Vara la Varna. Un festival de teatru pe litoral

Scenă din spectacolul „Zidirea” de Veselka Kulceva, Festivalul Internațional de Teatru „Varnensko leato”–2013

Festivalul Internațional „Varnensko leato” („Vara la Varna”) este cel mai important eveniment teatral din Bulgaria, organizat de 21 de ani în stațiunea de pe malul Mării Negre. La această ediție, Festivalul a găzduit un seminar pentru tineri critici, la inițiativa și prin implicarea directă a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT).

Timp de patru zile, tineri cronicari dramatici din China, Coreea de Sud, Franța, Cehia, Georgia, Bulgaria și Republica Moldova au avut ocazia unică de a urmări și analiza spectacolele din festival, dar și de a scrie pentru buletinul informațional al evenimentului. Între ateliere și reprezentații, tinerii au reușit să se bucure de mare, să se cunoască și să facă schimb de informații prețioase despre situația teatrului și a criticii din țările lor. Republica Moldova a avut una dintre cele mai numeroase echipe ale programului, formată din Oxana Buga (lector la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice), Rusanda Curcă (parte a echipei de comunicare a Teatrului „Eugene Ionesco”) și subsemnata. Seminarul s-a desfășurat în două grupe lingvistice: grupa engleză, coordonată de criticul scoțian Mark Brown, și cea franceză, moderată de profesorul Jean-Pierre Han, vicepreședinte AICT.

Fațetele teatrului bulgar: poezie, protest social, Meșterul Manole

Recunosc, nu știam nimic despre teatrul bulgar înainte de călătoria la Varna, de aceea în zilele festivalului am trăit senzațiile tari ale unui explorator. Pe lângă subiectele și estetica spectacolelor locale, am descoperit limba bulgară. Brutală în unele piese, aproape dulce în altele, această limbă ce ține de o istorie culturală bogată, este supusă provocărilor contemporane. Se pare că și publicul tânăr bulgar are apetit pentru teatrul-text. La Sofia, autoarea Yana Borisova, care mizează pe un discurs liric, diafan, burghez, în afara socialului și a politicului, reușește să pasioneze într-atât, încât sălile sunt mereu pline. În festival, am urmărit „Oamenii din Oz”, piesa finală a trilogiei „O piesă mică pentru camera de copii” de Yana Borisova. O scriitoare celebră își împarte locuința cu câțiva prieteni apropiați, cu care împărtășește din filozofia și experiența ei de viață și lucrează la un roman după o lungă pauză. Într-un spațiu calm și izolat de problemele mundane, suntem dispuși să ne liniștim și noi, să ne concentrăm pe muzicalitatea frazelor, pe viața independentă a cuvintelor, să ne simțim „приятнострашно” („plăcutîngrozitor”). Cuvântul este inventat de Borisova pentru a defini starea de îndrăgostire, de așteptare a intimității.

De cealaltă parte a peisajului dramaturgic stă „Medea. Maică-mea” de Ivan Dobchev și Margarita Mladenova, un spectacol dur, agresiv, un adevărat protest artistic, semnat de Teatrul „Laborator” din Sofia. „A șaptea Kafana”, „Oameni ai nimănui”, „Casa M.” de la Chișinău – toate se regăsesc în această producție bulgară despre copii instituționalizați, migrație și trafic de ființe umane, violență în familie, sărăcie și lipsă de perspectivă a tinerilor. Imaginea mitică a mamei care își ucide pruncii trece ca un fir roșu și încearcă să închege istoriile marcate de foame și de violență. Actorii vorbesc foarte repede, pe nerăsuflate, până la istovire și sufocare.

Mama care își ucide pruncii, o imagine actuală

Secvență din „Medea. Maică-mea” de Ivan Dobchev și Margarita Mladenova, Teatrul „Laborator” din Sofia

Revelația secțiunii bulgare a venit, pentru mine, de la Teatrul de Păpuși din Plovdiv, cu piesa „Zidirea”, autor și regizor – Veselka Kulceva. Mitul Meșterului Manole, cunoscut nu doar la noi, ci în întreg spațiul balcanic, este reinterpretat într-un spectacol vizual, coregrafic. Instrumentarul teatrului de păpuși este utilizat inteligent, pentru a crea un decor minimalist, dar funcțional și sugestiv. În versiunea bulgară, meșterii construiesc un pod, iar jertfa întru zidire se numește Neda. Textul, redus la maxim, este preluat din poemul „Capul mort mi-a vorbit” de Maria Stankova. Manole devine simbolul bărbatului puternic, infailibil, obsedat de misiunea sa, gata de orice sacrificiu. De o frumusețe și o vigoare electrizante sunt dansurile lui Manole cu Neda: întâi dansul cuceririi, apoi dansul respingerii, prin care ea vrea să-și scoată iubitul de sub blestemul „zidirii”. În final, dansul-luptă, între ea și el, dar și între el și propria lui vină, un dans al înlănțuirii și al întemnițării. „Sunt eu. Sunt aici. Sunt viu”, strigă Manole în spiritul vechilor eroi greci, care îndrăznesc să lupte împotriva fatalității. „Zidirea” rezonează cu părți ale memoriei noastre colective, abordate foarte rar în arta contemporană. Revenim la imaginea bărbatului care a zidit civilizația, la miturile creației, lecturate într-o manieră neașteptată, autentică, fără a cădea în stridență sau populism. Spectacolul a obținut două premii „Ikar”– cele mai importante distincții teatrale din Bulgaria – pentru coloana sonoră (Hristo Namliev) și pentru cel mai bun spectacol de păpuși al anului 2012.

„Furtuna” provocată de slovenul Jernej Lorenci

Din selecția internațională a Festivalului de la Varna au făcut parte producții din Cehia, Marea Britanie, Spania și Slovenia. Spectacolul favorit al echipei de tineri critici și al coordonatorilor a fost „Furtuna”, după Alexandr Ostrovski, al Teatrului Municipal din Ljubljana, montat de Jernej Lorenci. Dorind să ofere o viziune proaspătă asupra unei piese jucate frecvent pe scenele europene, regizorul nu a mers pe o cale ușoară. Păstrând amploarea, atmosfera și stilul epocii, Lorenci a introdus tehnici moderne care să valorifice textul original: maniera calmă, neostentativă de interpretare a actorilor, scenografia aerisită și elegantă, orchestra cu muzică clasică pe viu, amplasată în miezul spațiului de joc.

Imaginați-vă o sală de oaspeți dintr-o casă bogată din Rusia țaristă, cu pereți de un alb imaculat și o masă lungă, aranjată după toate regulile etichetei. La un colț de masă stă un televizor, iar bărbații, îmbrăcați la costum, se uită la un meci de fotbal. Menajera dă cu aspiratorul, iar văduva Kabanova trece prin cameră spălându-se pe dinți. Echilibrul atât de fin dintre registrul clasic și cel contemporan produce surprize și încântare. Pentru un „arhitect” atât de fin ca Lorenci, scena finală, a sinuciderii nefericitei adultere Katerina, a fost crucială. Stați fără grijă: Katya nu se dezbracă, nici nu se îneacă într-o cadă cu apă, cu strigăte și fleșcăială. Ea se alătură membrilor orchestrei, dând un nou sens prezenței ansamblului instrumental „Volga”.

Și criticii au lupta lor

În ultima zi a seminarului din Varna, am participat la o conferință cu participarea criticilor bulgari și străini, care au împărtășit comentarii despre misiunea și utilitatea festivalurilor. Dezbaterea s-a extins rapid spre problemele cu care se confruntă sistemul teatral în Vest și în Est: lipsa fondurilor de finanțare, ignoranța autorităților care decid cum și unde se distribuie banii, cultura de consum, pericolul de dispariție a multor publicații specializate, autocenzura. S-a discutat și despre misiunea criticului de a susține, prin toate mijloacele, procesul creativ, de a promova avangarda și a lupta pentru menținerea și fondarea a noi spații de expresie. De ce este important să protejăm teatrul viu? Unul dintre răspunsuri vine de la eroina Yanei Borisova, care spune, la un moment dat: „În teatru, dragul meu, chiar și omul de tinichea are șansa să-și deschidă inima”.

Firește, le mulțumesc reprezentanților Fundației „Festivalul Internațional Varnensko Leato” și Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru pentru invitație și ospitalitate.

Constanța Popa