Vând conștiință. Preț contractual

Adrian Ciubotaru

Sunt conștient de puterea banului. Nu mă mai uimesc inșii care se bagă în politică exclusiv pentru bani. Nici oamenii de afaceri care speculează coruptibilitatea funcționarilor publici, realizând profituri uriașe chiar și în țări foarte sărace. Nu sunt o surpriză nici “artiștii poporului”, gata să perieze întregul vestiar guvernamental pentru diverse premii sau pentru finanțarea vreunui “proiect cultural” ambițios.

[Am putea cita, desigur, și câteva nume autohtone în context, dar trebuie să recunosc că Republica Moldova nu este nici pe departe campioană la acest capitol. Adevărata competiție de lichelism “artistic’ se desfășoară în țara “fratelui mai mare”. Miza e cu adevărat imensă: cadouri de milioane de dolari din partea Kremlinului. În fruntea clasamentului de lingăi a ajuns recent binecunoscutul Ghenadi Hazanov, care i-a dăruit președintelui Federației Ruse o copie a Coroanei Imperiale Ruse. Partea interesantă este că Putin a primit acest cadou de ziua de naștere a lui… Hazanov!]

Ce să mai zicem de jurnaliști, analiști politici și diverși PR-iști, parcă meniți să facă parai din lustruirea celor mai dubioase imagini? Și dacă politicienii, oamenii de afaceri sau artiștii mai riscă ceva în goana lor după bani (respectiv: libertatea, averile, posteritatea), atunci “imagemakerii” par să nu pună nimic la bătaie. Cum i-ar putea afecta, peste ani, reproșurile noastre pe jurnaliștii care s-au făcut, o vreme, luntre și punte pentru Voronin, pentru a trece mai apoi în alte tabere, la fel de primitoare? Sau pe cei care lucrează acum pentru PDM și Plahotniuc? Și care vor fugi și de pe acest “Titanic” în momentul în care vor simți că se scufundă. Ș-apoi, ce anume să le reproșezi? Traseismul? Dar nu sunt oameni politici, ca să fie învinuiți de “traseism”. Lipsa de conștiință? Dar nu sunt “direct responsabili” de soarta țării, nu iau decizii, își fac, simplu de tot, “meseria”: scriu, publică, filmează, monologhează, dialoghează, intervievează. Și nu-i așa că-i bine să faci parte din această armată de cvasianonimi care, fără prea multe remușcări și fără a-și împovăra mintea cu întrebări de prisos, e în stare să distrugă un om sau o țară printr-un singur reportaj?

Totuși, în cazul unor jurnaliști, unele lucruri nu pot fi nici înțelese și nici tolerate. E vorba de oameni care și-au făcut mereu onest meseria, dar care au nimerit, prin forța împrejurărilor, în capcana unor structuri media dubioase. Din clipa în care pricep unde au ajuns (și nu au cum să nu priceapă!), aceștia ar trebui să-și ia inima în dinți și să plece. Unele contracte de muncă sunt însă atât de constrângătoare, încât par a fi semnate de jurnaliști direct cu Mefisto și nu cu directorii unor posturi TV oarecare. Cum ar fi contractul lui Cristian Tabără, unul din jurnaliștii mei preferați, cu Publika TV. Eu, de pildă, nu-l mai pot urmări pe dl Tabără la televiziunea lui Plahotniuc, indiferent de ce spune, cum o spune și cât de inocent o spune. Dumneavoastră mai puteți?

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)