Visul Stelei

Stela Bencheci a fost diagnosticată cu paralizie cerebrală infantilă la vârsta de un an. S-a născut în orăşelul Şoldăneşti, într-o familie dezavantajată, dar care s-a zbătut constant ca fata să poată duce într-o bună zi o viaţă normală.

La vârsta de un an, medicii le-au spus părinţilor că fata lor nu va merge niciodată. Au recurs la tot felul de tratamente, exerciţii şi masaje. În clasa I, Stela a fost dusă pe braţe la şcoală de mama ei. Îşi dorea din toată inima să fie în rând cu ceilalţi copii, chiar dacă instituţia nu era adaptată la necesităţile unui copil cu nevoi speciale. „Dimineaţa o duceam, o aşezam în bancă şi acolo sta nemişcată până veneam şi o luam după lecţii”, ne spune Larisa Bencheci, mama fetei.

În acest mod şi-a purtat copilul timp de aproape trei ani. În clasa a treia, fata a început să meargă în cârje. „Când m-am ridicat pe picioare am avut impresia că lumea îşi deschide uşile în faţa mea”, îşi aminteşte Stela, azi – o tânără în vârstă de 19 ani, firavă şi cu ochi albaştri, trişti.

La şcoală a fost una din cele mai bune eleve. Anul acesta, deşi singurul venit al familiei e pensia de 500 de lei a mamei, aceasta s-a încăpăţânat să-şi vadă fata la facultate. Stela a acceptat noua provocare. În câţiva ani visează să îmbrăţişeze profesia de medic veterinar.

Un tratament destul de costisitor i-a ameliorat simţitor starea sănătăţii, i-a redat echilibrul şi chiar i-a îmbunătăţit vederea. Atât doar că tratamentul trebuie urmat permanent, iar ele nu au atâţia bani. Un aparat electroterapeutic ca cel de care au beneficiat în timpul tratamentului costă 4000 de dolari. Stela e convinsă că în Republica Moldova sunt destui oameni bogaţi care ar putea să o ajute să-l cumpere. De ce? Pentru că visează la lucruri care, pentru cei sănătoşi, sunt obişnuite: să meargă cu capul sus printre oameni şi să facă măcar 200 m fără a cădea niciodată. Şi mai visează să poată îmbrăca o rochie.

Probabil de aceea m-a impresionat atât de mult istoria ei, nu cred să existe o altă tânără în R. Moldova care ar visa atât de mult la 19 ani să îmbrace o rochie. „Am măsurat una, dar mie nu-mi stă…”, roşeşte fata. Abia în stradă înţelegem care e cauza, în timpul mersului Stela se încovoaie ca o virgulă în aerul dintre blocuri. Dacă ar fi în rochie poalele din faţă i s-ar atinge de pământ.

De aici se trag şi motivele care au dat naştere unuia dintre cele mai triste momente din viaţa ei, ziua în care a avut loc balul de absolvire la scoală. Deşi a învăţat numai pe note bune, a motivat că se simte rău şi nu poate veni la sărbătoare. În realitate, nu şi-a putut imagina un bal fără rochie, printre atâtea fete frumoase.

Cei care ar putea să contribuie cu o donaţie cât de mică la procurarea aparatului medical de o necesitate vitală pentru tânăra în vârstă de 19 ani pot lua legătura cu familia sau medicul acesteia la numărul de telefon 069671696.

Cristina Baciu