„Vine un tractor, un T 82.5 din Bielorusia…”

POEZIE // „Frankenstein plantând cartofi” de Ion Buzu la Cenaclul Casei Scriitorilor

Ion Buzu a început să scrie la 16 ani, reuşind până la vârsta sa actuală, de 20 de ani, să-şi modifice de câteva ori temele şi forma textelor. Invitat să susţină un recital la şedinţa din 27 iulie a Cenaclului Casei Scriitorilor, el a povestit că în adolescenţă a scris „texte subversive, anarhiste, de un nihilism întunecat”, prin care dorea să-şi exprime revolta faţă de societatea opresivă, iar în ultimul timp e preocupat de poezia narativă în care îşi relatează „experienţele trăite”.

Irina NECHIT

Anume despre poezia narativă, în general, şi despre textele prezentate de Ion Buzu miercuri seara, în particular, s-a discutat după ce tânărul a citit un grupaj de poeme pentru care s-ar potrivi genericul „Frankenstein plantând cartofi” (titlul unuia din poemele cele mai sugestive). Cităm un fragment din acest poem: „vine un tractor, un T 82.5 din Bielorusia,/ nu am mai văzut niciodată aşa ceva,/ un tractor care să planteze cartofi,/ ne apropiem cu frică de el,/ femeile se tem să urce în locurile unde să pună cartofii într-un tub, unul câte unul,/ ele încep a se panica, iau fiecare sapa/ şi zic că mai bine plantează cu propriile mâini,/ e prea periculos acest tractor,/ nu ştim nimeni cum merge,/ tractorul ăsta e un fel de Frankenstein,/îl atingem şi apoi fugim repede de lângă el speriaţi”. Grupajul a mai inclus „Rigor mortis”, „Frecvenţă redusă”, „Mi-am ratat accidentul”, „Dulce predare, te rog să fii reală!”, „Zeii, găoaza”, „Praful de pe masă”.

Vladimir Beşleagă: „Te admir, ai o expresie elevată”

Amuzaţi de situaţiile comice descrise de autor, concentraţi asupra sensului incifrat al textelor mai dense, atenţi la trimiterile livreşti, tulburaţi de amestecul de inocenţă şi tragism, ascultătorii au afirmat la unison că recitalul a fost unul „foarte interesant, sincer, proaspăt, extraordinar”.

Potrivit lui Nicolae Popa, autorul e unul dintre puţinii tineri care nu se sfiesc să scrie despre viaţa la ţară, practicând un fel de „ruralism postmodern”. Ion Buzu a confirmat că tatăl său e agricultor în satul Ratuş, Criuleni (unde s-a născut şi Ion), dar că preferă să-i citească mai degrabă pe filosofii postmoderni decât pe poeţii postmoderni, fiind influenţat de Palahniuk, Bukowski, de poezia americană per ansamblu.

„Nu trebuie să-l încadrăm într-un anumit curent, Ion scrie în primul rând pentru generaţia lui”, a observat Radmila Popovici. „Are gust pentru Camus. Mi-a plăcut cum se intersectează genurile şi stilurile, dar totuşi cred că textele lui Ion sunt poeme în proză”, a punctat Lucreţia Bârlădeanu. După care şi-a spus cuvântul Vladimir Beşleagă: „Există naraţiune în textele lui Buzu, dar în toate licăreşte poezia. Avem de-a face cu literatura cotidianului. De fapt, toată literatura răsare din cotidian, depinde ce anume selectezi şi cum ştii să exprimi. Ai putea scrie aceleaşi poeme rânduri-rânduri, ca un text compact, dar dacă ai ales scara, în fiecare vers trebuie să existe ceva care să bată în ţintă. Te admir, ai o expresie elevată, dar ar fi bine să mai umbli la limbaj, să revii la texte, să le mai redactezi”.

Mihai Fusu: „A fost o seară plăcută”

„A fost o seară plăcută”, a mărturisit Mihai Fusu, apreciind modul cum „acţiunea şi imaginile curg firesc”. După Fusu, tânărul autor creează nişte „scenarii poetice” despre „mondializarea realităţii basarabene”. Pentru arta contemporană sunt caracteristice „produsele nefinisate, gen videoclip”, care se receptează mai uşor.

Vadim Vasiliu consideră că Ion face „poezie autentică”, în care se întrevede „o nouă dimensiune lingvistică”, iar protagonistul serii a precizat că îl pasionează intertextualismul şi că foloseşte în poezia sa personaje din filme şi cărţi celebre, dar şi personaje reale.

„Ia nebuni, voi chiar aţi venit!”

Astfel, proful din unul dintre poemele sale nu e unul inventat, dimpotrivă: „Ia nebuni, voi chiar aţi venit!” În auditoriu se simte un miros de cadavru,/ adulmecăm, ne încreţim frunţile şi ne căutăm unii pe alţii cu privirea/ de parcă am vrea să găsim cine dintre noi pare un cadavru” („Fără frecvenţă”).

În final, Nicolae Popa a spus că şi în august cenaclul se va reuni la sediul Uniunii Scriitorilor, „sub barba lui Iorga” (lecturile au loc lângă bustul lui Nicolae Iorga din holul Casei Scriitorilor). Ion Buzu, care se autodefineşte drept „scriitor în dezvoltare”, fiind totodată student în anul III la ULIM, a mulţumit pentru comentarii şi a anunţat că după aceste poeme narative va face şi proză adevărată.

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)