Victoria lui Pyrrhus // RUPEREA RÂNDURILOR

 

Deşi au trecut doi ani de atunci, „Echipa Cimpoi” continuă să conteste decizia Adunării Uniunii Scriitorilor, care l-a ales pe Arcadie Suceveanu în funcţia de preşedinte. În aceşti doi ani s-a mai produs o adunare generală, a fost adoptat un nou statut; au fost dinamizate strategiile US, s-au organizat simpozioane, recitaluri, primăveri poetice; s-au editat cărţi, s-au înmânat premii, s-au acordat burse de creaţie. S-a schimbat interiorul Casei Scriitorilor, s-a schimbat percepţia despre literatură, s-a modernizat managementul cultural, s-au construit punţi de comunicare literară. Dar echipa de partizani ai lui Cimpoi continuă să arunce în aer podurile inamicilor.

Literatura şi arta, într-un gest schizoidal-pluralistic, publică recent nişte texte care, alăturate, se potrivesc ca nuca proverbială de peretele respectiv. Jos (adevărat că foarte jos şi foarte mărunt) sunt tipărite programele candidaţilor la funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor. Iar sus, cu litere MARI şi grase, este imprimat un text intitulat „O adunare nevalabilă” (text care contestă legitimitatea adunării, ce urmează să aleagă preşedintele, conform programelor publicate mai jos!).

Între aceste texte, pagina inserează o decizie a Curţii de Apel, care anulează votul adunării scriitoriceşti din 2010. Decizie pe care a adus-o, triumfător, la secretariatul Uniunii, „câştigătorul” cursei, Valeriu Matei. Or, toate demonstrează că, dacă revine, atunci revine „echipa Matei” („Cimpoi” e un eufemistic nume conspirativ). Textul din susul paginii LA este, aşadar, o replică la textele de la subsol şi o „explicaţie-instrucţiune” de „utilizare corectă” (!) a textului din mijloc.

Jocul, cu toată acoperirea lui juridică, este josnic. Orice ai spune despre Arcadie Suceveanu (eu i-am adus poate cele mai dure critici), el a avut un comportament de domn. Iar adunarea extraordinară din 5 octombrie este convocată la iniţiativa lui, tocmai pentru a pune punct tuturor litigiilor. Într-o confruntare onestă, pe terenul dezbaterilor. Şi, într-un anume sens – în acord cu sugestiile deciziei judecătoreşti. Nu se poate ca Uniunea Scriitorilor să fie ostatic al unui grup de boschetari literari agresivi, care, în timp ce echipa Uniunii promovează proiecte culturale, se ocupă cu spartul geamurilor imaginii US.

Tertipul juridic pe care şi-a construit „contestarea” Matei este unul formal. Orice om întreg la minte înţelege că dacă au concurat numai doi candidaţi şi voturile s-au împărţit: 89:76, poţi să repeţi la nesfârşit procedura de votare, scorul va fi acelaşi. Dacă nu se vor suci mâinile şi nu se va trişa. Adunarea din 2010, condusă de Matei, avea cvorum şi era perfect „legală”. Până în momentul în care fostul (deja) preşedinte s-a apropiat de echipa sa de susţinători şi a anunţat cu voce scăzută: „Suceveanu m-a devansat cu 13 voturi”. Dacă Mihai Cimpoi ar fi anunţat acest lucru pentru întreaga cinstită Adunare, dacă şi-ar fi felicitat adversarul, el ar fi meritat un monument în faţa US.

Dar 20 de ani de domnie l-au transformat pe preşedintele-academician în inamovibil dictator blând, à la Marquez. În momentul în care Cimpoi, împins în avanscenă de aventurieri, a ocupat tribuna ca să-şi apere, agresiv, tronul, el şi-a pierdut ultimii susţinători, dezgustaţi profund de acest comportament dezonorant.

O presupunere a unui privitor dintr-o parte: e suficientă încă vreo „victorie” de felul celei recente şi Mihai Cimpoi va obţine (la eventualele alegeri) numai cele 6 voturi ale semnatarilor plângerilor de cursă lungă. Dacă revine echipa Matei, vor pleca din Uniune toţi scriitorii. Şi vor rămâne doar „membrii uniunii scriitorilor”. Gurile rele spun că asta nu i-ar deranja. Or, ţinta lor este Casa Scriitorilor. Cu cât mai devastată – cu atât mai bine.

Prietenii ştiu de ce.

Mircea V. CIOBANU

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)