„Vitezele basarabene se pot apropia de cele europene”

 

Interviu cu Mihai Țărnă, actor şi regizor de teatru şi film, preşedinte al juriului la Secţiunea Principală a Festivalului „Cronograf–2012”

 

La „Cronograf-2012” au participat 18 filme din 19 ţări la Secțiunea Principală. Marele Premiu şi Trofeul Festivalului (în valoare de 1500 de euro), oferit de Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chișinău, i-a revenit filmului din Republica Cehă, „Eclipsă Solară”, regie Martin Marecek. Premiul pentru Regie (1000 de euro), oferit de de partenerul general al festivalului, Compania Moldcell, i-a revenit documentarului „Perestroika mea” (SUA), regie și imagine Robin Hessman. Premiul pentru Imagine, oferit de Organizația Internațională pentru Migrație din R. Moldova, a fost acordat documentarului „Viața, un drum departe” (Franța), regie Mark Weymuller, imagine Xavier Arpino.

 

– Ca preşedinte al juriului Secţiunii Principale a „Cronograf”-ului, ai înmânat Marele Premiu şi Trofeul Festivalului la ceremonia de premiere din 14 mai. Cât de dificile au fost deliberările juriului, stimate Mihai Ţărnă?

Nu a fost greu să decidem, a existat unanimitate în privinţa filmului câştigător, toţi membrii juriului au fost vrăjiţi de „Eclipsa solară” din Cehia. Filmul regizorului ceh Martin Marecek este complet și original, impresionează prin abordarea inteligentă şi conține mult umor și delicatețe.

– Se poate afirma despre Festivalul „Cronograf” că a reunit producţii de cel mai înalt nivel?

Consider că filmele acestei ediţii sunt dintre cele mai bune din lume. Unele dintre ele sunt semnate de somităţi ale filmului documentar, regizori cu renume mondial.

– Ce filme din cadrul ediţiei curente a „Cronograf”-ului ţi-au atins sufletul?

Toate au fost bune, dar m-a cutremurat documentarul „Scrisoarea Sumnei” din Israel, despre o fetiţă care îşi caută mama biologică în România. Îmi este aproape de suflet şi „Fericirea… pământul făgăduit” din Franţa în care e urmărit periplul unui tip care traversează toată Franţa, de la munţii Pirinei până la malul Mării de Nord. El a mers pe jos 1500 de kilometri, timp de 70 de zile, în acest interval găsindu-şi propria fericire de a descoperi lumea.

– Care a fost ponderea filmelor cu tematică socio-politică în festival?

Documentarul „Perestroika mea” din SUA a luat premiul pentru Regie, e un film realizat excelent. „Cronograf”-ul a inclus în program filme despre proteste, despre realităţi politice dure. Însă în Secţiunea Principală, după părerea mea, au prevalat filmele cu tematică lirico-umană.

– Ţi-ai pus întrebarea de ce în Secţiunea Principală nu a fost nici un film din Republica Moldova?

Întrebarea aceasta trebuie să şi-o pună cei care au făcut selecţia. După mine, trebuia acceptat şi un film documentar produs în RM.

– Care sunt condiţiile de bază pentru a face un film documentar?

Dragostea, în primul rând. Iar dragostea trebuie să conţină talent, voinţă şi mult curaj. De fapt, arta aparţine curajoşilor.

– Cât de obositoare sau relaxantă e pentru dumneata naveta Chişinău–Paris?

Lucrez de 11 ani la Şcoala Internaţională de Film din Paris (EICAR), acum sunt şeful catedrei Arta Actorului. Am studiat regia la Chişinău, am susţinut un doctorat şi la Paris, îmi place să fac teatru şi film atât la Paris, cât şi la Chişinău. De regulă, vin cu avionul, dar mai fascinantă îmi pare călătoria cu maşina – în drum mă opresc la prietenii mei din Viena, Braşov, Sibiu.

– Când se vor apropia vitezele basarabene de cele europene?

Vitezele din Basarabia au început să crească, cele din Occident încetinesc, aşa că e momentul să se apropie.

Interviu de Irina Nechit