Viaţa trebuie trăită, nu bocită

Culmea mizeriei! Animalul a violat-o în văzul copilului lor, care răcnea cât îl ţinea gura

three-books-promo-pic

Alina era o fată cu mintea ageră. Însă la 16 ani a trebuit să-şi ia lumea în cap şi să plece de acasă. Nu mai putea tolera comportamentul tatălui său, care o bătea fără motiv, iar pe mamă-sa o umilea la tot pasul. Se purta cu ea de parcă i-ar fi fost servitoare, şi nu soţie. În una din zile, când taică-său a pedepsit-o din nou fără motiv, şi-a adunat câteva lucruri într-o geantă şi a plecat cu ştirea maică-si la Chişinău. A tras la o mătuşă, care se recăsătorise cu un bărbat, căruia îi decedase de un an soţia. Atât mătuşa ei, cât şi soţul acesteia au primit-o cu braţele deschise. Bărbatul era cu stare, mult mai în vârstă decât mătuşa sa.

Avea doi copii mari daţi pe la casele lor. În noua ei familie, Alina se simţea ca peştele în apă. Mergea la şcoală, participa la diverse activităţi. Apoi, cu ajutorul acestor oameni care îi deveniseră ca părinţi adevăraţi, a făcut facultatea.

La finele anului trei de facultate, domnişoara Alina s-a căsătorit cu Mitru, un coleg de facultate. Colegii au rămas miraţi: „Se mărită Alina?! Nu se poate! Doar ea spunea tot timpul că e împotriva căsătoriei, că nu crede în ea”. Mitru, cum să vă spun, o urmărea cu admiraţie din anul întâi, dar nu se grăbea să o cucerească. Abia la anul doi a cutezat să se apropie de ea şi să-i şoptească la ureche: „Eşti ca o zână din poveşti, frumoaso!”.

Alina nu s-a topit la auzul acestor vorbe, ci, dimpotrivă, i-a răspuns cu o privire rece. A trebuit să treacă mai mult timp până când a devenit binevoitoare cu el. Mitru a cerut-o în căsătorie pe Alina în momentul în care aceasta vedea în el bărbatul visurilor sale. Însă nu a trecut mult după nuntă şi soţul ei frumos şi deştept a început să o agreseze fizic şi verbal, invocând momente de gelozie. Alina vărsa lacrimi de durere şi suspin.

De la soţ frumos şi deştept la monstru

După naşterea fiului au apărut probleme cu băutura. Soţul ei bea foarte mult şi, în starea de beţie, o lovea fără milă cu pumnii şi picioarele. Se repeta tabloul din casa sa părintească. Cât era treaz, era cum era, dar cum se îmbăta devenea fiară. Alina trăia coşmarul unei căsnicii nefericite la fel ca maică-sa. Nu avea nici trei ani fiul lor când a început să îl lovească şi pe el. Mitru considera bătaia un lucru normal, pentru că, zicea el, şi taică-său l-a bătut în copilărie. Asta însă nu era de ajuns. Nesimţitul o mai şi înşela. Se ducea cu prima femeie care îşi desfăcea picioarele în faţa lui. Nemaiputând suporta nimicnicia soţului, Alina a divorţat. I-a lăsat apartamentul cu tot ce avea în el şi a închiriat o garsonieră nemobilată.

Credea că a scăpat de nebun şi va putea să doarmă liniştită. Dar de unde?! Coşmarul nu se încheiase. Biata de ea era urmărită, pândită. Odată a prins-o şi a ameninţat-o că o duce în pădure să îi mutileze faţa ca să nu se mai uite nimeni la ea. Altă dată a venit să-şi vadă copilul cu rugămintea să-l ierte şi să se împace. Şi Alina i-a spus atunci pe un ton liniştit: „Mitru, ce tot vorbeşti? Gata, ceaşca s-a spart, nu o mai putem lipi înapoi. Nu mai vrem să fim obiecte de care să-ţi baţi tu joc”. Nu a terminat bine vorba că a început să o lovească nebunul cu pumnii, provocându-i o traumă cranio-cerebrală. Şi asta nu a fost tot. Culmea mizeriei! Animalul a violat-o în văzul copilului care răcnea cât îl ţinea gura.

Viaţa nu se termină

Alina a făcut declaraţie la poliţie şi agresorul a fost reţinut. După ce a ieşit din spital, şi-a zis: „Nu e cazul să sufăr pentru un bleg. Viaţa trebuie trăită, nu bocită. Viaţa nu se termină atunci când te desparţi de un soţ nepotrivit şi când ai doar 30 de ani! Voi fi mai atentă de acum încolo”.

Spunând acestea, a pus gând să plece din ţară. Peste o lună şi-a luat copilul de şase ani şi a plecat în Rusia. Acolo soarta i l-a scos în cale pe Răzvan din România. S-au întâlnit într-un moment în care aveau nevoie unul de celălalt. Bărbatul se afla pe acelaşi cântar cu ea. Avea 34 de ani, divorţase de soţia alcoolică şi a plecat la Moscova ca să înceapă o viaţă nouă.

Avea o fetiţă de şapte ani, care creştea cu bunica. Experienţa pe care a trăit-o cu Mitru o făcea pe Alina să nu se grăbească să-şi unească destinul cu noul bărbat. Seara şi dimineaţa Alina îi mulţumea Domnului că a scăpat de un tâmpit. „Mai bine singură decât să trag ce-am tras”, îşi zicea mereu.

Dar, până la urmă, a acceptat să se recăsătorească. După un an de şedere în capitala Rusiei, cei doi şi-au unit destinele în faţa altarului şi au plecat în capitala Italiei. Răzvan s-a dovedit a fi un om potrivit sufletului Alinei. Era un bărbat frumos, cald la suflet, cu simţul umorului şi foarte generos. O iubea şi îi arăta respectul. De necrezut! Se născuse în aceeaşi zi şi în acelaşi an cu Mitru! Însă deosebirea dintre ei, cerul şi pământul. Răzvan e genul de om care sclipeşte şi pe dinăuntru şi pe dinafară.

Din Rusia în România

Alina şi Răzvan au lucrat 16 ani în Italia. Iubirea şi credinţa le-a schimbat viaţa. Şi-au construit o casă de toată frumuseţea lângă Suceava. Sunt doi oameni care se înţeleg de minune şi care au crescut împreună copiii din fostele lor căsătorii. Şi-au dorit foarte mult un copil al lor, dar nu le-a dat Dumnezeu. În toţi anii de când sunt împreună l-au aşteptat ca pe un miracol, o bucurie, o împlinire, dar nu a venit.

De şase ani sunt stabiliţi în România. Fiica a absolvit facultatea de medicină. S-a căsătorit cu un flăcău din Basarabia, medic şi el. După un stagiu în Germania s-au întors în România, locuiesc şi muncesc la Bucureşti. Fiul nu se grăbeşte la însurătoare. A absolvit facultatea de drept şi lucrează alături de tatăl vitreg într-o agenţie imobiliară.

Alina, cum vă spuneam, are minte ageră şi a deschis un birou de consultanţă financiară. Îi place să muncească. Cu drag muncesc şi băieţii, cum le zice ea. Seara se întâlnesc toţi trei în familia lor fericită. Cina este o masă a bucuriei pentru toată familia. De fiecare dată sunt poftiţi la cină prin Skype sau la telefon şi cei doi de la Bucureşti. Fiecare povesteşte pe rând cum a trecut ziua, spune bancul zilei pe care l-a auzit, se râde, se glumeşte.

Duminicile şi sărbătorile capătă o atmosferă relaxantă în familia Alinei şi a lui Răzvan. Alina nu uită că viaţa e scurtă şi nu trebuie bocită, ci trăită frumos. Pentru că nu luăm nimic cu noi când plecăm: nici casă, nici masă, nici invidie, nici ură. În urma noastră trebuie să rămână omenia, respectul, iertarea şi zâmbetele pe care am ştiut să le oferim.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce

Nina Neculce

Ultimele articole de Nina Neculce (vezi toate)