Viorel Badea: „Re-Unirea românilor într-un singur stat este cheia de boltă a politicii româneşti dintotdeauna”

Viorel Badea: „Re-Unirea românilor într-un singur stat este cheia de boltă a politicii româneşti dintotdeauna”

Interviu cu Viorel Badea, candidat al Alianţei România Dreaptă pentru Senatul României

– Domnule senator, ştim că, deşi v-aţi născut dincolo de Prut, în Oltenia, la Craiova, aţi devenit unul dintre cei mai activi luptători pentru drepturile basarabenilor. Ce v-a determinat să vă apropiaţi atât de mult de românii din Republica Moldova?

Bunica mea îmi spunea că, la olteni, odată cu botezul, în cristelniţă li se strecoară şi o picătură de românism! Îmi aduc aminte că, atunci când eram secretar de stat la Departamentul Românilor de Pretutindeni, am avut o discuţie despre Basarabia cu Tudor Gheorghe, şi el oltean get-beget. Întrebându-l ce ne apropie pe noi, oltenii, aşa de mult de Basarabia, acesta mi-a răspuns: „Doamna Oltea, mama lui Ştefan cel Mare, era olteancă”. Tocmai din acest motiv noi, oltenii, ne simţim atât de aproape de bucuriile, de suferinţele, de împlinirile şi neîmplinirile fraţilor basarabeni. Şi asta ne demonstrează, încă o dată, că suntem cu toţii români indiferent din care regiune a României provenim. Aşa a lăsat Dumnezeu.

– Urmărind întreaga Dumneavoastră activitate, am constatat că aveţi o solidă expertiză instituţională în ceea ce priveşte relaţiile cu românii din întreaga lume. Care a fost, domnule senator, parcursul Dumneavoastră profesional alături de conaţionalii noştri de pretutindeni ?

E adevărat. Mi-am dedicat întreaga mea activitate exclusiv românilor de pretutindeni. Încă de când conduceam cea mai puternică organizaţie studenţească din România, am fost alături de basarabeni şi de bucovineni, participând activ la mişcarea unionistă împreună cu liderii Frontului Popular Creştin Democrat. Ca preşedinte al Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti, organizaţie profund anticomunistă, am pus în mişcare, la începutul anilor ’90, prima manifestare cu caracter evident unionist: Drumul Crucii.  Mai târziu, la sfârşitul lui 1998, preşedintele României, domnul Emil Constantinescu, mi-a solicitat să propun un proiect instituţional de reprezentare a intereselor comunităţilor româneşti de pretutindeni. Astfel, alături de câţiva colegi de-ai mei din Liga Studenţilor, am lansat o nouă abordare instituţională: Departamentul Românilor de Pretutindeni, un secretariat de stat fundamentat pe o strategie în zece puncte, care urmărea protejarea şi afirmarea identităţii naţionale a românilor de pretutindeni. Din poziţia de secretar de stat, coordonator al acestei instituţii, am derulat o serie de proiecte-pionierat destinate să creeze un context identitar favorabil conaţionalilor noştri din întreaga lume: refacerea şi construirea de biserici, crearea şcolilor româneşti din vecinătate şi din Balcani, promovarea programelor educaţionale şi culturale, o implicare politică perseverentă la nivel bilateral pentru susţinerea interesului naţional în dialogul cu autorităţile statelor din vecinătate. Acestea sunt numai câteva dintre acţiunile echipei de tineri care au pus bun început activităţii instituţionale a interesului românilor de pretutindeni. Activitatea la nivel executiv a fost fundamentul acţiunii mele parlamentare de mai târziu. La începutul lui 2008, după o neîntreruptă perioadă de activitate guvernamentală, domnul Teodor Stolojan m-a îndemnat, dată fiind experienţa mea, să candidez pentru un post de senator în circumscripţia 43 diaspora.

– În peste 15 ani de activitate, cele mai importante proiecte pe care le-aţi derulat au fost în interesul românilor basarabeni. Care din aceste proiecte credeţi că vă reprezintă cel mai mult ?

Dintotdeauna am fost convins că o naţiune puternică se întemeiază pe spiritualitate şi pe educaţie. Urmând îndeaproape acest principiu, în perioada administrativă a activităţii mele la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni am promovat o serie de proiecte care au avut ca finalitate crearea unui context educaţional şi spiritual favorabil comunităţii românilor de pretutindeni. Astfel, am susţinut, ca secretar de stat, construirea primului liceu românesc din afara graniţelor României după al Doilea Război Mondial, în satul Crasna din nordul Bucovinei (actualmente Ucraina), lansarea programului ARC pentru copiii români de pretutindeni, precum şi crearea cadrului instituţional necesar oferirii de burse de studiu tinerilor români din vecinătate şi din Peninsula Balcanică. În acest context, continuându-mi activitatea la nivel parlamentar, am promovat o serie de proiecte care au avut un impact major pentru basarabeni: am fost unul dintre iniţiatorii modificării legii privind redobândirea cetăţeniei române, sunt iniţiatorul Legii privind transcrierea certificatelor de naştere pentru românii basarabeni, sunt principalul promotor al Legii privind instituirea Zilei Limbii Romane la 31 august, promovând de asemenea o modificare la Legea pentru românii de pretutindeni, prin care cei ce sunt numiţi moldoveni, aromâni, rumâni, vlahi, istroromâni etc., să fie trecuţi în marea familie a românilor din punct de vedere al determinărilor instituţionale.

Toate aceste proiecte mă reprezintă şi îmi încununează activitatea parlamentară din ultimii patru ani, constituind totodată conturul real şi profund al ofertei mele politice pentru românii basarabeni.

– Preocupările Dumneavoastră pentru românii basarabeni nu s-au oprit la Prut. Aţi mers să îi cautaţi pe confraţii noştri până în Europa Occidentală, aţi apărat interesele basarabenilor la Strasbourg, la Paris, în Italia sau Cehia. Ce ne puteţi spune, domnule senator, de basarabenii din diasporă? Credeţi că autorităţile de la Chişinău se implică suficient în promovarea relaţiilor cu basarabenii din emigraţie ?

Eu am înţeles să-i reprezint pe români, indiferent că aceştia trăiesc dincoace sau dincolo de Prut, cu aceeaşi seriozitate şi responsabilitate. Multitudinea de intervenţii în favoarea Republicii Moldova în plenul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) la Strasbourg, precum şi lobby-ul făcut pe lângă parlamentarii europeni pentru promovarea intereselor românilor basarabeni, au constituit permanent priorităţile mele la nivel de diplomaţie parlamentară.

Permanent, la reuniunile pe care le-am avut cu reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale din Europa, am avut grijă să promovez şi interesele românilor din Republica Moldova. În Irlanda, Italia, Portugalia, Grecia, Cipru, am avut reuniuni cu basarabenii din diaspora, considerând că aceştia merită reprezentaţi în faţa autorităţilor statelor europene în egală măsură cu românii din ţară. Eu sunt ferm convins că salvarea Republicii Moldova stă, în bună măsură, în profesionalismul, atitudinea civică şi implicarea politică a basarabenilor din diasporă. Tocmai de aceea am sugerat de nenumărate ori autorităţilor de la Chişinău să acorde o atenţie deosebită promovării legii votului prin corespondenţă pentru cetăţenii Republicii Moldova care trăiesc şi muncesc în diasporă.

– Statul român a derulat o politică eficientă de apropiere faţă de Republica Moldova în ultimii ani? Cum s-a manifestat interesul României faţă de românii de peste Prut?

România a pierdut o importantă oportunitate de apropiere de Republica Moldova în 1991, când preşedintele Ion Iliescu, fără să ţină cont de interesul naţional, a întors spatele ofertei sincere şi responsabile a liderilor basarabeni de la acea vreme: unirea României cu Republica Moldova. În toată această perioadă, România a acţionat şovăielnic şi previzibil, în condiţiile în care o mare parte dintre oamenii politici români nu au considerat chestiunea basarabeană ca una dintre priorităţile demersului politic naţional. Această atitudine nefirească a luat sfârşit odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, moment în care efortul instituţional românesc s-a orientat preponderent spre promovarea intereselor europene ale Republicii Moldova. Acţiunea autorităţilor române şi în special a preşedintelui Traian Băsescu a reuşit să readucă chestiunea basarabeană pe lista de priorităţi politice a Bucureştiului. Actualmente, pe agenda europeană a României, promovarea parcursului european al Republicii Moldova ocupă un loc central.

– Împreună sau separaţi?

România nu este deplină fără Basarabia. Readucerea laolaltă a românilor de pretutindeni trebuie să fie proiectul prioritar al tuturor conaţionalilor noştri. Re-Unirea românilor într-un singur stat este cheia de boltă a politici româneşti dintotdeauna. Vedeţi dumneavoastră, în timp ce foarte multe state, chiar şi europene, tind să meargă pe calea secesiunii, a separării etnice, noi, românii, vrem să fim alături.

Această atitudine ne arată, mai mult ca niciodată, că am înţeles perfect că în unitate stă puterea şi că adevărata forţă a unui neam se regăseşte numai în comuniunea spirituală şi identitară. Unirea se face numai şi numai dacă poporul îşi doreşte aceasta, iar poporul îşi doreşte unirea numai şi numai dacă liderii politici sunt capabili să creeze un context spiritual şi cultural favorabil promovării acestui ideal naţional.

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)