Vinovat pentru că se consideră român // Deşteaptă-te!

MILITANTISM // Bloggerul român care este în vizorul securiştilor ucraineni

„V-aţi gândit, cândva, cine suntem? Ce reprezentăm pe acest pământ scufundat în amărăciune şi hibernare? Da, trăim în Ucraina, e ţara noastră, trăim împreună cu ucrainenii toate momentele din istoria sa modernă, dar noi suntem români, o repet de mii de ori, avem limba şi cultura noastră, nu suntem diasporă, suntem băştinaşi. Avem biserici creştine, purtăm în inimă cu mândrie tricolorul şi nu uităm de faptele strămoşilor voievozi”, este un mic fragment din subiectul semnat de Sergiu Bărbuţă, un tânăr de 22 de ani, locuitor al satului Costiceni, raionul Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi, Ucraina, care, după ce a lansat pagina web „blogul românilor din Cernăuţi”, s-a trezit în faţa reprezentanţilor serviciilor de securitate ucrainene. „Bineînţeles că m-am speriat, dar voi continua să promovez cultura şi limba română. Pentru că sunt român”, spune hotărât Sergiu Bărbuţă.

Svetlana PANŢA

Acum patru luni, Sergiu a fost contactat telefonic de un bărbat care s-a prezentat ca angajat al serviciului de securitate. „M-au invitat la Cernăuţi să discutăm despre subiectele pe care le abordez pe blogul meu”, îşi aminteşte Sergiu. Odată înmatriculat la Facultatea de Istorie, Ştiinţe politice şi Relaţii Internaţionale a Universităţii „Iuri Fedikovici” din Cernăuţi, Sergiu s-a gândit că ar fi bine să aibă un blog prin intermediul căruia să promoveze limba şi cultura română. „Nu strigam la toate colţurile că sunt român”, a menţionat tânărul. Sergiu a găsit o metodă mai eficientă, a lansat o pagină web „Blogul românilor din Cernăuţi” pe care plasa materiale ce demonstrează adevărul istoric. Însă pornirile tânărului i-au deranjat rău pe reprezentanţii serviciilor de securitate ucrainene. Aceştia au fost sesizaţi de jurnaliştii ucraineni, l-au acuzat pe blogger că ar fi un şovin român care lucrează pentru serviciile secrete române. „Ce prostii!”, exclamă Sergiu.

Însă, după întâlnirea cu securiştii ucraineni, tânărul şi-a suspendat blogul, dar nu pentru mult timp. „Prietenii şi colegii mei de la universitate, chiar şi cei ucraineni, m-au convins să redeschid blogul. Pentru că nu am făcut nimic rău, am plasat materiale pe care le preluam de pe unele site-uri româneşti”, povesteşte Sergiu. Reprezentanţii serviciului de securitate ucrainean s-au arătat deranjaţi în special de copiile unor ziare româneşti care au fost scoase în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. „Al Doilea Război Mondial este o temă tabu pentru ucrainenii din Cernăuţi. Ei au alt adevăr”, a remarcat tânărul.

„De ce ar trebui să spun că sunt moldovean? Eu sunt român!”

În satul Costiceni în care s-a născut Sergiu Bărbuţă, majoritatea se consideră moldoveni. „Ştiu cum să argumentez că sunt român, însă ei pot spune doar că „sunt moldovean şi gata!”. La prima vedere, pare un tânăr obişnuit, care, pe moment, se află în căutarea unui serviciu. Deşi a absolvit facultatea de politologie şi istorie, se vede jurnalist. „Părinţii? Ambii sunt plecaţi de ani buni peste hotare. Am crescut cu buneii.”

Tânărul spune că, deşi se consideră român, bunelul său crede că este moldovean. „Mentalitatea, vârsta, educaţia sovietică” sunt doar câteva din motivele care l-au determinat pe bunelul lui Sergiu să se considere moldovean, consideră bloggerul. Pe de altă parte, sunt tineri care arată ca Sergiu, dar care gândesc ca bunelul lui, doar că au o altă explicaţie: „Nu este prestigios să trăieşti în Ucraina şi să te consideri român”.

Voi cita un fragment dintr-un material publicat pe blogul lui Sergiu Bărbuţă, un fragment în care este descrisă relaţia dintre un român şi cei care se numesc moldoveni: „A stâlci limba maternă cu cuvinte ruseşti şi a o numi „moldovneascî” a devenit un stereotip. Aţi ascultat vreodată cum sună limba strămoşilor pe meleagurile regiunii Cernăuţi? Ce vulgarisme? Ce evoluţie lingvistică intelectuală? Ce decadenţă! Şi când depui un mic efort să vorbeşti corect limba română, auzi replici geniale la adresa ta, precum: Ci ti socoţ aşa di culturnîi? Ai uitat di undi eşti rodom?. Lenea a afectat creierul părinţilor şi a tineretului nostru. Ei nu mai doresc să studieze limba română, zicând: Trăieşti în Ucraina graeşti ucraineană, ci ni trebî nii româna?.

Tânărul spune că era de aşteptat că se vor găsi multe persoane care vor fi deranjate de poziţia lui, însă nu s-a aşteptat că va nimeri pe mâna securiştilor ucraineni. Aceştia, „foarte calm”, l-au rugat să scoată de pe blogul lui toate materialele „compromiţătoare”. Subiectul semnat de Sergiu Bărbuţă intitulat „Din ţărână ai venit, în ţărână o să pleci”, un fragment din care am citat mai sus, poate fi găsit pe mai multe site-uri româneşti, însă nu şi pe blogul autorului. Puţinul pe care şi-l mai poate permite sunt reportaje foto şi articole preluate de pe alte site-uri româneşti, selectate atent, aşa ca să nu deranjeze serviciul de securitate ucrainean. „Acum sunt mai atent când plasez ceva pe blogul meu. Am fost înspăimântat, dar nu mă opresc aici. Voi promova limba şi cultura română prin intermediul blogului meu”, planifică Sergiu. Experienţa neplăcută prin care a trecut tânărul care locuieşte în Ucraina ce se consideră român a devenit subiect de discuţie la Congresul Internaţional al Jurnaliştilor Români ce s-a desfăşurat recent la Cernăuţi. „Nici măcar nu am ştiut că sunt atât de vestit”, spune Sergiu, zâmbind modest. Bărbuţă nu doar a devenit vestit, dar a servit ca exemplu pentru alţi tineri din Ucraina care şi-au deschis bloguri, toţi având un scop comun – să promoveze adevărul istoric, limba şi cultura română.

„Nu ne acuzaţi de separatism şi ultranaţionalism, cred că orice naţiune are dreptul la promovarea limbii materne şi a sentimentului naţional. Dacă iubirea şi păstrarea cu povară a obiceiurilor se asociază cu o crimă, sunteţi nişte tirani şi fiinţe inumane”

The following two tabs change content below.