Vasile Romanciuc, omul cu aripi de carte

Secvențe de la serbarea organizată de Biblioteca Națională pentru Copii ”Ion Creangă”, dedicată celor 70 de ani ai lui Vasile Romanciuc

Mereu cu un zâmbet cald pe față, neobosit la scris, bard al statorniciei, demnității, iubirii de semeni, ocrotitor al copilăriei, poet al frăgezimii sentimentelor umane, Vasile Romanciuc a împlinit 70 de ani. Mulți confrați de condei, prieteni, colegi de facultate, cititori de toate vârstele, studenți, liceeni, elevi l-au sărbătorit duminică la Biblioteca Națională pentru Copii ”Ion Creangă”.

O sală arhiplină l-a omagiat pe ”Omul cu aripi de carte”, i-a cântat ”Mulți ani trăiască!”, i-a admirat ținuta radioasă, deschisă spre lume, cât și standul enorm cu lucrări ale domniei sale, de fapt, un perete de cărți. Ca un semn de recunoștință, scritorului i-a fost dăruită o spectaculoasă bibliografie – un volum editat cu prilejul aniversării, oferit de către dna Claudia Balaban, directoarea Bibliotecii Naționale pentru Copii ”Ion Creangă”.

Vasile Romanciuc, un poet al luminii

Maestrul Spiridon Vangheli şi-a amintit că cel care l-a descoperit pe Vasile Romanciuc a fost  regretatul poet Petru Zadnipru. „În poezia ta ai luat toată durerea neamului nostru. Ţi se strânge inima şi totodată te întăreşte. Mulţumesc, Vasile, cartea ta este o şcoală de îndrăzneală, de competenţă, de inteligenţă”, a spus Spiridon Vangheli.
„Purtătorul de cuvânt al tăcerii” este un vers de Vasile Romanciuc, o sintagmă care exprimă esenţa creaţiei lui, aceasta este axată pe antiteză. Vasile Romanciuc este un poet cu o voce morală limpede, care apelează la simbolurile poeziei tradiționaliste: casa, iubirea de țară, graiul, mama, spațiul natal, iar ca  expresie, un poet eminamente modern”, a subliniat Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
„El a cântat extraordinar de simplu şi modest dragostea de ţară şi de frate. E un poet solar, un poet al  luminii, aşa să ne rămâi în continuare, Vasile Romanciuc”, a afirmat scriitorul Aurelian Silvestru.

Amintim că Vasile Romanciuc s-a născut la 17 decembrie 1947 în satul Bădragii Noi, Edineț. Vladimir Beșleagă a accentuat că 1947 a fost un an cumplit, al foametei, al urgiilor de după război, a fost voia lui Dumnezeu ca în acel an să apară pe lume o personalitate de neînvins, cu un destin  atât de frumos, luminos, cu o dragoste de viață nemărginită.

În 1972, Vasile Romanicuc a absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova. A fost redactor la Radio Chișinău, redactor la editurile „Literatura artistică”, ”Știința” și ”Museum”. Din 2000 este redactor-șef al Editurii „Prut Internațional”.

A debutat editorial cu placheta ”Genealogie” (1974), urmată de volumele de versuri: ”Citirea proverbelor”, ”Note de provincial”, ”Un timp fără nume”, ”Din tată-n fiu”, ”Marele pustiu invizibil”, ”Recitirea proverbelor”, ”Olimpul de plastic”, ”Lasă un semn”, ”Cuvântul ne adaugă vedere”, ”Purtătorul de cuvânt al tăcerii” ș.a.

A publicat mai multe cărți de versuri pentru copii: ”Dacă ai un prieten”, ”Mama coase-o floricea”, ”Pământul părinților, pământul copiilor”, ”Uriașul cu trei ochi”, ”Toate întâmplările se prefac în cuvinte”, ”Copilul cu aripi de carte”, ”Am un nume frumos” ș.a. Numeroase poezii ale lui au devenit texte pentru cântece. Împreună cu interpretul Mihai Ciobanu a editat CD-ul ”Rugă pentru noi”. Versurile sale au fost traduse în limbile rusă, ucraineană, franceză, italiană, engleză și bulgară.

Vasile Romanciuc a fost distins cu Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1996), cu Premiul Național (2000), Premiul ”Nichita Stănescu” (2001), Diploma de Onoare a Consiliului Internațional al Cărții pentru Copii și Tineret – IBBY (Basel, Elveția, 2002), Premiul ”Otilia Cazimir” al Salonului de Carte Românească (Iași, 2007), Marele Premiu ”Ion Creangă” al Salonului Internațional de Carte pentru Copii (Chișinău, 2010), cu Medalia “Mihai Eminescu”, Ordinul de Onoare al Republicii Moldova și Ordinul „Meritul Cultural” – în grad de Ofițer, categoria A „Literatură” al României.

S-a ferit de microfoane, dar ne-a înflăcărat inimile

Solicitat de Jurnal de Chișinău, Ion Hadârcă a declarat: ”Vasile Romanciuc este un Poet al dicțiunii poetice de excelență aristocratică într-un mediu și un timp al recrudescenței instinctelor barbare. În spiritul marilor preoți-poeți Dosoftei sau Mateevici își așterne versul sobru și dens de parcă și-ar scrie versetele unui nou eclesiast: „Nimeni nu-și poate trece lacrima înot”, „partea leului este întregul”, „într-un râu de hotar peștii mor de bătrânețe” etc. Cu glas de „privighetoare a adâncurilor” este un providențial „purtător de cuvânt al tăcerii” limbii române, care multă vreme și-a tăcut în spațiul bermudelor basarabene „comoara în adâncuri înfundată”. Deși s-a ferit mereu de microfoane și de agora manifestărilor publice, poemele sale din perioada renașterii – „Conștiința națională”, „Marii bărbați” sau „Ruga lui Ștefan cel Mare către urmași” („Fraților, rămâneți frați!”) – au înflăcărat inimile și au lucrat ca albinele în miezul trezirii și simțirii românești. Felicitări, iubite confrate!”.

Mulțumim și noi pentru versuri, pentru creația literară, dar mai ales pentru că aveți o Inimă mare, stimate domnule Vasile Romanciuc. La mulți ani!