VOCEA DIN BAIE: Despre legi

Am două urechi care s-au pleoştit de atâta mizerie verbală câtă le asaltează permanent; am doi ochi (unul chiar văzător!), care o cam iau razna de atâta porcărie câtă i se oferă pe sticla televizorului; dar mai am şi ambiţia fermă de a locui într-un stat de drept, condus de legi corecte, respectate de toţi cetăţenii.

Ca locuitor al cetăţii, vreau să fac parte dintr-o comunitate civilizată, care, cu fapta sau cu sfatul, să contribuie la prosperarea urbei; să critice, în limitele bunului-simţ, ceea ce au greşit conducătorii aleşi, să le susţină bunele intenţii şi porniri sau, de ce nu? – dacă, alegând, s-au înşelat – să-şi repare greşeala, însă apelând la lege.

Posibil să nu mă credeţi, dar n-am niciun motiv să vă induc în eroare: de la punctul meu de observaţie – calculatorul – care-mi pune la dispoziţie tot ce este în oraşul acesta media electronică ştiu şi văd tot şî încerc să mă comport ca un cetăţean civilizat al Chişinăului nostru.

Adică:

Văd că în chiar timpul şedinţelor unii membri ai Parlamentului nostru înjură ca birjarii şi mint de îngheaţă apele. Mă reped să atrag atenţia semenilor mei asupra acestui fapt. Mahalaua din parlament continuă.

Aud că şeful unui partid care a condus ţara aproape un deceniu nu cunoaşte limba ţării. Dar nici pe cea de „comunicare între noroade”, cum îi zice el. Fenomenul unui om mai mult decât matur (ca vârstă) care nu cunoaşte nicio limbă persistă.

Văd că la Sângerei se scrie o limbă latină combinată cu o franceză ortografiată aiurea. Apa minerală din acest raion (posibil să fie chiar preţioasă!) se numeşte, după părerea comercianţilor, AQUA UNIQA, deşi, dacă-i vorba de aqua latină ar trebui să fie unica. Unique e cuvânt franţuzesc. Avertizez autorii ca să nu pună Moldova pe post de analfabetă. Numai că, prea ocupaţi cu pomparea lichidului din globul Moldovei, vrăjiţi de frumuseţea a doi rotofei Q

într-un singur titlu, bravii poligloţi de Sângerei nu au timp şi nici chef să citească avertismentul meu…

Aud urlete şi fluierături dinspre primărie. 30 – 40 de bătrâni, mai ales bătrânele, îşi consumă resturile de plămâni şi de muşchi ca să ceară călătorii gratuite în troleibuze sau ca să îmbrâncească reprezentanţii puterii locale ieşiţi în stradă pentru dialog. Cele 35 de călătorii gratuite pentru cei cu pensii mici nu-i aranjează. Criza în care se zbate lumea nu-i priveşte. Peste câteva zile grupul, foarte „acelaşi”, ridică miza: să se mărească pensiile. Apoi lefurile. Apoi să se scadă preţurile.

Apoi…

De data asta, „stai!”, mi-am zis. Într-adevăr pensiile sunt mici (dar nu ale tuturor!). Într-adevăr nu sunt mari nici salariile. Într-adevărstrăzile sunt pline de gropi (Deşi, până nu trece zăpada, n-ai cum le acoperi.) Dar…

Dar unde-i miliardul de lei răpit de guvernul comunist din bugetul primăriei condusă de un necomunist atât de nedrag tovarăşilor? Ce te faci cu scumpirea gazelor, a curentului electric, a carburanţilor? Unde-s milioanele scurse pe gura lupului, fie prin Papuc, fie prin reactoarele avioanelor ce l-au plimbat pe Voronin şi prin alte canale? Cu ce bani să urci lefurile – să zicem, celor de la transportul în comun – dacă troleibuzele vor fi gratuite pentru zecile de mii de pensionari (probabil şi pentru cei câţiva din faţa Primăriei.)
Ar trebui să fii sau orb, sau pur şi simplu răuvoitor ca să nu vezi câte a reuşit şi câte reuşeşte să facă noua conducere. Cu toate beţele ce i se bagă în roate.

În lumea întreagă se strânge cureaua, noi totuşi reuşim pe ici, pe colo s-o mai slăbim.

Oare cei din coloana a cincea ce ne-au umplut ţara au aici prea puţine posturi de radio moscovite ca să afle ce se petrece în Rusia? Cum s-au scumpit la maximum preţurile la întreţinere, la metrou, la produse? Şi unde? În ţara cu cele mai mari bogăţii naturale!

Câmpurile petrolifere ale Moldovei nu depăşesc dimensiunile unui stadion. Gaze naturale avem doar pe la fermele de cornute.

Cernoziomul – şi acela a fost bine otrăvit cu pesticide de către cei ce-şi aveau patria azi aici, mâine-n Tambov. Încolo – viile şi livezile, temătoare de îngheţ.

Dar calculatorul meu mi-a şoptit că avem totuşi un câmp pe care ar trebui să-l exploatăm:

Cel juridic.

Ascult birjarii din Parlament. Îi ascult la conferinţele lor – nu, nu de presă: de turnat zoi pe capetele noii conduceri. Îi ascult pe cei din faţa Primăriei. Unele şi aceleaşi chipuri încrâncenate, că nu trebuie să fii detectiv ca să înţelegi că ai de a face cu o echipă bine instruită, cu misiuni precise.

Şi dacă şefa echipei, isterica doamnă Laguta, a reuşit în scurt timp să urce de la scările primăriei la microfoanele şi camerele NIT-ului, de unde să acuze primarul şi alţi funcţionari că ar fi furat milioane, cred că e momentul potrivit să ne amintim că avem legi.

Că avem un Cod penal.

În care cod trebuie să se afle scrise şi măsurile ce trebuie luate împotriva unui individ care insultă, calomniază sau ameninţă un functionar care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat.

Nu trebuia, domnule Voronin, să-i numeşti julici şi bandiţi pe preşedintele interimar şi pe premierul ţării.
Cu ce probe – decât cele medicale – vei motiva, cetăţeano Laguta, acuzele aduse primarului general?

Cum respectăm noi legile de noi produse şi acceptate?
Poate ar fi cazul să le luăm în mâini?

Da, şi la final: cred că articolul din Codul penal trebuie să se numească ULTRAJ…

Aureliu Busuioc

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău