Veta Ghimpu-Munteanu nu uită de obârşia sa

„În memoria părinţilor, am donat casa părintească pentru prima biserică din sat”

Interpreta şi jurnalista Veta Ghimpu-Munteanu este una din promotoarele înflăcărate ale folclorului autentic. Dragostea faţă de cântecul popular şi folclor o are din copilărie, când cânta de răsuna lunca Prutului.

„Majoritatea copiilor de la ţară din copilăria mea erau împătimiţi de cântecul popular. Părinţii, buneii noştri cântau la petreceri, la muncă”, mărturiseşte Veta Ghimpu-Munteanu. În copilărie, îl auzea cântând pe tatăl său, Mihail Munteanu, şi pe mama sa, Virginia, la petrecerile din sânul familiei, din s. Paicu, r. Cahul. „Se cânta: „Aseară vântul bătea”, „Mărie şi Mărioară”, „Sanie cu zurgălăi”. Eram ultima casă din sat şi toată Lunca Prutului, în faţa noastră, răsuna de se auzea pe malul celălalt al râului”, îşi aminteşte femeia de anii copilăriei sale.

Spune că satul său de baştină este mic, dar pe vremuri oamenii îl înfrumuseţau prin tradiţii, obiceiuri. „Cum dansează oamenii de la sud n-am văzut în alte părţi ale republicii. Oameni simpli de la ţară, plini de nevoi, în dans sunt alţii”, îşi laudă consătenii şi rădăcinile Veta Ghimpu-Munteanu. Ea s-a născut prima, apoi încă cinci copii. „Am crescut în familie cinci fete şi un băiat, fiind educaţi după nişte principii morale şi creştine stricte”.

„A fi cântăreţ însemna a umbla cu toba”

A moştenit vocea de la bunelul său de pe mamă – Ionică Negru, care s-a pierdut în război. În copilărie nu s-a evidenţiat prin cântec. „Prin clasa a 6-a am simţit că vreau să mă afirm în scenă cu cântecul popular”, îşi aminteşte solista „Tălăncuţei”. Părinţilor nu le-a plăcut alegerea fiicei pentru că în concepţia unui ţăran de atunci „a fi cântăreţ însemna a umbla cu toba”, dar nu s-au opus. „Am rămas dezamăgită căci la Conservator era numai facultatea de canto academic.”

A făcut Facultatea de actorie şi regie la Veniamin Apostol care tocmai aduna un curs. Şi-a zis că va fi actriţă şi a avut succese în timpul studiilor, după aprecierea lui Veniamin Apostol, Victor Ciutac şi a Silviei Berov. Cu trecerea timpului, şi-a dat seama că nu e de ea teatrul dramatic. După facultate a lucrat la Direcţia Cultură a capitalei, s-a căsătorit şi şi-a spus, după apariţia primului copil, că va fi o bună gospodină şi va avea grijă de casă, deşi nu uita de cântec.

Lacrima observată de Simion

Şi-a dat seamă că nu este împlinită din punct de vedere profesional în timpul unei petreceri de familie, prin anii ’80, când la televizor cântau Veronica Mihai şi Valentina Cojocaru. Soţul ei, regretatul poet şi profesor Simion Ghimpu, ştia de pasiunea soţiei sale. O ruga să cânte într-un cerc mai restrâns. „Atunci mi s-a prelins o lacrimă şi Simion a observat”. El a ajutat-o să se afirme rugându-l pe folcloristul Andrei Tamazlâcaru s-o asculte. „I-am cântat o piesă din repertoriul Angelei Păduraru, ‘Spune mamă cui m-ai dat’, apoi cântecul care se cânta la împodobitul miresei, interpretat pe timpuri la vioară de tatăl lui Nicolae Botgros, Dumitru Botgros. Maestrul i-a dat de încercare să cânte „Balada Ancuţei”. Folcloristul a fost surprins de talentul cahulencei. „Soţul meu a intuit că ar fi bine să cânt în ansamblul etnofolcloric ‘Tălăncuţa’ ”, povesteşte ea. Are în repertoriul său piese de folclor, etno şi un singur cântec de autor, scris pe versurile lui Simion Ghimpu: „Ce folos de viaţă c-o trăiesc”.

Piesele interpretate de Veta sunt culese de prin părţile Cahulului, la Chilia, Ismail, dar şi din nord şi din centru, „fiindcă la noi nu sunt delimitate zonele folclorice ca în România”, spune ea. Fiecare interpret al „Tălăncuţei” încearcă să-şi adune repertoriul din zona sa. Ansamblul cuprinde tot arealul de cântec – din Basarabia istorică până în Bucovina.

Doine de pe prispa casei

Este o fire foarte energică şi plină de entuziasm. De orice s-ar apuca duce lucrul până la capăt. A lucrat un deceniu la scrierea monografiei istorice a satului natal, „Paicu – un sat din lunca Prutului de jos” (2009). Pe parcursul a peste trei decenii de activitate la radio, realizatoarea a lansat o serie de emisiuni de promovare a folclorului şi culturii noastre populare. Astfel, cântăreţii de folclor şi de muzică populară, instrumentiştii moldoveni, colectivele artistice de amatori de la ţară, expediţiile folclorice în starea lor pură, rapsozii şi-au găsit locul în emisiunile: „Port în suflet dor de cântec”, „La izvoare”, „V-aduc cântul meu de-acasă”, „Lăutarii Moldovei”.

Azi realizează emisiunea „La vatra jocului” şi, prin muzica difuzată, încearcă să cuprindă tot arealul românesc cu zonele sale, punând accent pe cântecul moldovenesc de la noi. Se mândreşte că este unul din organizatorii primului Festival al Doinei, lansat anul trecut, la care s-au înscris peste 80 de participanţi. La Festival s-au cântat doine fără acompaniament, „aşa cum se cântă pe prispa casei”.

„Simion m-a format”

„Din păcate, de aproape trei ani soţul meu, Simion Ghimpu, nu mai este. Era un om de calitate şi nu puteam să nu am şi o viaţă de calitate. El m-a format şi a intuit că trebuie să merg la redacţia muzică, m-a dus la „Tălăncuţa” şi niciodată nu mi-a interzis nimic. Am avut toată înţelegerea din partea lui. Discutam mult. Şi azi îi simt lipsa căci nu am cu cine sfătui. Niciodată nu mi-a îngrădit libertatea, deşi între noi era o diferenţă de vârstă”, vorbeşte Veta Ghimpu despre cel cu care şi-a împărţit viaţa.

Au trăit în armonie şi dragoste deplină. „Am doi copii, Cristina şi Lucian. De la Cristina, stabilită la Bucureşti, am trei nepoţi. Lucian absolveşte masteratul la Politehnica Iaşi. Lucrează în calitate de inginer, este mulţumit. Anul acesta voi fi şi soacră mare”, spune cu mândrie folclorista.

Casa părintească, transformată în biserică

Satul de baştină al interpretei este unul micuţ şi nu a avut niciodată primărie, biserică, şcoală. Gândul de a avea o biserică în sat, unde să meargă lumea să se roage i-a venit în timpul unei mese de pomenire a mamei sale, acum trei ani. „A plecat din viaţă mama, bunica şi a rămas casa cu mult pământ. Fiecare dintre fraţi este aranjat departe de casă. Atunci am venit cu propunerea să donăm casa noastră părintească pentru biserică. Am nişte fraţi foarte înţelegători, care s-au unit şi, în memoria părinţilor, am donat casa, unde azi se fac slujbe pentru sătenii mei dragi”.

Recent, a lansat cartea „Ansamblul etnofolcloric ‘Tălăncuţa’ în cronici şi în imagini’. „Este o carte-document. Am adunat tot ceea ce am găsit publicat despre formaţie şi despre fiecare membru al ei”, comunică ea. Veta Ghimpu-Munteanu s-a produs în calitate de interpretă a cântecelor populare în filmul „De cine dorul se leagă” (2000) şi în filmul „Portret muzical” ca interpretă de cântece etno-pop (2001). A înregistrat patru discuri: „De cine dorul se leagă”, „Sus la-naltul cerului”, „Mai lin, dorule, mai lin”, „Fir-ai, dorule, nebun”.

 Victoria POPA

 

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa