Vârcolacii // Oleg Carp

oleg-carp

Se adeveresc vorbele proorocilor, cum că vor veni timpuri foarte grele. Și, cu cât mai greu ne este, cu atât mai tare ne urâm unul pe celălalt. O simt pe pielea mea. Bunăoară, eu nu am pâine pe masă, iar tu ai și pâine, și acoperiș deasupra capului, deci, te urăsc. Tu ai casă și pâine pe masă, iar celălalt are și pâine, și casă, și mașină la scară, deci, îl urâm. Împreună cu ăsta care are mașină la scară îl urâm pe acela cu avion personal în curte și tot așa. Însă, dintre toți aceștia enumerați, eu sunt acela care îl urăsc cel mai tare pe cel cu avionul, deoarece eu nu am pâine pe masă. Deși ăsta din urmă habar nu are de mine, de existența mea. Cât e ziulica de mare, stau la pândă, de cum deschid ochii dimineața, îmi ridic privirea cu ură la cer, știind că cel cu avionul va străbate bolta senină și azi. Că, dă! cum vine asta, el zboară, iar eu mor de foame în glod?! Așa se face că, într-una din zile, avionul a aterizat lângă casa mea. Am îndrăznit și m-am apropiat de proprietar. L-am întrebat dacă îi pot fi de ajutor, ca să-mi câştig astfel pâinea. A vrut să știe ce pot face pentru îmbunătățirea zborului și i-am întins lista pregătită cu propuneri. A înhățat foaia de hârtie și a zburat spre înalturi, lăsându-mă fără răspuns. De bună seamă că, din acea clipă, ura mea față de acest om a crescut însutit.

Astăzi, toate canalele de știri au anunțat că avionul s-a prăbușit la pământ.

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău

Ultimele articole de Jurnal de Chișinău (vezi toate)