Verişoară, verişoară, M-ai făcut să ard în pară

 „Nu-i pasă de felul cum se îmbracă şi nici de propria casă lăsată în dezordine. Unica ei bucurie sunt două pisici pe care le îngrijeşte cu mare drag”

„Implicată într-o relaţie care nu merge, fără speranţa de a mai avea propria familie, Larisa s-a refugiat în nişte activităţi care nu-i aduc mulţumire. Nu-i pasă de felul cum se îmbracă şi nici de propria casă lăsată în dezordine. Unica ei bucurie sunt două pisici pe care le îngrijeşte cu mare drag. Singurătatea şi tristeţea o macină ca un cancer. Dar ea nu se plânge”, sunt rânduri dintr-o scrisoare sosită la redacţie de la un grup de consăteni ai Larisei.pfoto simbol ortret-10140

 Era atrasă de ce e frumos şi curat

A crescut numai cu tată, mama i-a părăsit şi a plecat cu altul când copila avea trei ani. Tata i-a oferit tot ce a putut, dar, în primul rând, libertatea de a citi literatură după plac. Atrasă de ceea ce e frumos şi curat, Larisa a crescut o fată inteligentă, cultivată. La 15 ani, gândea ca o domnişoară în toată firea. Atunci, într-o frumoasă zi de Paşti, s-a îndrăgostit de Pavel, care era cu 13 ani mai mare decât ea. Nu ştia nimic despre el.

A atras-o timiditatea lui, aspectul fizic. Şi bărbatul se îndrăgostise de ea. A fost primul bărbat care s-a îndrăgostit de ea şi nu i-a trebuit mult timp ca să-i inspire încredere. Era special, făcea orice ca să-i câştige inima. Îi oferea flori, îi vorbea frumos, venea sâmbăta şi duminica şi o ajuta în gospodărie. Larisa a devenit universul lui. Aveau o comunicare extraordinară.

Peste patru ani, i-a cerut mâna. La nuntă, Larisa avea să afle că Pavel fusese căsătorit. O mătuşă i-a spus pe şoptite: „Frumoasă mai era soţia lui dintâi, dar şi tare geloasă! S-a spânzurat din gelozie. Blonda a fost de vină! S-a dus şi l-a invitat la dans, îi străluceau ochii ca la o mireasă în timp ce chipeşul Pavel o rotea în vals. Liuba, căci aşa o chema pe răposată, n-a mai aşteptat să se termine dansul, a fugit acasă şi şi-a pus ştreangul în gât. De atunci, pe bietul Pavel nu l-au interesat femeile mulţi ani, până nu te-a întâlnit pe tine”.

Vestea mătuşii nu i-a stricat dispoziţia. Larisa nici n-a vrut să ştie şi nici să creadă, ea îl iubea pe Pavel pătimaş şi se bucura că e mireasă.

Au decis să apeleze la o mamă surogat

La câteva luni după nuntă, tatăl Larisei a plecat la cele veşnice. Tânăra familie s-a mutat la oraş. A tânjit mult femeia după pacea şi liniştea casei de la ţară. Nicidecum nu se putea deprinde cu viaţa la bloc, unde auzi pasul fiecărui vecin. Dar, până la urmă, nu mai conta, important era să fie alături de omul drag, căruia îi oferea fiecare bătaie a inimii şi îl preţuia ca pe un dar ceresc. La fel o preţuia şi el, repetându-i mereu: „Eşti muza care mă inspiri şi îmi dai puteri. Vom trăi aici şi dincolo de timp împreună, pentru totdeauna”.

Aveau foarte multe trăsături comune. Iubeau aceeaşi carte pe care o citeau şi o reciteau împreună, aceleaşi spectacole la care mergeau, le plăceau ieşirile în sânul naturii, căutau pe cer lumina aceleiaşi stele. Larisa muncea la un centru de plasament pentru copii şi făcea facultatea la frecvenţă redusă. Pavel era angajat la o firmă de construcţii. Cât de frumoase erau toate în viaţa lor!

Un lucru le lipsea pentru fericirea deplină, copiii. Au trecut şapte ani de căsnicie, dar barza, care era aşteptată cu emoţie şi încordare, nu mai venea. Au făcut nenumărate tratamente, a rămas gravidă de câteva ori, dar n-a putut duce sarcina până la capăt. Dacă au văzut că nu mai e posibil, s-au gândit să apeleze la o mamă surogat. Şi acea mamă s-a oferit să fie chiar verişoara Larisei de 32 de ani, nemăritată. Şi cum în Republica Moldova mamele surogat încă nu sunt în legalitate, au convenit s-o facă simplu: Pavel să se culce cu verişoara până aceasta va rămâne însărcinată, iar după naştere să renunţe la copil.

Verişoara i-a furat bărbatul

Degeaba şi-a pus speranţe Larisa în verişoara sa. A pregătit în zadar hăinuţe şi toate cele necesare pentru nou-născut! Nu s-a gândit la ce o să iasă. După ce a purtat copilul nouă luni în burtă, verişoara n-a mai vrut să renunţe la el. Dar poate a avut nişte gânduri ascunse din start. Aşa ori altfel, adevărul e că din ziua naşterii micuţului, casa Larisei s-a întunecat, soarele şi-a pierdut strălucirea. Pavel n-o mai vedea pe ea, ci doar pe cealaltă cu pruncul în braţe de care se îndrăgostise din prima lor noapte de dragoste. Când s-a dus să o ia de la maternitate, tânăra mamă i s-a cuibărit la pieptul lui puternic de bărbat şi i-a zis: „Uite ce frumuseţe de fiu ţi-am adus pe lume! Cred că n-o să mă laşi să-l cresc singură”.

Pavel i-a răspuns: „Sigur că n-o să te las. Chiar la botez o să îmbraci rochia de mireasă”. Aşa a fost. Într-o lună a desfăcut căsătoria cu Larisa, iar în ziua botezului, cuprinsă de nerăbdare, fără nicio remuşcare, verişoara a îmbrăcat rochia de mireasă.

Şi-a recăpătat echilibrul

În prima zi după pronunţarea divorţului, rămasă singură în apartamentul care, până nu demult, vibra de fericire, Larisa a simţit o oboseală şi o moleşeală grea că abia de putea să vorbească. Se simţea pierdută, îi fugea pământul de sub picioare. Pe la o bucată de noapte a apucat-o o fierbinţeală aşa de mare că a trebuit să cheme ambulanţa. Se îmbolnăvise grav. Au urmat luni de tratament, după care, oftând din adânc, şi-a strâns lucrurile de primă necesitate şi a părăsit locuinţa de la oraş pentru totdeauna, deşi Pavel i-o lăsase ei. Demoralizată, s-a întors în sat. S-a angajat la lucru vânzătoare la bar.

Am căutat s-o întâlnesc, să stau de vorbă cu ea, să încerc s-o ajut să iasă din starea asta. I-am spus că viaţa merge înainte şi se cuvine să se gândească la bine ca să nu tragă răul după sine.

„Da’ de unde aţi luat-o?!”, mi-a replicat. I-am arătat scrisoarea. După ce a citit-o, a exclamat: „Nu înţeleg de ce satul spune asemenea lucruri. Uitaţi-vă la mine, ce, nu sunt îmbrăcată frumos?! Întrebaţi-i pe cei care v-au scris cine dintre ei a venit să stea de vorbă cu mine? A fost cineva? Nimeni! E adevărat, am trecut printr-o depresie, dar demult mi-am recăpătat echilibrul. Eu înţeleg mai bine ca ei adevăratul sens al cuvântului „Dragoste”.

Dumnezeu mi-a arătat cel mai bine ce înseamnă să iubeşti, mi-a dat putere să trec peste suferinţă, m-a făcut mai curajoasă. Am ales să stau împreună cu acest fost coleg de şcoală pentru a-l ajuta să lase paharul şi nu mă simt deloc îngropată în această relaţie.

Vreau să-i îndemn pe consătenii mei să fie siguri de adevărul că dragostea ajunge mereu la noi la timpul potrivit. Trebuie doar să ştii să iubeşti, să dăruieşti şi să doreşti să-l vezi fericit pe omul de lângă tine”. Larisa este o femeie tonică de la care ai ce învăţa. Nu se simte amăgită de relaţia pe care a avut-o cu Pavel, pur şi simplu, a înţeles că n-a iubit-o cu adevărat. Cu sufletul, cu trupul, cu inima crede că o să devină în curând şi ea mamă. E însărcinată.

The following two tabs change content below.