Vitregiile anului

SCRISOAREA DE MARŢI // Interesele cărui stat apără Valeriu Pasat?

Conform horoscopului chinezesc, 2010 este anul Tigrului Alb metalic, care se preconizează a fi foarte dur şi bogat în evenimente dintre cele mai diverse în întreaga lume. Analizând prima jumătate a acestui an, se pare că horoscopul are dreptate. În orice caz, evenimentele de ultimă oră par să confirme cele menţionate.

În urma calamităţilor naturale, au suferit peste 12 mii de oameni, s-au prăbuşit peste 700 de case, au fost inundate mii de hectare de terenuri agricole, s-au compromis calitatea şi cantitatea la aşa culturi ca grâul, rapiţa şi mazărea. Toate acestea au provocat pagube enorme economiei şi aşa fragile a RM, înrăutăţind considerabil condiţiile de muncă ale actualei guvernări. Din aceste nenorociri populaţia trebuie să înveţe o lecţie dură: „Natura nu iartă, ea se răzbună!”.

Pasat manifestă aroganţă

Însă asta nu e unica năpastă pe capul acestui popor. Vine o inundaţie cu mult mai periculoasă, o inundaţie poluantă a minţilor omeneşti, care va avea consecinţe mult mai grave şi de durată, fapt deloc de neglijat. Cei care au luat cunoştinţă de articolul „Moldova: în viitor, din veşnicie”, semnat de ex-directorul SIS, Valeriu Pasat, articol publicat în JURNAL de Chişinău din 16 iulie 2010, cred că vor cădea de acord cu această afirmaţie.

Când vezi ce îl deranjează pe autor, e într-adevăr revoltător. Ca să vezi, acesta e foarte supărat pe conducerea republicii pentru organizarea mitingului consacrat comemorării victimelor deportărilor în masă operate în Basarabia în 1941. Cum de a îndrăznit prim-ministrul Filat să declare că „se împlinesc 69 de ani de la acea dramatică zi, când a început nimicirea poporului nostru”? Cum a îndrăznit dna Corina Fusu să ceară Rusiei să recunoască genocidul la care a fost supus poporul moldovenesc de către regimul sovietic?

Al doilea subiect este cerinţa de a interzice simbolurile comuniste, precum şi termenii respectivi din denumirea unor partide. Subiectul al treilea este semnarea de către preşedintele interimar al republicii, Mihai Ghimpu, a decretului cu privire la proclamarea zilei de 28 iunie ca „Zi a ocupaţiei sovietice şi a victimelor regimului totalitar comunist”.

Concluzii şi comparaţii deocheate

Atitudinea autorului faţă de aceste probleme-cheie, într-adevăr, i-au indignat pe cei cu gândirea logică şi denotă cu lux de amănunte interesele cărui stat apără cu zel persoana în cauză. Mai mult, trage concluzii şi comparaţii deocheate cum ar fi: „Şi ruşii ne pot reproşa participarea unor originari din Basarabia la lovitura de stat din 1917”. În primul rând, M. Frunze nu este originar din Basarabia, dle istoric; în al doilea rând, dintre ceilalţi trei – Lazo, Kotovski şi Iakir – niciunul nu e moldovean! Şi în al treilea rând, oare poate fi comparată participarea a patru persoane la puciul amintit cu amestecul masiv al unui stat în viaţa Moldovei?

În materialul publicat sunt şi alte comparaţii alogice, spre exemplu, ortodoxia este comparată cu geometria? Cum poate fi comparată o ramură fundamentală a unei ştiinţe exacte cu caracter universal cu o doctrină filozofică idealistă, postulatele căreia nu pot fi demonstrate practic?

Autorul continuă vehement politica sovietică de negare a trecutului istoric al poporului nostru. Nu întâmplător în Chişinău până în 1991 nu era nicio stradă cu denumire din istoria şi cultura neamului nostru . Unui popor lipsit de trecut i se poate mult mai uşor inocula că până la venirea ruşilor pe aceste meleaguri, noi n-am avut nimic, nici cultură, nici personalităţi, ei ne-au făcut oameni! E de mirare faptul cum un specialist în istorie poate pleda pentru uitarea trecutului, neagă adevărul istoric. Asupra acestei probleme cred că îşi vor expune opiniile specialiştii de la Academia de Ştiinţe a Moldovei al cărei membru corespondent este. Eu, nefiind specialist în domeniu, cred că, fără cunoaşterea obiectivă a trecutului, nu te poţi mişca corect în viitor.

Comportament necreştinesc

Autorul apără Biserica Ortodoxă Rusă. Ţin să-i amintesc domniei sale că în Moldova există două mitropolii creştine. În afară de asta, sunt multe etnii de altă sorginte religioasă, ceea ce nu-i dă niciun drept moral să vorbească în numele întregii populaţii. De ce Biserica rusă, atât de lăudată de autor, pe parcursul întregii istorii, a susţinut politica expansionistă a Imperiului Rus? De ce a susţinut politica URSS de invadare a Ungariei, Cehoslovaciei, Afganistanului? De ce a susţinut războiului de dezintegrare a Georgiei? De ce a susţinut distrugerea poporului cecen, războiul de cucerire imperială din Transnistria?

În Moldova, ortodoxia este în mod obiectiv unica sursă de valori pentru morala obştească, afirmă autorul. Oare aşa să fie? Dacă Moldova nu are alte valori, atunci poate o prefacem într-o mănăstire imensă de călugări şi călugăriţe, lichidăm toate facultăţile, studiem ortodoxia şi pregătim numai preoţi.

Autorul susţine că este un om credincios? Mă îndoiesc de sinceritatea acestei declaraţii. Un om cu adevărat credincios nu-l implică pe Dumnezeu în poluarea mentalităţii poporului în scopuri meschine, pentru promovarea şi obţinerea dividendelor politice în interesul unui stat străin, ostil de secole poporului nostru. Acest comportament nu-i deloc creştinesc!

În încheiere, ţin să menţionez că ideologizarea mentalităţii este mult mai amplă şi de lungă durată decât cea a inundaţiilor. Dacă o s-o neglijăm, o să suportăm consecinţe tragice. Intenţia dlui Pasat de a transforma R.Moldova în centrul ortodoxiei pentru Europa seamănă leit cu cea a lui Ostap Bender de a proclama oraşul Vasiuki drept centrul internaţional de şah!

I. Tulbure,
dr. în biologie

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău