Victor Boboc: „Nimeni de la MAI nu şi-a cerut iertare de la noi”

Duminică se împlinesc patru ani de la protestele din 7 aprilie 2009, de la maltratările tinerilor într-un hal fără de hal în comisariate şi de la moartea lui Valeriu Boboc, iar opinia publică încă nu ştie adevărul despre ce s-a întâmplat de fapt atunci. Dosarul lui Ion Perju, singurul poliţist acuzat de moartea lui Boboc, transmis acum doi ani Judecătoriei Buiucani, încă se mai examinează în instanţa de fond.

Aflaţi mai multe despre acest caz din interviul acordat de Victor Boboc, tatăl lui Valeriu Boboc, tânărul omorât de poliţişti în noaptea din 7 spre 8 aprilie 2009.

– Stimate Domnule Boboc, se împlinesc patru ani de la moartea lui Valeriu, iar procesul în care singurul bănuit este fostul polițist Ion Perju se mai află în prima instanță. Cum credeţi de ce până acum n-a fost pronunţată nicio sentinţă pe numele celor care ar fi responsabili de moartea fiului Dvs?

Aveam o opinie vagă despre justiţia noastră până la cele întâmplate, acum însă m-am convins în ce stare jalnică este aceasta. Există persoane interesate să nu se ştie adevărul despre 7 aprilie. Cazul nostru putea fi examinat într-un an, un an şi jumătate. Cu toate acestea, mai suntem în instanţa de fond şi cred că procesul va mai dura câteva luni, cu condiţia că nu vor cere o nouă expertiză a imaginilor video realizate de pe Casa Guvernului. Despre aceasta s-a vorbit la ultima şedinţă de judecată, apărarea lui Perju solicită o expertiză naţională a acestor imagini, în afară de cea efectuată în străinătate, după ce fostul procuror general Valeriu Zubco a declarat că în dosarul morţii lui Valeriu Boboc mai sunt suspecţi şi PG are date confidenţiale. Dacă vor aştepta expertiza naţională, evident că procesul ar mai putea dura până la finele acestui an.

– În ce măsură veţi simţi că vi s-a făcut dreptate în cazul în care va fi condamnat doar Perju?

Perju e iniţiatorul, cel care i-a aplicat prima lovitură lui Valeriu. Şi el, aşa cum m-au asigurat avocaţii, va fi condamnat pentru depăşirea atribuţiilor de serviciu. Nu cred că va fi pedepsit pentru omor, deoarece nu s-a demonstrat că Valeriu a decedat în urma loviturii sale. Din imaginile video se vede clar că mai sunt vreo cinci–şase vlăjgani care îi aplică lovituri.

Valeriu a căzut pe spate şi îşi apără cu mâinile ba faţa, ba corpul. Aceştia îl bat cu bâtele şi picioarele, la un moment dat, Valeriu îi roagă: „Măi, nu mă omorâţi, am şi eu un copil mic, lăsaţi-mă în viaţă”. În momentul acela, un vlăjgan din „Fulger”, având mască pe faţă, l-a lovit cu arma drept la tâmplă. El a lăsat mâinile în jos şi a decedat pe loc. Aşa s-a întâmplat. Nu un martor, ci trei mi-au confirmat acest lucru. Unul dintre ei n-a vrut categoric să compară în faţa instanţei. Mi-a spus că are copil mic, a fost torturat de poliţişti la 7 aprilie, nu vrea să-şi pună viaţa sa şi a familiei în pericol. Valeriu avea câteva coaste rupte. Puteau să-l lase în pace şi ar fi trăit. Dar nu, au decis să-l omoare. A fost un scenariu, trebuia să fie o victimă pentru debarcarea lui Voronin, aşa consider eu. Perju ştie probabil multe, dar nu va spune. Nu-şi va pune viaţa în pericol. Dar dacă n-ar fi lovit el primul, poate că Valeriu ar fi fost în viaţă.

– Credeţi că, cu timpul, veţi afla cine a fost ucigaşul lui Valeriu?

Aş vrea să ştiu, însă nu ştiu dacă mă voi linişti cu asta. Un lucru e cert: Valeriu a fost omorât în numele statului Republica Moldova. El, fără nicio vină, a fost condamnat la moarte şi executat fără nicio sentinţă de către statul RM. Acest lucru pot să-l repet de o mie de ori. L-a executat ministerul de Interne.

– Papuc, Botnari, Zubic, Perju şi alţi angajaţi ai MAI, a îndrăznit cineva dintre aceştia să se apropie vreodată de Dvs. ori de soţia Dvs. şi să-şi ceară iertare ori să spună, cel puţin, că regretă moartea lui Valeriu?

Cum să-şi ceară scuze bandiţii?… Nu, niciodată. Unii politicieni ca dl Filat, dl Ghimpu, primarul Dorin Chirtoacă, în discuţii cu noi, au lăsat să se înţeleagă că regretă cele întâmplate. Fiecare dintre aceştia ne-a susţinut şi ne-a ajutat cu ce a putut. Cert este însă că ar fi fost mai bine dacă băiatul meu ar fi fost viu.

– Potrivit unor experţi, ar fi existat mai multe şanse să aflăm adevărul despre 7 aprilie dacă ar fi existat un dosar unic în cadrul căruia ar fi fost cercetate toate momentele privind aplicarea excesivă a forţei, distrugerea Parlamentului, a Preşedinţiei, moartea lui Valeriu Boboc şi că prin deschiderea a circa 200 de dosare separate ne-am îndepărtat de aflarea adevărului. În viziunea Dvs., aceştia au sau nu dreptate?

La aceleaşi concluzii am ajuns şi noi. În învinuirea lui Papuc şi Botnari scrie negru pe alb că sunt acuzaţi de neglijenţă în serviciu soldată cu moartea lui Valeriu Boboc. Din start ar fi putut să ne accepte ca parte vătămată. Dar ne-au respins categoric. Dacă ne-ar fi acceptat ca parte vătămată, cei doi n-ar fi fost achitaţi în instanţa de fond. Pe moment, dosarul acestora e la Curtea de Apel. Despre şeful statului-major, Valentin Zubic, care e poate persoana cea mai implicată în fărădelegile de atunci, nici măcar nu ştim ce e cu dosarul său, deşi şi acţiunile sale s-au răsfrânt asupra fiului nostru. Evident că dacă ar fi existat un dosar unic, am fi cunoscut mult mai multe despre ceea ce s-a întâmplat acum patru ani. Dar cred că cu timpul vom afla adevărul ori, cel puţin, o parte a acestuia.

– Mai păstraţi în arhiva familiei expertizele medico-legale naţionale în care se spune că Valeriu Boboc a decedat iniţial în urma unei intoxicaţii cu o substanţă necunoscută, apoi că ar fi decedat în urma unui stop cardiac? Cum comentaţi faptul că un membru al acelei comisii, care a emis două expertize cu date eronate, se află azi în fruntea Centrului de Medicină Legală?

Avem şi actul expertizei medico-legale internaţionale efectuată de profesorul britanic Derrick John Pounde şi cele două naţionale. Pe actualul şef al Centrului de Medicină Legală, Ion Cuvşinov, unul dintre membrii Comisiei de experţi, când l-am întrebat cum a ajuns la concluzia că a decedat din cauza că s-ar fi intoxicat, ne-a spus că aceasta a fost o concluzie preventivă. Şi atunci, l-am întrebat cum, văzând atâtea vătămături pe corp şi adâncitura de pe frunte, a ajuns la concluzia că ar fi intoxicaţie. Mi-a repetat că a fost o expertiză preventivă. L-am întrebat cum a decis că e stop cardiac şi de ce a ignorat semnele de moarte violentă, la care el mi-a zis că ar fi putut avea mai târziu stop cardiac şi a început opera cu termini din medicina legală.

Nu şi-au cerut scuze nici până în prezent de la familia noastră pentru aceste erori grave care aveau probabil menirea să ascundă o crimă. Există o mare diferenţă între cum a fost abordată moartea băiatului nostru şi cazul „Pădurea Domnească”. Acolo nu s-a dorit aflarea adevărului, aici au fost destituite mai multe persoane sus-puse, care au fost implicate în cele întâmplate. E încă o dovadă că maltratarea tinerilor la 7 aprilie şi moartea lui Valeriu au contribuit la democratizarea RM. Să dea domnul ca politicienii să nu uite de băieţii aceştia, iar dacă vor uita, noi nu vom tăcea oricum, le vom aminti din când în când…

Interviu realizat de Svetlana Corobceanu

 

 

 

 

 

The following two tabs change content below.