Veniţi la Podul de Flori!

Tinerii Moldovei, care au pornit din Chişinău în „Marşul lui Ştefan cel Mare”, pentru a face un alt „Pod de Flori” sâmbătă, la ora 10:00, la Ungheni, şi a merge duminică la Bucureşti, pentru a cere celor de la Cotroceni Unirea cât mai grabnică a celor două maluri româneşti, îşi menţin până acum curajul şi ambiţia.

În drumul lor au întâlnit în cale oameni buni, care i-au întâmpinat cu pâine şi sare, i-au hrănit şi le-au oferit cazare. Au fost însă şi din cei care le spuneau că „nu au ce face!”, iar unii chiar i-au şi huiduit. Entuziaşti, aventurieri, utopici, ori cum i-ar mai vedea unii pe aceşti tineri, se pare că mişcarea unionistă pe care o întreprind aceştia în ultimii ani capătă proporţii. Spiritul unirii îi trezeşte pe basarabeni din inerţia în care hibernează de ani, mai încet pe unii, şi cred eu că sâmbătă la Ungheni vor veni zeci de mii de oameni.

Poate că ei, cei ce se înmulţesc întru credinţa unirii, văd în ea unica scăpare din ghearele caracatiţei mafiote care ne sufocă viitorul european, sperând ca DNA-ul să treacă Prutul. Poate că au depăşit frica băgată în cap de bolşevici că sunt moldoveni, cetăţeni sovietici, numai nu români.

Sâmbătă, la Ungheni, am stabilit să mă întâlnesc cu o doamnă ai cărei părinţi s-au refugiat în 1940 peste Prut, la Bârlad, şi care nu a fost niciodată în Basarabia, crezând că satul părinţilor ei nu mai există. Sper să vină, să îi ajut să-şi găsească satul şi neamul. Veniţi şi voi, căci, sunt sigură, aproape fiecare român are pe cineva „dincolo” de Prut.

The following two tabs change content below.