Palanca, raionul Călăraşi. Restul sunt lăsate în voia Domnului.

Interviu realizat de Raisa LOZINSCHI-HADEI

The following two tabs change content below.
Raisa Lozinschi-Hadei

Raisa Lozinschi-Hadei

Raisa Lozinschi-Hadei

Ultimele articole de Raisa Lozinschi-Hadei (vezi toate)