Violoncelista Bela

 

 

„Prin muzica violoncelului şi orele cu elevii, trăiesc!”, se confesează profesoara

Bela Savici venerează violoncelul o viaţă întreagă, orele de violoncel fiindu-i pâinea de aproximativ şase decenii. Orice copil pe care-l învaţă să cânte la acest instrument devine profesionist, „pentru că altfel nu se poate, căci violoncelul este cel mai apropiat instrument de vocea omului”, mărturiseşte profesoara Liceului Republican de Muzică „Ciprian Porumbescu”.

Victoria POPA

„Am venit în 1944 la Chişinău, cu familia, din regiunea Povoljie, Rusia. În familia mea toţi cântau. Tata avea un bariton expresiv şi puternic”, îşi aminteşte violoncelista de vocea părintelui său, care i-a sugerat să meargă la şcoala de muzică de zece clase. Fiecărui copil i se propunea un instrument după ce erau examinaţi de specialişti. Îşi aminteşte cum un profesor i-a luat mâinile în palmele sale şi i-a spus că „aceste mâini sunt pentru violoncel, pe atunci, acest instrument nu prea era cunoscut”, mărturiseşte profesoara. A îndrăgit cu timpul violoncelul. Iar după studiile făcute la Conservatorul din Chişinău şi la cel din Kiev a ajuns să-l posede la un nivel înalt.

Lucrează profesoară din anul 1954. A învăţat generaţii de violoncelişti, care acum sunt împrăştiaţi în lumea întreagă şi cântă în diferite orchestre şi formaţii instrumentale. Ea crede că violoncelul este cel mai apropiat instrument de vocea omului, pentru că are un timbru mediu.

Mâini mari pentru violoncel

Muziciana spune că orice copil care vrea să posede un instrument muzical trebuie să muncească mult, iar exersarea zilnică de minimum trei ore este indispensabilă. „Un copil reuşeşte uşor, altul mai greu. Ştiu că sunt momente când elevii poate mă urăsc, dar sunt exigentă pentru binele lor. Vreau să fie cei mai buni”, explică ea. De la Bela Savici aflăm că programele pentru violoncel sunt mari şi dificile, de aceea sunt necesare exersări zilnice de lungă durată. În opinia sa, un violoncelist adevărat trebuie să aibă mâini mari, cu degete lungi,  un bun simţ al ritmului şi auz perfect.

Este fericită pentru profesia şi munca pe care a făcut-o toată viaţa. Nu-şi imaginează că ar fi putut face altceva. „Prin muzica violoncelului şi orele cu elevii, trăiesc!”, se confesează profesoara.

Moştenirea de la părinţi

„Muzica mă inspiră, îmi dă puteri să trăiesc şi să trec peste orice. Vorbesc cu elevii mei despre exemplele din viaţa muzicienilor – succesele lor. Le spun că noi, muzicienii, suntem nişte aleşi ai sorţii. Odată ce suntem aici, trebuie să devenim cineva. Avem nişte responsabilităţi în faţa Celui care ne-a trimis”, spune ea uitându-se în sus. „Mă gândesc la Domnul”, adaugă Bela Savici. Apropo de frumosul său prenume – i l-au dat părinţii, inspirându-se din opera lui M. Lermontov.

Recent, a sărbătorit opt decenii de viaţă, dar vârsta n-o sperie. Lucrează şase zile pe săptămână, iar zilnic are lecţii de muzică cu cinci elevi la liceu. Duminica, este liberă şi o dedică pasiunii sale pentru flori. Iarna, are grijă de florile de cameră, primăvara, iese în grădină, unde are peste douăzeci de soiuri de flori. „Grădina cu flori şi pomi fructiferi am moştenit-o de la părinţi”, povesteşte octogenara.

Spune cu voce tare că este fericită, mândră de succesele discipolilor săi, care ajung premianţi la diferite concursuri internaţionale. Printre elevii săi se numără  regretatul Nicolai Tatarinov, Ion Josan, Maria Damian, Valeriu Pânzari, Radu Croitoru, Iulia Velicico, Igor Musteaţă şi mulţi alţii.

Lecţii de muzică la telefon

Orice lucrare pe care le-o predă copiilor o exersează acasă, la instrumentul său vechi şi preţios. Discipolii n-o uită. Au fost şi cazuri când una din elevele care absolviseră demult a dorit să fie audiată interpretând o lucrare la telefon. „Am ascultat-o la telefon şi i-am dat unele sfaturi”, spune cu însufleţire Bela Savici.

Modelul Belei Savici este Mstislav Rostropovich. „Avea o manieră unică – după mine ideală – de a cânta la violoncel şi asta s-a văzut în sutele de concerte susţinute pe marile scene: frumuseţea sunetului, artistismul, pasiunea, emoţiile debordante. Şi, vorba lui: „Tot ce cânt eu iubesc până la leşin””, povesteşte violoncelista.

O armată de violoncelişti

„Este o personalitate care ne înfrumuseţează şi înnobilează instituţia. Ea a creat pe parcursul activităţii sale o armată întreagă de violoncelişti care activează în republică şi peste hotare. Ne bucurăm foarte mult că Bela Savici este şi acum alături de noi, formând cei mai buni violoncelişti din Moldova”, spune directoarea Liceului Republican de Muzică „C. Porumbescu”, Galina Buinovschi.

„Am ales-o pe Bela Savici în calitate de profesor pentru băiatul meu, Marius Malaneţchi. Are succese mari datorită acestei profesoare, care este foarte exigentă, uneori poate prea aspră, dar muzica pe care o face este divină, sună extraordinar, impecabil, şi asta le cere ea şi elevilor săi”, comunică Tamara Malaneţchi.

 

 

The following two tabs change content below.