Nicolae Negru: Veriga slabă a AIE

Veriga slabă a AIE
Nicolae Negru
Luni, am fost martorii unei ”spălări de rufe” la televizor de către vicepreşedinţii partidelor membre ale Alianţei pentru Integrare Europeană. Pretextul: propunerile cu care liderul PD, Marian Lupu, vrea să-şi asigure voturile deputaţilor comunişti. De fapt, s-a căutat nod în ”papura” lidertului PD. Pretenţiile formulate faţă de cele 12 puncte nu au fost susţinute de argumente clare, ci de ”impresii” şi interpretări. E adevărat, privite de pe poziţia unui alegător PL sau PLDM, unele din cele 12 puncte ar putea să suscite nişte întrebări, dar, după ce liderii AIE le-au acceptat, discuţia în contradictoriu pe marginea acestora era pur şi simplu inutilă, dăunând imaginii Alianţei, creând impresia unei certe pe o chestiune minoră în fond, în contextul problemelor care îi stau în faţă, prioritatea rămânând debarcarea definitivă a comuniştilor de la putere şi eliminarea partidului comunist de pe scena politică.
Da, este amendabilă referirea lui Lupu la manualul de istorie, nu e treaba unui eventual preşedinte să se amestece în procesul de învăţământ şi să facă promisiuni în acest sens. Dar dacă s-a întâmplat lucrul acesta, nu credem că era cazul să dramatizăm, să facem din ţânţar armăsar, să ne alarmăm peste măsură, să privim propunerile sale altfel decât ca pe o opinie, la care are dreptul oricine, inclusiv un candidat la preşedinţia RM. Oricum, chiar dacă va fi ales preşedinte, el nu se va putea implica în procesul educativ decât în modul stabilit de lege. Poziţia şi posibilităţile lui Lupu nu sunt comparabile cu cele ale lui Voronin. Nici măcar în cadrul propriului partid, opinia domnului Lupu nu este împărtăşită în unanimitate. La fel, e tangentă cu imaginarul interpretarea referirii la iredentism ca un atac la adresa românismului, atâta timp cât lucrurile nu sunt spuse cu claritate. Fiecare e în drept să caute sensuri după plac, inclusiv să considere punctul respectiv drept un avertismenrt împotriva iredentismului găgăuz, de exemplu.
Era atât de necesar ca dl Alexandru Tănase, ministru al Justiţiei, vicereşedinte al PLDM, să abandoneze rolul de politician rezonabil, realist, pe care l-a jucat cu talent până acum, şi să se transforme în comentator politic, repetând de fapt ceea ce scrisese Constantin Tănase, tatăl său, în numărul de vinerea trecută? De ce era nevoie de această metamorfoză? Să nu mai conteze unitatea alianţei şi imaginea ei în societate? În fierbinţeala polemicii, dl Alexandru Tănase a încercat să-l provoace şi pe Dorin Chirtoacă, vicepredintele PL, care încerca să menţină discuţia pe linia unui echilibru, a unei tonalităţi normale, manifestându-se ca un politician care vorbeşte ceea ce se cuvine, nu ceea ce ştie.
Dincolo de interpretări şi discuţii contradictorii, care sunt fireşti, deranjează faptul că unii membri ai Alianţei au început să se comporte de parcă PCRM nu ar mai exista, de parcă sondajele nu ar demonstra că electoratul comunist este încă numeros şi solidar. În spatele atacului asupra lui Lupu, se întrezăreşte o rivalitate iresponsabilă, nestăpânită, reflexivă, ce se declanşează între liderii AIE. Se vede că pofta puterii vine mâncând, ca la Voronin. Şi declanşatorul acestei lupte pare să fie anturajul dlui Filat, nemulţumit de modul în care s-au repartizat scaunele în alianţă, invidios pe rolul care i-a revenit lui Mihai Ghimpu. Această nemulţumire a străbătut şi în presă, inclusiv în ”Timpul”.
După poziţia lui Alexandru Tănase putem să deducem că PLDM nu mai consideră o prioritate alegerea preşedintelui. El a încercat chiar să diminueze consecinţele negative pentru RM ale unui eventual eşec la 7 decembrie, dând asigurări fără nicio acoperire. Apreciem şi noi calităţile administrative ale guvernului Filat, ne-am şi pronunţat în acest sens, dar, cu certitidune, nealegerea preşedintelui aruncă guvernul în provizorat şi schimbă radical atitudinea FMI şi a UE. Se poate vorbi cu certitudine despre o suspendare a intenţiilor de reluare a negocierilor privind libera circulaţie, despre o reducere sau chiar anulare a asistenţei financiare, ca să nu mai vorbim despre investiţiile străine, în cazul în care vina pentru alegerile anticipate va cădea asupra AIE.
Liderii PLDM se joacă cu focul. Se pare că ei nu au tras învăţăminte din istoria cu ADR. Atunci, aroganţa dlui Ion Sturza a ”lucrat” în avantajul forţelor care au vrut să distrugă ADR. L-am auzit pe Filat prezentând înfrângerea comuniştilor ca pe o consecinţă a promisiunilor sale făcute electoratului de către PDLM, ca o materializare a sloganului ”R. Moldova fără comunişti”. Fără a nega meritul PLDM, nu putem să uităm ziua de 5 aprilie, când Filat nu arăta deloc ca un învingător, ba dimpotrivă.
Trebuie să recunoaştem că fără ieşirea lui Marian Lupu din PCRM, Voronin era şi acum la putere. Spunem lucrul acesta nu pentru că am considera că Lupu trebuie răsplătit pentru aceasta cu postul de preşedinte, ci pentru ca unii lideri AIE să nu se îngâmfeze prea tare, să nu li se urce la cap laudele şi să nu piardă simţul realităţii.
Mai ales că, după o tăcere asurzitoare timp de opt ani, începe să-şi facă din nou loc cu coatele o categorie de indivizi ”hiperdemocraţi”, ”anticomunişti radicali”, ”unionişti” nerăbdători care se agită de mama focului, care te taxează imediat ce te observă mai puţin agitat decât ei. Filat nu trebuie să cedeze presiunii lor provocatoare. Principiul ”totul sau nimic” pe care încep să-l ”profeseze” unii politicieni este periculos. Graba strică treaba. Unitatea AIE trebuie păstrată.
Şi Voronin cu tovarăşii săi, simţind unde este veriga slabă a AIE, au început să-i cânte osanale lui Filat, alimentându-i ”poftele de mărire”. Schimbarea de macaz a lui Iurie Roşca e de fapt o diversiune. Să fie sincer ziarul ”Flux” care scrie acum despre calităţile ”excepţionale” ale premierului Filat, după ce ultimii doi ani a asociat numele lui cu crima organizată şi privatizarea frauduloasă, cu influenţa Rusiei şi a ”oligarhilor” etc.
Să fim înţeleşi just, nu alegerile anticipate ne provoacă temeri. Într-un anumit sens, ele ar putea fi benefice, reducând ponderea PCRM. Dar aceasta numai în cazul dacă partidele AIE vor face front comun împotriva PCRM, dacă unii lideri nu se vor grăbi să ajungă înaintea tuturor pe scaunul lui Voronin. Să ne imaginăm însă unde ajungem dacă războiul electoral se declanşează nu între AIE şi PCRM, ci între componentele AIE. Anume spre asta par să împingă lucrurile unii din PLDM şi presa care îi susţine.

Luni, am fost martorii unei ”spălări de rufe” la televizor de către vicepreşedinţii partidelor membre ale Alianţei pentru Integrare Europeană. Pretextul: propunerile cu care liderul PD, Marian Lupu, vrea să-şi asigure voturile deputaţilor comunişti. De fapt, s-a căutat nod în ”papura” lidertului PD. Pretenţiile formulate faţă de cele 12 puncte nu au fost susţinute de argumente clare, ci de ”impresii” şi interpretări.

E adevărat, privite de pe poziţia unui alegător PL sau PLDM, unele din cele 12 puncte ar putea să suscite nişte întrebări, dar, după ce liderii AIE le-au acceptat, discuţia în contradictoriu pe marginea acestora era pur şi simplu inutilă, dăunând imaginii Alianţei, creând impresia unei certe pe o chestiune minoră în fond, în contextul problemelor care îi stau în faţă, prioritatea rămânând debarcarea definitivă a comuniştilor de la putere şi eliminarea partidului comunist de pe scena politică.

Da, este amendabilă referirea lui Lupu la manualul de istorie, nu e treaba unui eventual preşedinte să se amestece în procesul de învăţământ şi să facă promisiuni în acest sens. Dar dacă s-a întâmplat lucrul acesta, nu credem că era cazul să dramatizăm, să facem din ţânţar armăsar, să ne alarmăm peste măsură, să privim propunerile sale altfel decât ca pe o opinie, la care are dreptul oricine, inclusiv un candidat la preşedinţia RM. Oricum, chiar dacă va fi ales preşedinte, el nu se va putea implica în procesul educativ decât în modul stabilit de lege. Poziţia şi posibilităţile lui Lupu nu sunt comparabile cu cele ale lui Voronin. Nici măcar în cadrul propriului partid, opinia domnului Lupu nu este împărtăşită în unanimitate. La fel, e tangentă cu imaginarul interpretarea referirii la iredentism ca un atac la adresa românismului, atâta timp cât lucrurile nu sunt spuse cu claritate. Fiecare e în drept să caute sensuri după plac, inclusiv să considere punctul respectiv drept un avertismenrt împotriva iredentismului găgăuz, de exemplu.

Era atât de necesar ca dl Alexandru Tănase, ministru al Justiţiei, vicereşedinte al PLDM, să abandoneze rolul de politician rezonabil, realist, pe care l-a jucat cu talent până acum, şi să se transforme în comentator politic, repetând de fapt ceea ce scrisese Constantin Tănase, tatăl său, în numărul de vinerea trecută? De ce era nevoie de această metamorfoză? Să nu mai conteze unitatea alianţei şi imaginea ei în societate? În fierbinţeala polemicii, dl Alexandru Tănase a încercat să-l provoace şi pe Dorin Chirtoacă, vicepredintele PL, care încerca să menţină discuţia pe linia unui echilibru, a unei tonalităţi normale, manifestându-se ca un politician care vorbeşte ceea ce se cuvine, nu ceea ce ştie.

Dincolo de interpretări şi discuţii contradictorii, care sunt fireşti, deranjează faptul că unii membri ai Alianţei au început să se comporte de parcă PCRM nu ar mai exista, de parcă sondajele nu ar demonstra că electoratul comunist este încă numeros şi solidar. În spatele atacului asupra lui Lupu, se întrezăreşte o rivalitate iresponsabilă, nestăpânită, reflexivă, ce se declanşează între liderii AIE. Se vede că pofta puterii vine mâncând, ca la Voronin. Şi declanşatorul acestei lupte pare să fie anturajul dlui Filat, nemulţumit de modul în care s-au repartizat scaunele în alianţă, invidios pe rolul care i-a revenit lui Mihai Ghimpu. Această nemulţumire a străbătut şi în presă, inclusiv în ”Timpul”.

După poziţia lui Alexandru Tănase putem să deducem că PLDM nu mai consideră o prioritate alegerea preşedintelui. El a încercat chiar să diminueze consecinţele negative pentru RM ale unui eventual eşec la 7 decembrie, dând asigurări fără nicio acoperire. Apreciem şi noi calităţile administrative ale guvernului Filat, ne-am şi pronunţat în acest sens, dar, cu certitidune, nealegerea preşedintelui aruncă guvernul în provizorat şi schimbă radical atitudinea FMI şi a UE. Se poate vorbi cu certitudine despre o suspendare a intenţiilor de reluare a negocierilor privind libera circulaţie, despre o reducere sau chiar anulare a asistenţei financiare, ca să nu mai vorbim despre investiţiile străine, în cazul în care vina pentru alegerile anticipate va cădea asupra AIE.

Liderii PLDM se joacă cu focul. Se pare că ei nu au tras învăţăminte din istoria cu ADR. Atunci, aroganţa dlui Ion Sturza a ”lucrat” în avantajul forţelor care au vrut să distrugă ADR. L-am auzit pe Filat prezentând înfrângerea comuniştilor ca pe o consecinţă a promisiunilor sale făcute electoratului de către PDLM, ca o materializare a sloganului ”R. Moldova fără comunişti”. Fără a nega meritul PLDM, nu putem să uităm ziua de 5 aprilie, când Filat nu arăta deloc ca un învingător, ba dimpotrivă.

Trebuie să recunoaştem că fără ieşirea lui Marian Lupu din PCRM, Voronin era şi acum la putere. Spunem lucrul acesta nu pentru că am considera că Lupu trebuie răsplătit pentru aceasta cu postul de preşedinte, ci pentru ca unii lideri AIE să nu se îngâmfeze prea tare, să nu li se urce la cap laudele şi să nu piardă simţul realităţii.

Mai ales că, după o tăcere asurzitoare timp de opt ani, începe să-şi facă din nou loc cu coatele o categorie de indivizi ”hiperdemocraţi”, ”anticomunişti radicali”, ”unionişti” nerăbdători care se agită de mama focului, care te taxează imediat ce te observă mai puţin agitat decât ei. Filat nu trebuie să cedeze presiunii lor provocatoare. Principiul ”totul sau nimic” pe care încep să-l ”profeseze” unii politicieni este periculos. Graba strică treaba. Unitatea AIE trebuie păstrată.

Şi Voronin cu tovarăşii săi, simţind unde este veriga slabă a AIE, au început să-i cânte osanale lui Filat, alimentându-i ”poftele de mărire”. Schimbarea de macaz a lui Iurie Roşca e de fapt o diversiune. Să fie sincer ziarul ”Flux” care scrie acum despre calităţile ”excepţionale” ale premierului Filat, după ce ultimii doi ani a asociat numele lui cu crima organizată şi privatizarea frauduloasă, cu influenţa Rusiei şi a ”oligarhilor” etc.

Să fim înţeleşi just, nu alegerile anticipate ne provoacă temeri. Într-un anumit sens, ele ar putea fi benefice, reducând ponderea PCRM. Dar aceasta numai în cazul dacă partidele AIE vor face front comun împotriva PCRM, dacă unii lideri nu se vor grăbi să ajungă înaintea tuturor pe scaunul lui Voronin. Să ne imaginăm însă unde ajungem dacă războiul electoral se declanşează nu între AIE şi PCRM, ci între componentele AIE. Anume spre asta par să împingă lucrurile unii din PLDM şi presa care îi susţine.

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)