„Viola numărul unu a spațiului românesc”, de la „Mărţişor” la „Lăutarii”

Proiectul său de viaţă impresionează prin devotamentul demonstrat dintotdeauna muzicii populare

Anatolie-Vițu-vioară.3

Laitmotivul vieții maestrului Anatol Vițu, distins violonist, dirijor, aranjor, profesor, a fost și rămâne muzica neamului românesc. Bogata sa carieră de artist-instrumentist i-a oferit o neuitată gamă de trăiri spirituale, dar l-a și determinat să muncească asiduu, căci a explorat, cu pasiune și tenacitate, arta muzicală, valorificându-și la modul sublim resursele creative.

Cine i-a insuflat lui Anatol, fiul Ilenei și al lui Grigore Butnaru din Hâncești, sat de pe Valea Prutului, dragostea pentru cântecul popular? Părinții, consătenii, profesorii? Poate copilul de altădată a vibrat la armoniile din șoaptele frunzelor de nuc sau la cele care veneau dinspre ramurile, doldora de flori, ale salcâmilor din poarta casei părintești? Receptiv la frumosul din preajmă, l-a luat cu sine în lunga călătorie prin domeniul căruia i s-a dăruit cu pasiune, fără nicio rezervă și prin care viața sa a dobândit sens.

Am scris mai sus ca tatăl viitorului violonist se numea Butnaru, dar fiul poartă numele de familie al mamei. Cauza mi-a explicat-o chiar protagonistul acestei schițe. Văduvă de război, Ileana Vițu, în 1946, s-a recăsătorit, dar, în fosta Uniune Sovietică, după încheierea conflagrației mondiale, o perioadă, erau interzise cununiile civile. Deși părinții și-au înregistrat căsătoria în 1959, băiatul a rămas cu un alt nume decât cel al tatălui său, în schimb, i-a moștenit facultățile artistice, Grigore Butnaru fiind un om spiritual, înzestrat cu darul vorbei și al cântecului. Anume el i-a prezis fiului său că va deveni artist și că va cânta pe scenă alături de marele Nicolae Sulac. Și mama Ileana era vestită prin calitățile sufletești și inteligență.

De la „Mărţişor” la „Lăutarii”

Traseul profesional al lui Anatol Vițu începe în anul 1971, când, revanşându-se după un eșec la admitere, devine student la Școala Republicană de Iluminare Culturală „Elena Sârbu” din Soroca, Secția dirijor de orchestră de muzică populară. Studentul din anul întâi, fără vreo pregătire muzicală anterioară, le scrie părinților că, în acest spațiu al artei, se simte ca în rai. Timpurile grele nu au fost un obstacol în calea sa, căci dorința de a studia era mai puternică decât lipsurile materiale. Aproape de Anul Nou, îi moare tata. Singură mama, singur el, dar s-a mobilizat să-și realizeze scopul, exersând la vioară cu o străduință împinsă până la obstinație – să-și ajungă din urmă colegii. Succesul nu avea cum să-l ocolească: în ultimul an, profesorul de vioară îi apreciază nivelul (susține examenul de stat cu notă maximă) și îi recomandă să-și continue studiile la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chișinău, unde este înmatriculat imediat după absolvirea instituției de învățământ din Soroca, în vara lui 1974, susținând cu brio admiterea.

În timpul studenției, activează în Orchestra de muzică populară „Mărțișor”, condusă de Serghei Ciuhrii, alături de Gheorghe Banariuc, Constantin Rotaru, frații Golomoz, Victor Șura ș. a. Tot atunci, la cursul de Orchestrație, sub îndrumarea profesorului Vasile Crăciun, realizează primele aranjamente muzicale. În anul III, și-a format o orchestră, în care i-a cooptat pe colegii săi Vladimir Serbușcă, frații Golomoz, Ioana Căpraru. A fost o primă experiență de dirijor, urmată imediat de invitația să înființeze, în Drăgănești, Sângerei, un taraf. Era o misiune dificilă, căci ce însemna să aduni un colectiv de muzică populară din câțiva membri ai fanfarei sătești? Tânărul dirijor a invitat și elevi talentați, pe care i-a inițiat în ale muzicii, continuând, spre bucuria părinților, să-i instruiască și vara, în tabăra de odihnă pentru copii. Între discipolii care l-au urmat sunt instrumentiștii Vladimir Dubenco, Tudor Movilă, Gheorghe Ababii.

La Drăgănești, i-a surâs destinul

Anatol vitu2În primăvara lui 1977, la un festival raional, taraful din Drăgănești, devenit, între timp, orchestră de muzică populară, a ocupat locul al treilea. După primul concert, susținut la Casa de cultură din sat, este angajat în funcție de dirijor, rămânând să activeze aici și după absolvirea facultății, căci rectorul Institutului de Arte îi respinge oferta de la „Folclor” (specialiștii erau pregătiți doar pentru mediul rural). La Drăgănești, i-a surâs destinul. În mai 1978, în timpul examenului de stat, susținut cu această orchestră, o tânără din sat, Aurica Burcovschi, studentă la filologia din Bălți, îi oferă un buchet de narcise. Toamna, au făcut nunta. Invitat de Nicolae Botgros în Ansamblul de muzică populară „Lăutarii”, se împarte, timp de doi ani, între muzică și familie, dar îi reușește, căci investește multă dragoste în tot ceea ce face. Curând, tinerii soți devin părinți: li se naște fiica Liliana.

Activitatea în „Lăutarii” a fost una dintre cele mai frumoase perioade din viața sa de artist. După concertele susținute cu acest celebru ansamblu, se întorcea acasă cu brațele pline de flori. Aplauzele spectatorilor erau cele mai elocvente aprecieri. Împreună cu acest colectiv, a întreprins nenumărate turnee peste hotare, susținând concerte în Elveția, Franța, Germania, Italia, Grecia. În timpul turneului din Belgia, îi moare mama și i se naște a doua fiică, Valeria. În „Lăutarii”, s-a desăvârșit ca artist profesionist și a stabilit relații de prietenie, care durează până în prezent. Despre maestrul Nicolae Botgros afirmă că este „cel mai harnic dirijor din spațiul românesc”. Deși sunt de aceeași vârstă, îl respectă ca pe un mentor. Paralel cu activitatea de artist-instrumentist, violonistul Anatol Vițu realizează aranjamente muzicale la cântece interpretate de Zinaida Julea, Lidia Bejenaru, Nicolae Ciubotaru, Ioana Căpraru, Alexandru Lozanciuc. Tot cu „Lăutarii”, Orchestra Naţională de Muzică Populară, va evolua în cadrul Festivalului Cerbul de Aur (Brașov, 2003).

Viola numărul unu a spațiului românesc

În anii ҆90, odată cu transformările sociale, cultura, ca și alte domenii, suportă fisuri substanțiale. Sălile neîncălzite în care se țineau concertele, satele flămânde, drumurile desfundate, salariile mizere – toate îi creau un real disconfort, însă talentul și pasiunea pentru muzică l-au determinat pe artist să-și continue activitatea, dedicându-i-se. În 1986, Anatol Vițu înființează și dirijează Orchestra „Doina Moldovei” (Centrul Republican al Tineretului, Chișinău), cu care îl acompaniază pe Nicolae Sulac la concertul susținut la cei 50 de ani ai marelui rapsod. Premoniția tatălui Grigore s-a împlinit: a colaborat cu renumitul cântăreț și i-a fost alături în diverse situații de viață. Tot el i-a realizat aranjamentele la cântecele, devenite șlagăre, La o margine de drum, Când tata va veni, Oameni-s de omenie etc.

După 2000, ascensiunea muzicală a lui Anatol Vițu continuă cu activitatea în calitate de dirijor al orchestrelor „Balada” (Filarmonica de Stat,) și „Busuioc Moldovenesc” (Ministerul Gospodăriei Comunale), al orchestrei Ansamblului Naţional Academic de Dansuri Populare „Joc”. În ultimii ani, este solist-instrumentist (violă) în „Folclor” (Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici”) și „Plai Moldovenesc” (Ministerul Afacerilor Interne). Colaborează ca aranjor cu Mihai Ciobanu, Maria Sarabaș, Nicolae Glib, Maria Iliuț, Nătălița Munteanu, Zinaida Bolboceanu ș. a. Profesor-invitat la Colegiul „Ștefan Neaga”, se mândrește cu discipolii săi, violoniștii Vlad Pulbere (Orchestra Simfonică a Filarmonicii din Cluj) și Andrei Prohnițchi, care îl substituie în „Lăutarii”. Palmaresul său de violonist și cel dirijoral înregistrează și colaborări cu colective muzicale din România: ansamblul artistic „Ciprian Porumbescu” (Suceava), orchestra de muzică populară „Doina Carpaților” (Casa Tineretului, Iași). În anii 2004-2005, dirijează ansamblul „Busuiocul” la Festivalul Național Ion Drăgoi (Bacău).

Muzica a fost și rămâne o parte a ființei lui Anatol Vițu, „Viola numărul unu a spațiului românesc”, cum îl definește Tatiana Hlibca, realizatoarea emisiunii „În culisele neamului” (Noroc TV). Înaltul titlu de artist emerit îi este ca o recunoaștere a talentului și abnegației, manifestate pe tot parcursul activității sale artistice. Cea mai mare realizare o constituie, însă, bucuria semănată în inimile tuturor celor care au îndrăgit muzica populară românească, în numele căreia și-a explorat toate resorturile talentului, sporind frumusețea acestei lumi.

Margareta CURTESCU, scriitoare

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)