Viaţa este ca o carte, o citeşte bine cine poate

Cuplul care a învăţat din greşeli şi care ştie să-şi facă viaţa frumoasă

S-au cunoscut la spital. Tamara era asistentă medicală, iar Leonid – pacient. Fusese internat pentru o operaţie de îndepărtare a pietrelor la rinichi. Aveau 28 şi, respectiv, 30 de ani. Fiecare încerca să-şi vindece rănile lăsate de o experienţă de viaţă mai puţin plăcută. Tamara divorţase de Vlad după cinci ani de căsnicie şi rămăsese cu un copil, iar Leonid se despărţise de Irina după trei ani de dragoste cu pasiune. Irina a fost cea care îl înşelase. Era gata s-o ierte, dar ea n-a mai vrut să lungească relaţia, spunându-i verde în ochi că s-a plictisit de el.

 Nina Neculce

Pacientul şi omul Leonid Secară a văzut în Tamara exact ceea ce-şi dorea pentru tămăduirea rănilor lăuntrice: un suflet blând şi cuminte şi un chip drăguţ cu păr blond şi ochi mari albaştri. După o săptămână de spital i-a aflat povestea. Lucrase câţiva ani în străinătate, câştigase ceva bani, dar n-a rămas acolo pentru mai multă vreme, aşa cum fac majoritatea tinerilor, s-a întors acasă, căci se simţea străină printre străini. A revenit în colectivul din care plecase. Peste câteva luni, s-a căsătorit cu Vlad. Duceau o viaţă cu pace şi înţelegere la început.

Bărbatul o iubea şi se părea că n-are ochi pentru altcineva. Dar binele a fost până la o vreme. De cum li s-a născut Igor, Vlad a început a sări gardurile. Nu împlinise copilul doi ani, când bărbatul i-a cerut divorţul pentru alta. Au împărţit ce au avut de împărţit, judecata a stabilit ca tatăl să-i plătească copilului pensie alimentară şi cu asta căsnicia fericită s-a destrămat. Aşa a ajuns Tamara, la 28 de ani, divorţată.

Fericirea urmată de multă suferinţă

A plâns tânăra mămică cât a plâns până când a ajuns în clipa când cauţi să te împaci cu soarta. Tocmai la acea vreme i-a ieşit în cale Leonid. După o săptămână de spital, un an de întâlniri prin oraş şi acasă, şi-au propus să încerce să-şi construiască viaţa împreună, cu echilibru între raţiune şi sentiment. S-au limitat doar la cununia religioasă la care au fost prezenţi cei mai apropiaţi dintre rude şi prieteni. Şi ca să uite mai uşor de trecut, şi-au vândut apartamentele şi au cumpărat o casă nouă, nefinisată, într-o zonă destul de pitorească. Au stabilit de la început că nu vor avea secrete unul faţă de altul, poate doar mici taine care nu vor influenţa liniştea unui cămin. Nu-şi doreau prea multă fericire.

Experienţele prin care trecuseră îi învăţaseră că momentele de fericire sunt urmate de suferinţă. Uitasem să vă spun că Leonid muncea la o bancă şi avea un salariu care le asigura confortul material. La început, relaţia lor din cuplu se baza pe prietenie şi respect. Leonid considera că e mai bine aşa, şi nu dorea să se îndrăgostească. Capitolul care continua să-l mai macine era trădarea Irinei. Se frământa zile şi nopţi, încercând să înţeleagă când marea lui iubire a fost falsă şi când adevărată.

Îi răsărea mereu înaintea ochilor faţa ei luminată de zâmbet, acoperindu-l cu sărutări pătimaşe şi cuvinte duioase. De ce tocmai când se credea cel mai fericit din lume Irina i-a întors spatele, l-a respins şi l-a lăsat plângând? Crezuse în dragostea ei, tulburătoare, pătimaşă, fierbinte, dar de ce atât de repede s-a stins? Cu câtă uşurinţă i-a declarat: „M-am plictisit de tine. Nu te mai iubesc, iubesc pe altul”!… S-a frământat aşa câţiva ani până când timpul, cel mai bun doctor, i-a închis rana. Cu soţia se purta corect, o respecta, se bucura de succesele ei la serviciu, era atent cu ea şi îşi făcea datoria de soţ.

Întotdeauna trebuie să oferi dragoste, dacă poţi

Pentru mulţumirea deplină, Leonid îşi dorea mulţi copii. Dar, ori de câte ori aducea vorba, Tamara schimba subiectul, se temea ca nu cumva odată cu naşterea copilului să se repete scenariul prin care trecuse cu Vlad. De câteva ori a întrerupt sarcina, fără să-i spună soţului. În sfârşit, după multe rugăminţi, s-a lăsat convinsă că un singur copil în casă nu aduce împlinirea, e bine ca într-o familie să crească doi–trei şi chiar mai mulţi copii. Dar ştiţi cum se întâmplă de cele mai multe ori. Atunci când vrea Domnul, nu vrei tu, iar când vrei tu, nu vrea Domnul.

După mai multă aşteptare, în primăvara în care se aşteptau mai puţin, la 37 de ani, Tamara a rămas însărcinată. Vestea a provocat o mare bucurie în sufletul lui Leonid, iar chipul lui a devenit mult mai frumos. Şi Tamara avea acea sclipire în ochi care spunea că întotdeauna trebuie să oferi dragoste, dacă poţi. Leonid a ales să iubească. Nu mai avea nevoie de raţiune. Se îndrăgostise din nou. Din acea zi femeia simţea altfel braţele care o strângeau şi o aşezau în pat. Un freamăt dulce se desluşea în casă. Toată patima pe care o adunase bărbatul în ultimii ani se revărsa din nou ca lava unui vulcan.

În perioada sarcinii, Tamara a devenit nespus de frumoasă şi de atrăgătoare. Senină şi luminoasă, ca o floare de crin, era şi după naştere. A adus pe lume doi gemeni sănătoşi, naşterea cărora a fost mare sărbătoare pentru părinţi şi bunei.

Fiecare copil e un dar de la Dumnezeu

Au trecut de atunci cinci ani. Accidental, în viaţa lui Leonid s-a furişat o puştoaică de 20 de ani, tare frumuşică, care i s-a legat de gât şi într-un fel îi amintea de Irina. Dar bărbatul a ştiut cum s-o îndepărteze, nu a mers la păcat şi nu şi-a afectat viaţa de cuplu. Ţine mult la familie şi la relaţia corectă care a cultivat-o împreună cu Tamara. Nu i se scurg ochii după femei mai tinere. E mândru de nevasta sa, care nu cedează în faţa celor tinere. O respectă, o admiră, o iubeşte. Şi Tamara e mulţumită de felul cum se împleteşte viaţa lor de familie. În plan sentimental sunt bine în continuare. Iubirea de care se temeau la început se pare că a prins rădăcini în sufletele lor, le luminează casa şi îi învăluie în dulcele ei parfum. Mândră, strălucitoare şi îndrăgostită, la 43 de ani, Tamara e însărcinată în a treia lună. Deşi s-a cam îngrijorat la început că e trecută deja de 40 de ani, Leonid i-a amintit că fiecare copil e un dar de la Dumnezeu şi ar fi mare păcat să întrerupă sarcina. Şi medicii i-au dat curajul să nască, asigurând-o că fătul se dezvoltă normal.

Pentru a-l feri pe prunc de cotidianul agitat, soţii Secară au plecat pentru o lună în Egipt. Tamarei îi place foarte mult Marea Roşie. Zice că are un albastru plin de nuanţe, niciodată la fel. Preferă să privească marea ore în şir. Acum a plecat să admire şi să primească darul mării împreună cu micuţul din burtă. Ferice de ei că îşi pot permite un asemenea lux. Câte mămici cu pruncii în devenire nu visează să se scalde în aceste ape ale Dumnezeirii!

 

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce