Voluntarele de nota zece // Oameni buni

La doar 15 ani, e considerată o voluntară cu experienţă

De ce să faci ceva dacă nu câştigi bani din asta? La această întrebare ne răspund Beatrice şi Patricia. Eleve în clasa a noua la Liceul „Mircea Eliade” din Chişinău, fetele au auzit zeci de mulţumesc de la persoanele pe care le-au ajutat.

Svetlana Panţa

„Am înţeles pentru prima dată că munca mea e importantă atunci când Lion, copilul pe care îl supravegheam, mi-a rostit pentru prima dată numele. Lion suferea de o boală gravă şi nu putea vorbi. Faptul că a încercat să îmi spună numele m-a impresionat foarte mult”, povesteşte emoţionată Beatrice Suveică.

Avea doar 12 ani când, împreună cu părinţii, a plecat în SUA. Când a auzit despre faptul că într-o şcoală specială pentru copii cu dizabilităţi e nevoie de voluntari, nu a stat mult pe gânduri, şi-a înaintat candidatura. Acolo a făcut cunoştinţă cu Lion, un băieţel, care, la vârsta de zece ani, gândea ca un micuţ de cinci anişori. Acest lucru nu a speriat-o. Beatrice stătea câteva ore pe zi alături de el, persoana care avea nevoie de ajutorul ei. „Eram responsabilă de Lion. Mă plimbam cu el prin curte. Făceam împreună temele”, îşi aminteşte fata.

Munca ei nu a fost zadarnică. Băiatul care practic nu vorbea, într-o bună zi, cu greu, a rostit totuşi „Beatrice”.

Bunătatea se molipseşte

După ce a revenit acasă, în R. Moldova, Beatrice şi-a continuat activitatea de voluntar. „Am realizat foarte multe proiecte. Am ajutat câteva familii cu mulţi copii. Am amenajat o grădiniţă pentru copii cu dificultăţi de vedere şi am fost în mai multe orfelinate”, spune zâmbind Beatrice.

De acest zâmbet fermecător se bucură persoanele care beneficiază de serviciile paliative oferite de Fundaţia „Hospice Angelus”. „Ce vedem în ochii lor? Foarte multă durere. Deoarece ei conştientizează că nu mai au mult de trăit. Ei văd în noi o speranţă de a le face acel puţin timp care le-a rămas mai frumos”, spune Patricia Tipişca.

E şi ea voluntară, colega de clasă a lui Beatrice. Fata a văzut cât de entuziasmată este colega ei de activitatea pe care o face după orele de la şcoală şi a spus „vreau şi eu” atunci când Beatrice i-a propus să fie voluntară. „Trebuie să ne trăim clipa pentru că fiecare zi din viaţa noastră contează”, acest lucru l-a înţeles Patricia după ce a văzut cum luptă pentru viaţă persoanele bolnave de cancer. „E foarte dureros să vezi persoanele în asemenea situaţii pentru că fiecare din noi ar putea fi în locul acestora”, spune voluntara.

Patricia ne-a povestit şi despre o pacientă care, până în ultima clipă, spera că se va vindeca şi va putea fi şi ea voluntară. „Din păcate, cancerul a avansat”, spune tristă Patricia.

Îi va învăţa pe alţii cum să fie mai buni

Colegele de clasă au planificat deja ce vor face vara. Patricia va căuta alte organizaţii în care va putea activa în calitate de voluntar, iar Beatrice, având o experienţă mai vastă în acest domeniu, e gata să îi înveţe şi pe alţii. „Ce înseamnă să fii voluntar? Să ajuţi persoanele care nu au aceleaşi posibilităţi ca noi fără a primi ceva în schimb”.

Despre aceasta Beatrice le va vorbi tuturor celor care vor participa la tabăra de vară în care adolescenta, în calitate de profesoară, îi va instrui pe participanţi.

„De ce e bine să faci voluntariat? Pentru că primeşti o satisfacţie personală”, explică Beatrice. Colega sa, la rândul său, vine cu o recomandare pentru jurnalişti. „Ar fi bine ca şi jurnaliştii să participe la activităţile de voluntariat. Doar aşa vor putea vedea prin ce trec persoanele aflate în situaţii de dificultate şi vor trece prin inima lor durerea pe care aceştia o trăiesc”.

La Festivalul Voluntarilor din acest an, Beatrice a fost apreciată ca unul dintre cei mai activi voluntari. „Am luat locul trei”, spune cu mândrie fata. La anul, speră că va fi prima, dar, până atunci, mai are multe lucruri de făcut. Recent, a adunat câteva pungi mari cu jucării, hăinuţe şi încălţăminte pentru a le duce copiilor de la centrul „Gavroshe”

Beatrice Cecilia Suveică, la 15 ani, este voluntară de mai bine de trei ani

Patricia Tipişca spune că voluntariatul o face mai fericită

De ce se miră moldovenii?

„În America, foarte multe persoane fac voluntariat, pe când în Moldova, foarte mulţi mă întreabă: «De ce faci asta, doar nu primeşti nimic în schimb?». Eu primesc. Ce? Satisfacţie pentru că fac un lucru bun”, spune Beatrice.

Haideţi să fim mai buni!

„Trebuie să luptăm pentru orice clipă, să preţuim fiecare moment trăit şi să ajutăm persoanele dezavantajate pentru a face o schimbare în această lume”, spune Patricia.

 

The following two tabs change content below.