Vocea a doua

Val-Butnaru

Oricine dintre noi știe ce înseamnă vocea a doua. Piesele muzicale interpretate pe mai multe voci capătă volum, profunzime și emoție suplimentară. Nu tot așa stau lucrurile cu vocile politice. Tot uitându-mă la lista candidaților pentru postul de președinte, m-am surprins că nu găsesc răspuns la o întrebare simplă. De ce cei aproximativ 90 la sută dintre pretendenţi, fără nicio șansă de a accede în turul doi, ar insista să cânte vocea a doua în corul fariseilor? Știind că vor acumula doar câteva procente chinuite, care ar fi cauza perseverenței lor? Nu-mi vine să cred că ei ar împărtăși filosofia cocoșului care alerga după o găină: „Dacă n-o ajung, măcar să mă încălzesc”.

Să-i luăm pe rând. Dintre toți, cazul lui Marian Lupu mi se pare cel mai simplu de înțeles. Pe lângă faptul că este placa turnantă a mafiei și nu poate evada din zonă, lui Marian Ilici i s-a rezervat soarta candidatului huiduit la fiecare întâlnire electorală. Iată cu un asemenea hobby s-a ales otolaringologul nr. 1 al Moldovei! Cam ciudat, dar cu gustul omului nu te pui.

Dar cum să înțelegem insistența predicatorului Ghilețchi? Cam ce interes ar urmări? Cele 0,2 la sută din voturi pe care le va acumula îi vor adăuga, oare, autoritate în fața comunității religioase pe care o reprezintă? În niciun caz! Ba dimpotrivă! Și atunci? Care e rezolvarea misterului?

Cu Iurie Leancă, însă, e totul clar. Omul are dosare puse la murat la GBC și acest aspect al problemei este foarte greu de ignorat. Dimpotrivă, acest aspect îl disciplinează și mai mult pe președintele PPEM. Atât de mult, încât i s-a permis să ia în zeflemea apelul lui Joseph Daul, președintele PPE prin care îl îndemna pe Leancă să se retragă din cursă în favoarea Maiei Sandu. Bine, înțeleg să ignori un apel similar al vicepreședintelui PPEM Oazu Nantoi, dar să dai cu piciorul în sfatul șefului tău european!… Să vedem mai târziu cât de reușite au ieșit murăturile lui Plahotniuc!

În lista prezidenţiabililor găsești exemple și mai ciudate. Tanti Liuda e unul dintre acestea. Așadar, dumneaei se îndreaptă vertiginos spre mult râvnita cifră de jumătate de procent din voturile alegătorilor, dar nu se poate opri din cursă și gata! De ce aleargă ca bezmetica politiciana noastră? Spre care țel? Dacă împărtășește cu adevărat idealurile europene, de ce nu se retrage în favoarea Maiei Sandu, candidata cu șanse reale de a-l învinge pe Dodon? A, veți spune că tanti Liuda, de fapt, țintește Unirea! Nu, zău! De când s-a produs în dumneaei o asemenea metamorfoză? Dacă îmi amintesc bine, acum cinci ani, pe când era președinte al R. Moldova, dumneaei a terfelit ideea Unirii așa cum n-au făcut-o o sută de Stepaniuci luați împreună. Anume dumneaei a declarat în limba rusă că Unirea e un fel de „uinea” și că oamenii care pledează pentru idealul acesta sfânt nici nu trebuie băgați în seamă. Am revenit la acest episod, fiindcă aud cum „oameni de bine” ne tot spun în aceste zile că Liuda n-a trădat niciodată cauza națională. A te lepăda de ideea Unirii nu înseamnă oare trădare a cauzei naţionale? Sau poate e vorba de o altă cauză naţională și noi nu știm?

O altă figurantă în această listă este o altă unionistă – Ana Guțu, pretendent sigur la cucerirea inexpugnabilei cote de 0,1 la sută din voturi. Unioniștii ăștia în numele cărui ideal candidează? Ce vor ei în realitate? Să compromită definitiv ideea Unirii? Da, asta le reuşeşte atât de bine, încât îmi vine să exclam: „Garbuz, pleacă liniștit la pescuit şi nu mai perora tâmpeniile tale!”.

Noi avem faliţii noștri! Ei demult nu mai gândesc cu obiectul de pe umeri. Până la urmă, n-am mai găsit răspuns la întrebarea: „Oare ce forțe cosmice l-ar bântui pe un pretendent la fotoliul de președinte în timp ce este conștient că nu va lua măcar un procent din sufragii?”.

Oare cui îi ţin ei isonul? A cui voce a doua sunt ei?

The following two tabs change content below.