Viaţa de coşmar a surioarelor Gabriela şi Alexandra

SINGUR ACASĂ // „Când le-am luat în familia noastră, Alexandra nu putea nici măcar să ţină lingura în mână, iar Gabriela era foarte speriată şi încerca să fugă de acasă”

Din Jurnalul surioarelor: „Salut, dragul meu JURNAL, suntem două surioare. Eu sunt Gabriela şi am 11 ani şi mai am o soră de cinci ani pe care o cheamă Alexandra. Noi nu avem mamă, iar pe tata nu vrem să-l vedem, măcar că locuieşte nu departe de noi. El bea foarte mult, iar nouă nu ne aduce nicio bomboană. De mici, am fost singure, deoarece mama nu avea timp pentru noi, mereu era cu paharul în mână şi lipsea des de acasă. Uneori ne era atât de foame că mergeam pe la porţile oamenilor şi cerşeam o bucăţică de pâine. Mama a murit, iar noi am rămas singure şi ale nimănui.”

A trecut un an de când Gabriela şi Alexandra au rămas orfane de mamă. Pe tatăl lor nu-l prea interesează copiii lui şi, după cum spun rudele, îi este mai drag paharul decât micuţele care au nevoie ca niciodată de sprijinul tatei. „Nu le pot da pe mâna lui. Nu vă puteţi imagina cât de crunt a bătut-o pe Gabriela. Nu avea loc viu pe spate”, îşi aminteşte îngrozită mătuşa Mariana. Nici nu-ţi vine să crezi că aceste fetiţe gingaşe nu atât de demult au îndurat foame, frig, bătaie şi umilinţe fără margini. De zece luni, cele două surori au fost luate sub tutela familiei Vristiuc. În sfârşit, au învăţat să spună cuvântul „mamă” şi o fac cu plăcere în fiecare zi.

Le-am găsit pe cele două surori jucându-se în ograda noii lor familii. Le-am întins un pachet cu biscuiţi şi bomboane, la care cea mai mică, Alexandra, a strigat: „Mamă, uite, am bomboane!”, după care s-a întors către mine şi mi-a mulţumit. Surorile locuiesc într-un sătuc din raionul Glodeni. După moartea mamei lor, acestea au fost luate sub tutelă de către unchiul lor şi soţia acestuia. „A fost iniţiativa fiicei mele mai mari, de 19 ani”, a menţionat „mama” Mariana. În prezent, familia Vristiuc îngrijeşte cinci copii – trei proprii şi pe surorile Mutelică. Niciunul din membrii familiei Vristiuc nu are un loc stabil de muncă, aceştia lucrează cu ziua prin sat astfel îşi câştigă existenţa. „Ne descurcăm foarte greu. Nu avem de lucru. Muncim cu ziua prin sat. Nu mi-i ruşine să iau sapa pe spate şi să mă duc la prăşit cu ziua. Trebuie cumva să cresc aceşti copii”, ne spune Mariana, o femeie de 35 de ani cu faţa arsă de soare. Odată cu luarea sub tutelă a celor două fetiţe, asistenţa socială le-a acordat un ajutor bănesc în valoare de 500 de lei pentru fiecare dintre cele două fetiţe. Fiind o familie social vulnerabilă şi având în grijă cinci copii, aceştia beneficiază de un ajutor social în valoare de aproximativ 2000 de lei. Cu toate acestea doamna Vristiuc ne spune că banii primiţi sunt insuficienţi pentru a creşte cinci copii.

Pentru ultima dată a strigat „mama”

În luna octombrie 2010, mama celor două surori, Ludmila, s-a stins din viaţa, suferind un stop cardiac survenit în urma abuzului excesiv de alcool. Femeia ducea un stil de viaţă dezordonat, consumând alcool în cantităţii exagerate. În urma unui chef cu doi indivizi, aceasta a fost bătută crunt şi ulterior expusă unor perversiuni sexuale. „Mama stătea pe podea şi…”, Gabriela nu vrea să discute cu nimeni scena de groază pe care a văzut-o atunci când a venit acasă de la joacă. Fetiţa a fost cea care a descoperit corpul fără suflare al mamei. După moartea mamei lor, surorile urmau să ajungă la casa de copii, fiecare la casă diferită.

Tatăl lor biologic nu are dreptul să le îngrijească. „El nu munceşte nicăieri, zilnic consumă alcool. Este un om pierdut. El i-a distrus viaţa Ludmilei”, spune Mariana. Anterior, tatăl biologic al surorilor a fost condamnat la 13 ani de închisoare pentru omor din neatenţie. „Ludmila a aşteptat acest copil timp de opt ani. Era foarte fericită când a născut un băieţel, însă când micuţul avea doar o lună şi jumătate „el” l-a omorât. De atunci ea a început să bea. Apoi a născut-o pe Gabriela şi, peste câţiva ani, şi pe Alexandra. Doamne fereşte prin ce au trecut aceste fetiţe! Nu vă pot descrie în ce stare le-am luat”, povesteşte Mariana în şoaptă ca să nu fie auzită de fetiţele care se joacă cu căţeluşii micuţi din ogradă. După înmormântarea Ludmilei, fratele răposatei a depus o cerere pentru a le lua sub tutelă pe cele două surori, iar peste o lună comisia de examinare a stabilit ca Gabriela şi Alexandra să fie crescute şi educate în familia Vristiuc.

Mânca cu mânuţele

Cele două surori s-au încadrat foarte greu în noua lor familie, deoarece nu cunoşteau lucruri elementare. Mariana Vristiuc ne povesteşte că nici nu ştia cum să se comporte cu ele. Alexandra, la ai săi patru ani şi jumătate, nu ştia nici măcar să ţină lingura şi furculiţa în mână, era obişnuită să mănânce cu mâna tot ce i se dădea. „Era foarte greu de comunicat cu ea, era foarte închisă şi vorbea foarte greu. Ele nu au cunoscut dragostea de mamă, căldura ei, ea mereu era beată, iar ele, sărmanele, umblau din capul lor, prin frig, dezbrăcate, flămânde şi dormeau pe unde apucau”, ne spune femeia. De la vecini am aflat că fetele au avut un trai de groază pe când mama lor era în viaţă. Micuţele mai că în fiecare zi cerşeau de mâncare.

„Of, Doamne, îmi aduc aminte cum era iarnă, frig afară, şi cea mică, avea vreo trei ani, venea la poartă îmbrăcată foarte subţire, şi plângea. Cerea de mâncare. Nu ştiu cum au supravieţuit fetele astea? Dormeau în frig, flămânde, bătute şi alungate de părinţi de acasă. Nici unui câine nu-i doreşti aşa viaţă”, ne povesteşte mătuşa Eugenia, femeia care le dădea o bucată de pâine sau mămăligă de câte ori veneau fetiţele la poarta ei. În prezent, Alexandra frecventează grădiniţa din sat, ştie deja câteva poezii, un cântecel, pe toate le-a învăţat de când locuieşte în noua sa familie. „La grădiniţă mi-au spus că trebuie de lucrat mult cu ea, de învăţat încă multe, dar se poate, deoarece fetiţa are şanse să-i ajungă din urmă pe semenii săi”, menţionează Mariana Vristiuc.

O schimbare radicală în soarta surioarelor

Dacă sora sa, Alexandra, se apropie cu paşi grăbiţi de nivelul celor de-o seamă cu ea, Gabriela, care împlineşte în curând 12 ani, merge în acest an în clasa a patra, şi nu e deloc strălucită la învăţătură. În anii trecuţi, fata nu prea mergea la şcoală, ea era văzută mereu cu o gaşcă de minore, care, seară de seară, organizau petreceri cu băieţi de diferite vârste, nu le lipseau nici băuturile alcoolice. Toate dezmăţurile se petreceau într-o casă părăsită. „Cuibuşorul de nebunii” s-a destrămat după ce s-a depistat că una din minore a rămas însărcinată.

„Noi cu greu am scos-o din gruparea aceea, însă am reuşit, acum ea stă numai cu noi, cât despre ce s-a întâmplat acolo nu am discutat, sincer, nici nu ştiu cum s-o întreb. Aşa-i când mama nu are grijă de copiii săi. Ea nu ştia cu săptămânile ce făceau sau unde erau fetele sale, iar dacă Gabriela era de capul său, făcea ce dorea”, spune femeia. Familia Vristiuc nu regretă că le-a luat sub tutelă pe cele două surori, vor doar ca Dumnezeu să le dea sănătate ca să le poată creşte cu puţinul pe care îl au. „Ne este foarte greu, dar vom munci şi le vom creşte. Nu le dau la nimeni, şi voi depune cerere ca tatăl lor să fie decăzut din drepturi, deoarece nici când era mama lor în viaţă şi nici acum nu a venit o dată să le vadă, nemaivorbind să le aducă măcar o bomboană”, spune îndurerată femeia. „Mamă, îmi permiţi să o petrec pe vecina noastră până la colţ?”, a întrebat-o Gabriela pe mama Mariana. „Mulţumesc, mamă. Vin îndată”, promite Gabriela. Marianei nu-i vine să creadă că această fetiţă care acum se învoieşte pentru orice pas pe care îl face, când a venit în noua familie, era ca o fiinţă speriată şi hărţuită, de care nu-i păsa nimănui.

Carolina CHIRILESCU