Viaţa de coşmar a Niculinei

INCEST // „După ce şi-a potolit instinctul animalic, m-a apucat dureros de umeri şi m-a ameninţat că, dacă spun un cuvânt cuiva, mă omoară”

Am cunoscut-o pe Niculina cu vreo zece ani în urmă, o fetişcană frumoasă, blondă. Avea 14 ani, fugise de acasă de răul tatălui său. Era primăvara devreme, ieşise dimineaţa din casă numai în trening. A ţinut tot o fugă cale de câteva zeci de kilometri până la Bălţi. A doua zi, în zori, doamna Maria a găsit-o în stradă zgribulită, tremurând de frig şi de frică. A luat-o în casă, a hrănit-o, a încălzit-o şi, după ce i-a ascultat povestea deosebit de ciudată, mi-a telefonat şi m-a întrebat dacă aş vrea să mă întâlnesc cu ea.

M-am apropiat de ea şi am încercat să leg capăt de vorbă. Tăcea. Nu vroia să-mi răspundă la întrebări. După fiecare întrebare, mă privea cu nelinişte şi spaimă. Când doamna Maria i-a spus că aş putea să o ajut, din ochii ei, neobişnuit de mari şi de albaştri, au început a curge lacrimi măşcate. Maturizată înainte de vreme, fata s-a oprit din plâns şi a început să-mi povestească: „Nu ştiu de ce, şi mama şi bunica, mă lasă să mă lupt singură cu nişte situaţii pe care nu le înţeleg. Toţi ai casei ştiu că tata umblă după mine, că mă foloseşte în pat, dar nimeni nu scoate un cuvânt, nu întreprinde nimic.

Prima noapte de coşmar

A fost îngrozitor în noaptea ceea de pomină. Mama lucra în tura a III-a la fabrică. Fratele şi surioara dormeau, iar eu îmbrăcasem cămaşa de noapte şi mă pregăteam să-mi fac rugăciunea când a intrat tata în cameră. A pus degetul la gură ca nu cumva să-i trezim pe fratele şi sora, m-a apucat uşurel de mână şi m-a scos desculţă afară. Era iarnă. M-a dus în beci, a aprins o lumânare, a aşternut cojocul şi m-a culcat pe el. Mi-a spus să fiu cuminţică şi să nu scot un cuvânt că n-o să-mi facă niciun rău. Apoi a stins lumânarea şi s-a suit deasupra mea… Nu am putere să vă descriu ce am tras în noaptea ceea. E din cale afară de urât şi ruşinos. După ce şi-a potolit instinctul animalic, m-a apucat dureros de umeri şi m-a ameninţat că, dacă spun un cuvânt cuiva, mă omoară. M-a mai folosit şi în alte nopţi când mama era la lucru. Nu aveam cui să mă plâng. Mă temeam să-i spun mamei. Mergeam duminica la Biserică şi mă rugam Domnului să-l oprească pe tatăl meu ca să nu mai încerce să-mi facă aşa ceva, dar n-am fost auzită.

Într-o duminică, m-a târât în casa mare. Acolo ne-a găsit bunica care a plecat pentru a se întoarce repede cu mama. Au tăcut amândouă de parcă luase apă în gură. În adâncul sufletului, m-am bucurat. Credeam că am scăpat de coşmar. Eram convinsă că mama va face scandal, va anunţa poliţia şi criminalul va fi pedepsit. Dar m-am înşelat. Atât mama, cât şi bunica m-au rugat să nu spun nimănui despre cele întâmplate că o să râdă tot orăşelul de noi.

Ieri dimineaţă, mă pregăteam să merg la şcoală. Mama plecase la lucru. Tata a intrat în cameră roşu ca racul, m-a cuprins cu labele lui greţoase şi a început să mă sărute. Mirosea foarte urât de la el. L-am trimis liniştită să se spele, zicându-i că mă duc să-l aştept în dormitor. Aşa cum eram îmbrăcată, am ieşit puşcă pe uşă şi am ajuns aici, la doamna Maria”.

„Credeam că şi-a găsit ac de cojoc”

 

Atunci, împreună cu doamna Maria, am anunţat poliţia din orăşelul din care provinea Niculina. Oamenii legii au venit, s-au informat, au luat-o pe fată şi ne-au promis că se vor ocupa de caz. Atât eu, cât şi doamna Maria eram mulţumite că am ajutat minora şi, în acelaşi timp, convinse că tatăl infractor va fi pedepsit după lege.

Întâlnire neaşteptată

Însă nu întotdeauna lucrurile se aşază în buna lor rânduială, iar  surprizele vin atunci când te aştepţi mai puţin. Zilele trecute mă aflam la o mănăstire din republică. În clipa când ieşeam din biserică, s-a apropiat de mine o călugăriţă foarte drăguţă, cu un zâmbet încântător: „Aşa-i că nu mă recunoaşteţi? Sunt Niculina. Dvs. şi doamna Maria aţi vrut să mă scăpaţi de murdăria în care mă băgase tatăl meu”.

„Dar cum ai ajuns aici?”, am întrebat-o mirată. Niculina (acum are alt nume pe care m-a rugat să nu-l divulg) m-a invitat în chilioara sa şi mi-a povestit că a avut de încercat multe cruzimi şi nedreptăţi. Am aflat cu stupoare că, după ce a fost audiat la poliţie, tatăl Niculinei, figură importantă în orăşel, ce-a făcut, ce-a dres, a ieşit basma curată din mizeria ceea. Dacă a văzut copila că dreptatea e la fundul mării, cum a susţinut examenele de absolvire a gimnaziului, a plecat de acasă.

A ajuns tocmai la Kiev, s-a descurcat foarte bine în capitala Ucrainei. Pentru a-şi întreţine existenţa, şi-a luat o slujbă într-un restaurant, unde lucra de la ora 5.00 până la 8.00, după care mergea la cursuri la un colegiu. Într-o zi, l-a întâlnit pe un fost coleg de şcoală, care avea un club de noapte şi care i-a propus să danseze acolo. A asigurat-o că nu-i periculos, Niculina se ducea de trei ori pe săptămână pentru un câştig destul de bun. Către sfârşitul studiilor la colegiu, a aflat de la proprietarul clubului că bunica a murit, iar mama s-a îmbolnăvit de cancer. A plecat acasă.

Niculina oftează: „A fost îngrozitor. Până am ajuns acasă, mama  a murit. Am încercat să o bocesc, dar n-am putut. Mă durea că s-a dat deoparte şi m-a lăsat pradă plăcerilor lui tata. La scurt timp după înmormântare, tata a mai încercat de câteva ori să se dea la mine, dar nu i-a mers. Într-o zi, însă, m-a luat prin surprindere, m-a legat de pat şi şi-a făcut mendrele. În aceeaşi zi, am plecat la Kiev să-mi termin studiile fără să mă uit înapoi”.

A rămas gravidă

Peste două luni, Niculina a rămas năucită când a aflat de la ginecolog că e însărcinată. Plină de revoltă, a plecat la comisariatul de poliţie de la baştină cu gândul să-l scoată la apă limpede pe taică-său. Dar şi de data asta tatăl său a căzut în picioare ca pisica. Plină de durere şi amar, s-a dus la duhovnicul ei de la o mănăstire din apropierea oraşului Kiev. Acesta a sfătuit-o să nu avorteze şi a dus-o cu maşina la o mănăstire de călugăriţe, unde a stat până s-a născut copilul.

Spre bucuria Niculinei, micuţul a trăit numai trei zile. După aceasta, s-a întors la Kiev. La colegiu i s-a oferit postul de secretară. Fostul coleg de şcoală o căuta pentru că avea nevoie de ea la club. Obosită, Niculina i-a explicat că nu mai are chef să danseze. Tot atunci de ea s-a îndrăgostit un tânăr profesor, Victor, care i-a propus căsătorie. L-a refuzat frumos, zicându-i că ar fi o onoare să se mărite cu el, dar nu poate face acest pas. I-a spus tot până în ultimul amănunt despre ce a tras de la tatăl ei. Şi Victor a înţeles că din cauza dezgustului pe care îl avea de pe urma raporturilor sexuale cu taică-său, nu o interesa căsătoria. După un an de lucru pe post de secretară la colegiu, Niculina a hotărât să meargă pentru totdeauna la mănăstire, să fie cât mai departe de răutăţi şi prostii. După ce s-a rugat câţiva ani la o mănăstire din Ucraina, de un an şi jumătate, se află într-o frumoasă mănăstire din Moldova. Despre trecutul ei ştie doar  duhovnicul.

„Dar ce face acum tatăl tău? Ce fac fratele şi sora?”, am întrebat-o. Fratele şi sora stau la o mătuşă, iar despre tata nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu nimic. El, pentru mine, a murit demult.

The following two tabs change content below.