Voronin își bătea soția până la sânge, iar Dodon umbla la adunările liberalilor

VIAȚA DIN DOSARE // A făcut propagandă românească în rândul populației. Procurorul Șeptîkin i-a chemat pe amândoi și i-a împăcat

Autor: George MĂRZENCU

Se știe că liderul comuniștilor, Vladimir Voronin, își ascunde minuțios unele pagini din biografia sa. În special, lumea încă n-a aflat de unde i se trage numele său de formă rusă, în timp ce pe mormântul mamei sale stă scris (cu litere ruseşti): Bujeniță Pelagheia, iar bunicul său, Isidor Sârbu, a fost un luptător anticomunist înflăcărat.

Un alt politician din duzina chișinăueană, Igor Dodon, pare că și-a propus să măture din calea sa tot ce-i românesc, deși, veac de veac, neamul lui de la Sadova n-a dat niciun semn de trădare a propriei identităţi.

Văzându-i cum își aruncă cenușă în cap, și unul, și altul, am hotărât să le caut originile neobișnuite și am răsfoit arhivele. Nu spun însă că personajele despre care scriu în continuare ar avea legături strânse de rudenie cu politicienii cunoscuţi. Asemănarea de nume însă vrea să ne spună ceva.

Securitatea îl ţine pe Dodon sub control, deoarece a fost român exemplar

După un control de taină, un grup de colaboratori ai securităţii, și anume ofiţerii Ministerului Securităţii de Stat: maiorul Zakrevski, maiorul Kozlov și locotenentul Lagutin, la 27 ianuarie 1947, au întocmit un act strict secret (în limba rusă, desigur), pe marginea activităţii lui DODON Semion din satul Sadova, Călărași, înaintat de curând candidat pentru funcţia de deputat al Sovietului Suprem al „RSSM”.

Între altele, securiștii stabilesc că „Dodon a fost membru al Partidului Liberal și în această calitate a participat mereu la adunările de partid ale liberalilor. Tot el a deținut peste 10 hectare de vii și livezi, având și o impunătoare gospodărie, cai, boi, ovine și alte vietăți”. (AOSP, f.51, i.54, d.69)

Același Dodon a fost un român exemplar, iubindu-și Țara și plătind impozitele la timp, fapt pentru care „Administrația Românească l-a premiat cu un plug și două gramote”. Ulterior, el a fost numit „responsabil de construcția și întreținerea drumurilor, unde a făcut propagandă românească printre populație”.

Securiștii n-au uitat să indice în act că „Dodon era prieten cu ministrul Agriculturii din România care îl vizita deseori la Sadova”. În altă parte, securiștii au aflat că Dodon mai era prieten cu șefii postului de jandarmi din sat, Borus și Noghi, precum și cu adjunctul acestora, Olaru, pe care îi caza la el acasă. Deseori „Dodon împreună cu ei organizau capcane pentru partizani și parașutiști sovietici”.

În act se mai notează că nepotul lui Dodon, Grigore, „a fost arestat recent de către Securitatea sovietică și condamnat la opt ani închisoare pentru „trădare de patrie”. În afară de cele trei semnături ale securiștilor nominalizați, documentul citat mai este semnat și de secretarul comitetului raional al partidului comunist, Galkovski, care subscrie la remarca „Am participat la controlul efectuat și confirm toată informația adunată”.

Viața cu Voronin în casă nu are niciun sens

Nicolai Vladimirovici VORONIN, rus de origine, se despărțise de prima sa soție rămasă pe undeva cu un băieţel în braţe și, după terminarea războiului s-a aciuat la Strășeni. În această localitate a prins a conviețui cu altă femeie, pe nume Antonina Brîleakova, venită și ea de prin stepele Volgăi, după ce și-a pierdut bărbatul pe front. Cuplul însă a dat scârţ chiar de la început, astfel găsim astăzi în arhivă două adresări de-ale femeii către comitetul raional de partid, în care ea denunţa viata insuportabilă împreună cu acest Voronin Nicolai. (AOSP, f.218, i.1, d.158)

În scrisoarea din 19 septembrie 1951, Brîleakova se plânge că s-a căsătorit cu Nicolai Voronin deoarece acesta „este membru al Partidului Comunist, dar vine acasă beat și mă bate în toată ziua, în prezența feciorului minor”. Femeia accentuează îndeosebi seara de 16.09.51, când Voronin, sosit în stare de ebrietate avansată, a maltratat-o cu bestialitate, a speriat copilul, a stricat tot ce se putea strica prin casă: veselă, mobilă, geamuri, apoi „a înşfăcat-o de păr și a târât-o prin ogradă, lovind-o cu picioarele”.

Brîleakova spune că viaţa împreună cu Nicolai Voronin nu mai are sens, de aceea se gândeşte cum să-şi pună capăt zilelor. Roagă însă „pentru ultima dată” ca organizaţia de partid să ia atitudine fermă, deoarece „Nicolai Voronin a fost deja supus blamului public și comitetul de partid i-a anunţat mustrare, însă el continuă să se comporte ca un animal”.

Astfel, o zi mai târziu, secretarul comitetului raional de partid, N. Țurcan, expediază plângerile pe adresa procuraturii. Procurorul raionului, V. Șeptîkin (care era bun și el, dar despre el vom scrie cu alt prilej) i-a chemat pe cei doi – soț și soție, le-a șoptit ceva și i-a împăcat…

Mai multe amănunte din viața lui Nicolai Voronin, fost militar sovietic și membru al partidului comunist (bolșevic) în anii postbelici, le vom prezenta cu altă ocazie.

 

Scrisoarea de însoţire a materialelor de control privind activitatea lui Semion DODON din Sadova, Călărași, expediată de secretarul comitetului județean Chișinău al partidului comunist, N. Krainii, pe numele lui N. Koval, prim-secretar al comitetului central al PCM. Data expedierii: 28 ianuarie 1947.

 

Coperta dosarului de arhivă în care se află materialele de control secret al lui S. Dodon.

 

Declaraţia cet. Brîleakova privind maltratările suportate din partea soţului său, N. Voronin. Înregistrată la cancelaria comitetului raional de partid (bolșevik) din Strășeni, 19.09.1947.