Vasile Iovu şi „flautul” magic al lui Pan

MIRCEA-V.-CIOBANU

…Salvându-se de insistenţele iubăreţului zeu Pan, care o urmărise până în bălţile mlăştinoase ale pădurii, nimfa Syrinx se transformă în stuf. Zeul îndrăgostit îşi confecţionă, din tuburile acestei plante, un nai, pe care vechii greci îl numeau chiar Sirinx, iar occidentalii îi vor spune flautul lui Pan. Înnebunea lumea pădurii cu sunetele acestuia, în care se auzea suflarea inocentei naiade.

Duios-tragica legendă sugerează cumva natura arhetipală a misterului sunetelor magice, comparabile doar cu cele produse de orgă. Dar orga era din oficiu un instrument cult, pe când naiul a rămas la statutul de protoinstrument popular. Un arhetip al aerofonelor. De altfel, „sirinx” este şi tubul fonator al păsărilor, cel care produce cântecele.

În componenţa formaţiilor folclorice, naiul e la el acasă. Uimitor mi s-a părut el în alte contexte. M-a surprins în filmul lui Yves Robert Le Grand Blond avec une chaussure noire (Marele blond cu un pantof negru), cu Pierre Richard. M-a frapat, mai ales (îl priveam, pentru prima dată, undeva în Rusia), cu muzica foarte românească a lui Vladimir Cosma şi cu naiul lui Gheorghe Zamfir. Nici ansamblul actoricesc nu mă impresiona atunci atât de mult (şi mai erau acolo Jean Rochefort, Paul Le Person ş.a.). Naiul apărea cumva indispensabil artei moderne (fie şi într-o comedie excentrică). Aceeaşi impresie de potrivire organică se repeta când ascultam naiul lui Zamfir în filmele lui Sergio Leone sau Tarantino…

În general, am nişte senzaţii absolut neunivoce, aş zice chiar duplicitare, când trebuie să spun ceva despre nai. Consumator de muzică clasică, dar delectându-mă şi cu muzica folclorică (autentică), le vedeam întotdeauna puse, totuşi, pe poliţe diferite. Orice amestec mă punea în gardă. Inclusiv, interpretarea unor piese clasice cu instrumentele muzicii populare (nai, ţambal). Le ascultam, de fiecare dată, ca exerciţiu de şcoală ori ca divertisment muzical: artiştii noştri sunt profesionişti, absolvenţi ai instituţiilor muzicale, nu lăutari cu (doar) harul şi tradiţia de familie.

Ei bine, Vasile Iovu îmbină perfect inteligenţa şi cultura unui profesionist care a studiat la şcoala marilor clasici cu talentul lăutăresc nativ, capabil să preia orice melodie din mers, la auz, adăugându-i ondulaţiile aerofone ale instrumentului său. Dar nu despre asta voiam să spun, ci despre o altă senzaţie, care mă bântuia, audiind nişte discuri pe care mi le împrumutase Rodica Iuncu. Ascultându-l cum interpretează Ave Maria şi Serenada lui Schubert sau Cântecul lui Solveig din suita Peer Gynt de Grieg, îţi vine să crezi că ele au fost scrise pentru acest instrument.

Ele au fost compuse pentru vioară, un instrument pentru care aerul răspunde din cutia de rezonanţă a lui, la atingerea coardelor. Naiul însă implică, la fel ca orga, aerul (răsuflarea!) ca materie primă. Este emoţia sufletului, transmisă nemijlocit de unul dintre cele mai vechi instrumente aerofone. Or, arhaicitatea autentică este coloana vertebrală pe care se ţine magia muzicii: adevărul (de la Eco şi Jung citire) e ceva cu care am trăit la începutul timpurilor şi care azi vorbeşte cu noi prin intermediul sunetelor şi semnele iraţionale arhetipale.

Îmi place să-l ascult pe Vasile Iovu şi în componenţa ansamblurilor folclorice. Dar îl prefer ca solist. Naiul, ca şi orga, e un instrument solitar. Pe de altă parte, trăind într-o epocă a reciclărilor, rescrierea unei partituri pentru un alt instrument e o uzanţă. Atunci când o face un profesionist, totul pare atât de firesc, încât îţi vine să crezi că piesa a fost scrisă pentru instrumentul său. Urmărind prestaţia unui artist autentic, întotdeauna ai senzaţia că bucata pe care o interpretează a fost compusă special pentru el.

Dacă l-aş cunoaşte personal, l-aş provoca pe maestru să testeze o piesă care nu face parte din repertoriul muzical de divertisment, dar care este “în temă”: După-amiaza unui faun a lui Debussy. Iar pentru început, să includă în repertoriul de solist Sirinx-ul (aproape că: Naiul) al aceluiaşi compozitor. Asta aşa, fiindcă veni vorba.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)