Veta-cocheta şi „sexul magic”

Cum o mamă i-a furat soţul propriei fiice fără să aibă vreo remuşcare

 

Până nu demult, oamenii din satele noastre se adunau la şezători – obicei frumos, care, cu părere de rău, e pe cale de dispariţie. Multe şezători a găzduit şi casa văduvei Veta, mama Anei. În acele seri de iarnă, Veta pregătea tot felul de gustări, un lighean de plăcinte cu poalele în brâu şi câteva ulcioare de vin din cel spumos. Şi noaptea trecea repede, lucrul sporea, iar sufletele celor prezenţi se umpleau de lumină şi căldură.

 

Nelipsit de la şezători era şi Ion, un flăcău trecut de 30 ani, fără prea multă carte, crescut numai cu tată. La şezători, flăcăul torcea, broda şi ţesea la covor. De vorbit vorbea puţin. Toată lumea credea că vine de dragul Vetei, căci era doar cu doi ani mai mic decât ea. El însă, cum intra în casă, se aşeza într-un colţ şi o tot fura cu privirile pe Ana, fiica gazdei, o copilă de 16 ani destul de simpatică. Oricât de mult voia să pară indiferentă, Ana roşea de fiecare dată când Ion se uita ţintă la ea. Şi cu cât mai des flăcăul o fura cu ochii, cu atât inima ei bătea mai tare, cu atât mai îngăduitoare şi mai bună se simţea. Şi aşa, după o iarnă cu şezători şi o primăvară cu ochi fierbinţi, după Paşte, Ion a cerut-o pe Ana în căsătorie.

 

Soacra şi ginerele se dau în dragoste

Însurăţeii au petrecut luna de miere în casa Vetei, făgăduită la masa mare. Nici bătrânul tată al lui Ion, nici cocheta Veta nu tulburau fericirea cuplului. Cu linişte, pace şi bucurii, au convieţuit zece ani. În ciuda celor 14 ani care îi despărţeau ca vârstă, formau un cuplu deplin. Ana îşi iubea soţul şi avea un respect aparte pentru el. Înconjuraţi de dragoste părintească, creşteau şi cei doi băieţi ai lor.

 

Dar iată că, într-o zi, acum zece ani, Ana a lăsat pacea şi liniştea căminului şi a plecat la câştig în Italia. Copiii au rămas în grija mamei şi a soţului. Veta, cum vă spuneam, era doar cu doi ani mai mare decât Ion. Nu era nici pe departe o provincială  complexată. Purta fustă mini şi machiaj sofisticat. Se simţea sexi, irezistibilă, avea aventuri cu duiumul. Petrecerile la care  participa erau zgomotoase şi atât de diferite de grijile unei  bunici pentru nepoţii de 6 şi 9 ani.

 

Cu mare greu s-a conformat situaţiei. De nevoie, nu de voie, serile a început să stea mai mult pe acasă. Lua cina împreună cu ginerele şi nepoţeii, iar după ce îi trimitea pe copii la culcare, stătea ore în şir la taclale cu Ion. Într-un târziu, a constatat că ginerele avea un vino-ncoace pe care nu-l observase până atunci. S-a simţit atrasă de el. Atras de soacra blondă şi seducătoare s-a simţit şi bărbatul evlavios şi sfios din fire.

 

După un an şi ceva de la plecarea Anei în Italia, păcatul s-a săvârşit, soacra şi ginerele s-au dat în dragoste. Sexualitatea dezinhibată a soacrei a venit ca o binecuvântare peste trupul lui Ion dorit de o femeie. „Dorinţele noastre s-au împletit într-o armonie absolută”, mi-a spus Veta.

 

Am întrebat-o cum de a putut să facă un asemenea pas şi dacă nu are remuşcări. Mi-a „predat”o lecţie întreagă despre sexul magic ca să mă convingă că nu are de ce s-o mustre conştiinţa, după care a încheiat: „Am întreţinut relaţii cu mulţi bărbaţi, dar cu niciunul trupurile şi spiritele noastre nu s-au împletit atât de armonios…”

 

Mama şi fiica s-au despărţit pentru totdeauna

 

Oricâte energii divine trezeau partidele de sex dintre ginere şi soacră, această relaţie a lovit-o rău de tot pe Ana. Atunci când  cineva din sat i-a dus vestea în Italia, nu i-a venit să creadă. Şi-a zis: „Gura lumii. N-au ce face invidioşii şi scornesc tot felul de bârfe”. Dar pe măsură ce timpul trecea, soţul ei era tot mai rece în discuţiile telefonice.

 

Ana simţea cu inima că frumuseţea şi armonia din familia sa e bântuită de furtuni neprevăzute. Avea să se convingă peste câteva luni, când s-a întors acasă şi când mama, fără ocolişuri, i-a spus: „Draga mamei, Dumnezeu a încurcat nişte lucruri când ţi l-a trimis pe Ion să te ia de nevastă. Dacă încă nu ai aflat, să ştii că el deja e al meu. Nu te supăra, dar vreau să-ţi spun că ne iubim, ne dorim, ne bucurăm de viaţă, cum nici n-am visat vreodată…” Vorbele mamei au lovit ca un fulger peste inima Anei. Starea ei sufletească pendula între furie şi disperare. Era distrusă, plângea. Încercând să-şi potolească suspinele, o tot întreba pe maică-sa: „Cum ai putut, mamă, să faci asemenea prostie, cum ai putut?!…” Peste o lună, şi-a luat copiii şi s-a întors în Italia.

 

Dorul de copii, mai puternic decât sexul

 

Rămas fără copii, Ion îşi simţea sufletul tot mai pustiit. Sexul cu soacra nu-i mai dădea aripi. Frământările sufleteşti îl doborau. Crescut şi educat în credinţa pentru Sfânta Biserică, la un moment dat, a simţit nevoia să meargă să se mărturisească unui preot. După ce i-a ascultat spovedania, preotul duhovnic l-a mustrat, sfătuindu-l: „Nu există cădere din care omul să nu se poată ridica. Căieşte-te pentru marele păcat în care te-a atras soacra şi pleacă la soţie şi copii. Cere ajutorul Bisericii Cereşti, al Maicii Domnului, al Sfinţilor şi al Îngerilor. Crede în Domnul şi El te va răsplăti”. Şi s-a rugat Ion câteva luni cu frângere de inimă, dar când se gândea să o rupă din loc, privirile seducătoare ale soacrei îl opreau. Iar aceasta râdea de se prăpădea, văzându-l din nou alături de ea în pat. „N-ai să pleci nicăieri!”, îi zicea triumfătoare în acele clipe. Ca să câştige lupta împotriva propriilor energii sexuale, s-a retras pentru o lună la mănăstire, apoi a plecat în Italia, doar că „lecţia” primită de la mama o făcuse pe Ana şi mai prudentă şi mai discretă şi nici nu a dorit să audă de iertare.

 

Cu toate acestea, Ion a rămas în Italia, munceşte pentru copii, iar atunci când e liber merge cu ei la plimbare şi-i învaţă cum să-şi ferească inima şi mintea de gânduri rele. De când a plecat, îl preocupă mai mult ca oricând aspectele spirituale ale existenţei noastre şi interesul faţă de medicina naturistă. Ca un bărbat trist şi singur, navighează îndelung pe internet, selectând informaţii din aceste domenii.

 

Meditează deseori asupra vieţii parcurse de el. Îşi muşcă coatele şi nu poate înţelege cum a putut să calce alături cu drumul, frapat de frumuseţe a soacrei sale. Conştient că trebuie să găsească o cale de a ieşi din încurcătură, se roagă neîncetat Domnului să-l ajute. E convins că va veni ziua în care va putea să-şi ia viaţa de la capăt alături de Ana şi de copiii săi.

Nina Neculce

 

The following two tabs change content below.