Vinoteca Cricova – de la Goering la Baliţchi

centralÎn beciurile de la Cricova se păstrează colecția de vinuri a căpeteniei naziste Hermann Goering, erou al Primului Război Mondial și execrabil ministru al Aerului

Este vorba de Grăsanul cu fundul de un metru, cu pielea albicioasă, unghiile vopsite și faţa fardată, care își calma nervii numărând pietre nestemate în văzul tuturor. Fondator al Gestapo-ului care a elaborat cea mai avansată legislație ecologistă a epocii. Aflând târziu, spre rușinea mea, de la BBC World News, despre faptul că la Cricova se păstrează o parte din vinoteca celui de-al doilea om al celui de-al Treilea Reich, Goering, le telefonez imediat celor de la Cricova pentru a afla cum au ajuns vinurile preferate ale bufonului nazist în Republica Moldova.

Într-adevăr, așezarea de pe Ichel te cucerește cu potgoriile sale pitoreşti şi cu curățenia sa, numai că înainte de a intra în moșia subterană a lui Bachus trebuie să iei câteva guri bune de putoare de găinaț. Ei bine, gândindu-mă la ce mă așteaptă înăuntru, nu acord atenție acestei „specialități a casei”.

Mă întâmpină Andrei Holostenco, şeful Vinotecii naţionale, un tip durduliu, fin la glume și cu maniere. „Colecţia lui Goering cuprindea 3000 de sticle. Au mai fost alese. Armata roşie îl ajungea din urmă aşa de repede încât nu a lăsat niciun certificat că sunt vinurile lui”, își începe povestea ghidul meu. Managerul companiei m-a preîntâmpinat că nu există niciun document care ar demonstra că prețioasele sticle de vinuri de la Cricova ar fi aparținut mâncăciosului nazist.

marsala„Bei un pahar şi joci până dimineaţă”

„Vinurile astea au fost duse mai întâi la Moscova şi aproape toate băute. Ceea ce a mai rămas din vinoteca lui Goering a fost împărţit în 1947 Georgiei și Moldovei. Vinoteca s-a aflat mai întâi pe strada Tighina, iar prin 1960 a fost adusă la Cricova. Doar aici se păstrează o parte din colecţia legendară a lui Goering, cu renumitele vinuri Moselle, Burgundia şi Rhein produse în interbelic”, își laudă ghidul meu tezaurul.
Ne apropiem de un vin de Rhein din Germania produs în 1935. „Este în stare de degradare, însă, pentru analize, este deosebit de important. De exemplu, de ce trăieşte atât de puţin? Aici avem un vin de Burgundia, liniştit, dar dacă bei un pahar, joci toată noaptea cu fetele”, relevă șeful vinotecii.

„Vinurile rare şi picturile valoroase nu se vând”

Insist să-mi povestească despre Goering, însă el continuă să-și etaleze cunoștințele profunde despre vinuri: „Aici avem un alt soi de vin. Este un vin de paşti produs la Ierusalim în 1902, ar fi o lipsă de cultură să ştergi praful de pe sticlă. Este cea mai veche sticlă din vinotecă. La începutul secolului trecut, vinul era produs în tiraj foarte mic. Până în prezent, s-a păstrat un singur exemplar, care se află aici”.
„În 1964, continuă Holostenco, vinăria de la Cricova a fost vizitată de Nichita Hrusciov. A venit împreună cu un milionar american, care, văzând sticla asta, a oferit 100000 de dolari și vreo patru Cadillacuri pentru ea. Nu i-am dat-o. Deoarece vinurile rare, ca şi picturile valoroase, nu întotdeauna pot fi cumpărate.” Roşu de Ierusalim este păstrat cu grijă deosebită sub un clopot de sticlă. Ei bine, adaug eu, celui care a pus la cale omorârea a milioane de evrei îi plăcea să bea vinurile lor.

dionisosBaliţchi, printre Putin, Merkel şi Biden

Descopăr că vinurile lui Goering sunt risipite printre colecțiile potentaților zilei, printre care Putin, Merkel, Biden… și Balițchi. Goering s-ar răsuci în mormânt. După spusele lui Andrei Holostenco, Merkel nu a pierdut multă vreme printre vinurile conaționalului său. „Ea e tare punctuală. Mi-a spus că, la fără un minut 13:00, trebuie să fie la prânz”, îmi povestește maestrul Holostenco despre vizita la Cricova a celei mai puternice femei din lume. Îmi dau seama imediat că tipul trebuie să știe multe despre cei care au trecut prin galeria bahică și insist să-mi mai spună câte ceva, acesta însă îmi ignoră rugămintea, continuând: „De multe ori, germanii se întreabă: cum a ajuns această colecţie aici?”. „E clar, povestești altcuiva”, îmi zic eu.
Ajungem la un alt vin, „Châteauneuf du Pape”, cultivat într-un sat celebru situat între Orange și Avignon. „Determinativul du pape a apărut mai târziu. Este un vin din 13 soiuri de struguri care cresc la poalele castelului, două soiuri albe şi 11 roşii. Este renumit prin faptul că aici este înmormântat Van Gogh”, îmi spune Andrei Holostenco.

Adăugați o șoimărie, o groapă cu lei, un cabinet medical și unul stomatologic, o pistă de aviație și o tavernă bavareză! Îmbrăcat în plastic în 1945, chiar înainte de sosirea rușilor, nu a mai rămas nimic din „Carinhall”. Probabil, de aici își trage originile Vinoteca de la Cricova.
„În 1964, continuă Holostenco, vinăria de la Cricova a fost vizitată de Nichita Hrusciov. A venit împreună cu un milionar american, care, văzând Evreiesc de Paşti, a spus că e o raritate a familiei sale. A oferit 100000 de dolari și vreo patru Cadillacuri pentru ea. Nu i-am dat-o. Deoarece vinurile rare, ca şi picturile valoroase, nu întotdeauna pot fi cumpărate.” Roşu de Ierusalim este păstrat cu grijă deosebită sub un clopot de sticlă. Ei bine, adaug eu, celui care a pus la cale omorârea a milioane de evrei îi plăcea să bea vinurile lor.

Înainte de a se sinucide, a citit despre păsări migratoare

Dacă nu aș scrie nimic despre Goering, ar fi ca şi cum aș șterge praful de pe sticla de Roșu de Ierusalim din 1902. Repet că la Cricova am văzut fotografiile multor potentaţi, chiar şi ale unor parveniţi, documente semnate de Stalin și Bodiul, însă n-am văzut nicio fotografie de-a lui Goering. Chiar dacă a fost un criminal, vinurile sunt ale lui! Cu două ore înainte de a fi spânzurat pentru „crime contra păcii, complot, crime de război şi crime contra umanităţii”, cel de-al doilea om al celui de-al Treilea Reich a înghiţit o capsulă de cianură. La 15 octombrie 1946, s-a culcat în celula sa din închisoarea din Nurnberg, după ce a citit câteva pagini dintr-o carte despre păsări migratoare.

Nu se considera vinovat pentru ce a fost condamnat, la fel ca toți criminalii. „Ceea ce e ciudat în toate astea este că eu nu mă simt un criminal şi dacă aş fi trăit în Statele Unite, în America de Sud sau în orice altă ţară, aş fi fost probabil un conducător al uneia dintre aceste ţări”, mărturisea el medicului său.

Însă el s-a născut în Germania, o ţară în care, din 1922, a decis să se facă un geniu al răului. A fost un mare pilot, dar un ministru al Aerului execrabil. Un hoţ de muzee şi colecţii private, însă un veritabil cunoscător al artelor frumoase. Creator al Gestapo-ului, a lăsat după el o legislaţie ecologistă foarte avansată. Subiect pentru numeroase bancuri, supranumit „Grăsanul” („der Dicke”), Goering era foarte inteligent, avea un QI de 138, după psihologii americani.
El cumula o serie de funcţii: ministru-preşedinte şi ministru de Interne al Prusiei, ministru al Aerului, preşedinte al Reichstagului, ministru fără portofoliu responsabil de pregătirea Germaniei pentru război, mareşal al Reichului, general de infanterie, SS-Brigadeführer. Mare vânător imperial (Reichsjägermeister), maestru forestier al Reichului etc.

Goering-Sitting-1939Era un drogat, lua până la şase doze pe zi

Toate acestea în acelaşi timp. Schimba uniforme de patru ori pe zi. Nu numai pentru că era gras, obezitatea sa era legată de o dereglare glandulară provocată de o rănire din 1923. Un glonte tras de poliţie l-a nimerit în partea de sus a coapsei, între picioare. A avut nevoie de luni întregi ca să-şi revină, păstrase o dependenţă exagerată de morfină prescrisă pentru a uşura durerile. Era un drogat, lua până la şase doze pe zi. Avea mania de a colecţiona decoraţii. Întreprindea călătorii oficiale în străinătate în scopul de a intra în posesia unei medalii bulgare sau româneşti. Se spune că „Grăsanul” colecţiona decoraţii de cauciuc pentru a putea să le poarte în baie. Apetitul său financiar era enorm. Fiecărei funcţii oficiale îi corespundeau venituri şi prime. Dar şi cheltuia cu nemiluita.

intrareȘoimărie şi groapă cu lei

Reședința sa preferată, „Carinhall”, situată la 60 de kilometri la nord de Berlin, numită astfel drept omagiu adus primei sale soții, adăpostea o galerie de 34 metri lungime și cinci metri lățime, cu podeaua din marmură şi pereții tapiţaţi cu goblen. Domeniul era străbătut de un tren electric gigantic. Pretutindeni erau tablouri și opere de artă furate din întreaga Europă. Un cinematograf de 50 de locuri, o hală de vânătoare de 288 de metri pătrați, o sală de gimnastică.