VOCEA DIN BAIE: Anul sănătăţii noastre

Adică o luăm de la început.

Şi cum orice început porneşte de la vizita medicală, nu văd de ce nu ne-am conforma şi noi preţioasei tradiţii: să ştim, adică, dacă vom continua drumul în cârje sau călcând solid pe pământ.

Avem în capul coloanei instrumentele (sper că nu se vor supăra cei vizaţi că îi consider ca atare!) necesare unui marş impetuos spre viitor: avem preşedinte, acem premier, speaker şi guvern, chiar dacă îi avem în interimat! Dar mai este şi coloana neamului, cele peste două milioane de electori care aşteaptă schimbarea! Şi aici e aici! Nu trebuie să fii nici analist politic şi nici politolog (în cazul subsemnatului – olog politic!) ca să înţelegi: coloana neamului e departe de a fi un tot omogen. Şaizeci de procente, adică majoritatea, vor însănătoşirea democratică a neamului, adică un viitor al sănătăţii; ceilalţi, recte minoritatea, vor cu orice preţ întoarcerea în trecut. Şi iarăşi, fără a fi neapărat psihanalist, înţelegi că majoritatea majorităţii sunt autohtonii, talpa ţării, iar cea a minorităţii sunt cei ce au ales Moldova drept loc de trai sau localnicii care au profitat de dărnicia trecutului comunist. Ori, în zilele noastre, naivii duşi cu zăhărelul de agenţii tovarăşului Voronin.

Până aici nimic nou. Datele astea ne-au fost servite cu lux de amănunte de către CEC. Dar oprindu-ne mai atent asupra acestui lux ne dăm seama că, într-adevăr, Scaraoţchi, după cum ne-a informat Biblia sau Balzac (!?) stătea pitulat în detalii. Iar unul din amănuntele acestea – şi aici iar nimic nou!, este  încăpăţânarea unor democraţi de a nu ceda nicio iotă din doctrina propriului partid. Oare nu ştia AMN-ul că pentru CEC 2%+2% nu fac nici pe departe 4%? Sau nu ştiau naţional-liberalii că, singuri, nu aveau nicio şansă, dar adăugând cele 0.6% ale lor unui AMN nescindat ne-am fi ales cu un preşedinte fără a mai cerşi două voturi de la… se ştie de la cine?…

Ori luna aceea de suspans nebun, de căutare a „principiilor şi valorilor”… Oare chiar să nu fi ştiut negociatorii, oameni maturi, ce se întâmplă neapărat cu „tovarăşii de drum” ai bolşevicilor? Oare să nu fi răsfoit ei „Cursul scurt”? Ori să nu fi văzut cu ochiul liber agonia stupidă a „tovarăşilor de drum” din PPCD?

Oricum, suntem la început de drum, îl începem cu vizita medicală. (Dar nu cu cea cerută de tovarăşul Voronin, e un capitol aparte.) Şi descoperim că trebuie să privim mai ales în viitor, nu doar în trecutul care nu are drum de întoarcere. Adică să ne concentrăm asupra unor hibe actuale. Iar una dintre ele, majoră, este…

Ei bine, în Parlamentul României sunt şi deputaţi maghiari. Dar n-am auzit de vreun reprezentant al ungurilor care să nu ştie la perfecţie limba română ori să ceară traducători. În Parlamentul Bulgariei sunt şi turci. Dar şedinţele forului suprem se ţin în limba oficială a statului. În Parlamentul nostru foarte, foarte mulţi deputaţi habar n-au că şi Moldova are o limbă oficială. Chiar dacă e numită impropriu în Constituţie, chiar dacă aleşi ca Mişin pretind că stiu „moldoveneasca” şi nicidecum româna, şedinţe întregi se desfăşoară în limba unei  ţări străine. De ce legislativul admite asemenea abateri de la bunul-simţ şi, ce e mai grav, de la Constituţie? Şi de ce părerea unui neavenit ca deputatul Mişin poate să denunţe hotărârea unei instituţii cum este Academia de Ştiinţe?

Hai să citim cu atenţie anamneza păcatelor noastre fixate de această vizită medicală ad-hoc, să ne oprim atent la descrierea simptomelor actuale ca să ne putem vedea de drum sănătoşi, aşa cum face impresia că am pornit.

Ca să trăim şi să muncim în ţara noastră ca în casa noastră, nu ca la uşa cortului…

Aureliu BUSUIOC

The following two tabs change content below.
Aureliu Busuioc

Aureliu Busuioc