Vino şi vei vedea!

EXCLUSIV // Mărturisirile unui legionar: „Şi în Legiunea Franceză există relaţii neregulamentare”

„De dragul banilor”, aşa explică un tânăr de 24 de ani din Chişinău raţiunea de a se înrola în rândurile celei mai cunoscute şi mai bine plătite armate din lume – Legiunea Franceză. S-a prezentat „Dima”, deşi nu este numele său adevărat. „Aşa am fost botezat acolo. Odată ajuns în legiune, trebuie să uiţi de tot ce a fost anterior în viaţa ta. Mi-au luat actele de identitate şi, din start, mi s-a spus: „Acum noi suntem mama, tata şi patria ta”, povesteşte Dima. Aşa îi voi spune şi eu.

Svetlana PANŢA

La prima vedere, pare a fi un tânăr obişnuit. Ne-am întâlnit pentru prima dată pe poligonul de instrucţie militară de la Bulboaca. Îmbrăcat în civil, totul în alb, nu prea înţelegeam de ce militarii l-au înconjurat şi-l ascultă cu atenţie despre tot ce vorbeşte. „Le împărtăşesc experienţa mea”, explică tânărul. Abia mai târziu aflu că de un an Dima este înrolat în cea mai mare şcoală militară din Europa – Legiunea Străină din Franţa. Am încercat să-l conving să-mi povestească mai multe despre legiune, însă acesta, în şoaptă, mi-a spus doar atât: „Acum sunt în permisie pentru două săptămâni. Am trecut frontiera cu actele false pe care mi le-au făcut în legiune. Vă pot povesti mai multe, însă în alte împrejurări. Aici sunt prea multe urechi”.

Băiatul mamei s-a dus la armată

Pentru a doua oară ne-am întâlnit într-un local din Chişinău. La mesele din jurul nostru erau tineri, toţi cu sticle de bere şi băuturi alcoolice în faţă. „Un ceai vă rog”, comandă Dima. „Regim”, explică tânărul. Incredibil, dar acest bărbat de o constituţie atletică îmi spune că ceva timp în urmă cântărea peste o sută de kilograme şi toţi îi spuneau că este băiatul mamei. „Am crescut fără tată. Sunt unicul băiat la părinţi şi recunosc că acest lucru şi-a lăsat amprenta asupra comportamentului meu. Eram primul an la universitate când am înţeles că trebuie să schimb ceva în viaţa mea”, îşi aminteşte Dima. Deşi mama era foarte împotrivă, tânărul decide să se lase de studii şi să facă serviciul militar în cadrul armatei naţionale.

„De la armată am ieşit cel mai destoinic sergent major. Ministrul Apărării mi-a înmânat personal un telefon mobil şi m-a asigurat cu un loc la buget la Academia de Studii Economice, însă visul meu era să ajung în legiunea franceză”. Era firesc ca următoarea întrebare pe care i-am adresat-o să fie cea la care ar dori să afle răspuns sute de tineri din R. Moldova: „Cum ai reuşit să te înrolezi în legiune?”

Din zece reuşeşte doar unul

„Până a ajunge în legiune, mă antrenam zilnic, fiindcă ştiam că probele la care voi fi supus vor fi destul de grele. Nici prin gând nu mi-a trecut că nu de testul fizic trebuie să-mi fie frică”, îşi aminteşte Dima. Sună cam ridicol, dar pentru început toţi candidaţii pentru înrolare sunt verificaţi la dantură, apoi li se injectează o soluţie în venă iar în jurul înţepăturii se desenează un cerc. Ceva timp de aşteptare nervoasă şi dacă inflamaţia depăşeşte cercul, eşti trimis acasă. „Cel mai dificil test este proba psihologică. Timp de două ore eşti interogat de mai multe persoane care îţi adresează nişte întrebări compromiţătoare la care trebuie să răspunzi foarte repede”, povesteşte Dima. A reuşit! Din zece candidaţi el a fost ales pentru înrolare în legiunea franceză. A semnat un contract pe doi ani şi jumătate, pe lună achitându-i-se câte 900 de euro. „Acum visez să fiu trimis în misiune în Afganistan. De ce ar trebui să-mi fie frică? Noi suntem pregătiţi pentru aceasta”, a menţionat Dima. Nu poate fi vorba de eroism sau de patriotism, la mijloc sunt iarăşi banii. O lună în misiune ar putea să-l coste pe legionar viaţa, dar, dacă nu i se întâmplă nimic, se alege cu 1800 de euro. „Este foarte plăcut că atunci când vin acasă îmi pot permite ceea ce mai înainte puteam doar visa. Am bani!”, zâmbeşte Dima.

„Vreau o soţie moldoveancă”

Viaţa în legiune presupune în primul şi în primul rând disciplină, dar mai este un lucru foarte important. „Legionarii care se află de mai mult timp în legiune au un anumit statut. Când e vorba de măturat, ordine şi alte lucruri o fac cei care au venit mai târziu. Trebuie să recunosc că în legiune există un fel de „dedovşcină” (relaţii neregulamentare – n.a.), spre deosebire de armata noastră unde comandanţii sunt atotputernici pe perioada întregului termen de serviciu militar. De asemenea, în legiune avem mai multă libertate”, povesteşte Dima. Este tânăr, simpatic, pesemne inteligent, am fost surprinsă când mi-a spus că nu are o iubită. „Înainte de a pleca în Franţa aveam o relaţie pe care am rupt-o din motiv că îmi dădeam bine seama că nicio domnişoară, oricât de îndrăgostită ar fi nu va fi în stare să aştepte o perioadă atât de îndelungată”, conchide Dima.

Cu toate acestea, Dima spune că franţuzoaicele nu-i sunt pe plac şi deşi îşi vede viitorul doar în Franţa, ar vrea să se căsătorească doar cu o moldoveancă. „Tatăl meu este militar. Deşi nu ţinem legătura, cred că este la curent cu tot ce fac eu. Nu ştiu ce simte acum, dar cred că s-ar putea mândri cu mine pentru toate reuşitele mele. Voi merge înainte, voi prelungi contractul în Legiunea Franceză. Nu mă opresc aici…”, planifică Dima. De fiecare dată când revine acasă în permisie, toţi îl întreabă cum e în Legiunea Franceză. El are un răspuns pentru toţi: „Vino şi vei vedea!”

The following two tabs change content below.