Valentina Butnaru, la o aniversare

Nu sunt pe deplin de acord cu adagiul francez Comparaison n’est pas raison, pentru că în viaţă totul se compară, în special oamenii. Fireşte, după meritele lor. Doamna Valentina Butnaru a fost printre primele femei care s-au ridicat pe baricadele Mişcării pentru Eliberare Naţională (1988-1991). Devenind preşedintă a Societăţii Limba Noastră cea Română, omagiata, chiar din primele zile, a desfăşurat o activitate ferventă după principiul facta, non verba – fapte, nu vorbe.

Vom trece în revistă doar câteva acţiuni organizate cu brio de către şefa asociaţiei numite. De exemplu:

Având calitatea de a coagula, în jurul unei idei majore, pe cei din jur, de a căpăta stima şi respectul lor, doamna Butnaru a adunat o echipă de oameni competenţi, cu spirit patriotic, în care au intrat profesori universitari şi de liceu, savanţi, ziarişti, scriitori, artişti etc. Dintre aceştia menţionăm pe cei mai activi: Argentina Cupcea-Josu, Alexandru Gromov, Anatol Eremia, Valentin Mândâcanu, Emil Mândâcanu, Ion Holban, Tamara Golenco, Sofia Bolduratu, Alexei Palii, Pavel Parasca, Gheorghe Palade, Eugenia Bejan, Iurie Colesnic, Vlad Pohilă, Andrei Crijanovschi și subsemnatul.

Sistematic, făcea navete de lucru în şcolile (de toate gradele) din localitățile basarabene, unde activiştii Societăţii Limba Noastră cea Română demonstrau în mod explicit unele probleme cardinale: a) identitatea lingvistică moldo-română, b) necesitatea revenirii la alfabetul latin şi c) recunoaşterea sintagmei „limba română, ca limbă oficială, de stat, în Republica Moldova”.

Doamna Butnaru a reuşit să-i convingă pe mai mulţi profesori universitari de peste Prut să patroneze unele licee din RM, deplasându-se pe teren, ca să dea consultaţii învățătorilor de limba şi literatura română, să ţină conferinţe teoretico-metodice la obiectul în cauză, să stabilească relaţii interpersonale cu cadrele didactice basarabene.

Valentina Butnaru, la o aniversare

Împreună cu echipa sa, omagiata a luat parte la excelenta asigurare a conferinţelor ştiinţifice cu genericul „Limba Română – Azi”. Fondatorii Conferinței au fost regretaţii lingviști Dumitru Irimia (Iași) și Ion Dumeniuk (Chișinău), care au reușit să-i atragă în jurul acestei idei pe profesorii filologi de la Universitatea de Stat din Chișinău și pe cei de la Facultatea de Litere a Universității „A.I.Cuza” din Iași, dar și nume notorii de la București și Cluj (Mioara Avram, Valeria Guțu-Romalo, Gabriela Pană-Dindelegan, Mircea Frănculescu ș.a.). S-au ținut zece ediții, în 20 de ani, după formula două zile la Chişinău – două zile la Iaşi, cu dezbaterea unor probleme stringente ca: politicile lingvistice în diferite ţări, rolul nefast al aşa-zisului bilingvism moldo-rus promovat în RM; cultivarea (corectitudinea) limbii la toate nivelurile ei: fonetic, lexical, gramatical, stilistic etc. Importanţa acestor conferinţe este greu de subestimat: materialele lor au intrat în patrimoniul nostru lingvistic şi cultural.

Stabilind relaţii amiabile cu o serie de biblioteci liceale şi universitare de peste Prut, Valentina Butnaru obţine de la acestea mii de cărţi (manuale, programe, culegeri, monografii, volume de carte rară etc.), transportându-le la Chişinău şi apoi difuzându-le bibliotecilor de patrimoniu, universitare și liceale din RM. Profesorii şi elevii basarabeni au obținut acces direct la nepreţuitul tezaur, în special, terminologic, referitor la diferite discipline. Nu mai vorbim de faptul că tineretul studios din RM s-a putut delecta şi cu aspectul ideatic, stilistic, lingvistic al izvoarelor scrise într-o impecabilă limbă română.

Să trecem acum la unele particularităţi mai personale ale omagiatei noastre. Valentina Butnaru este o doamnă în sensul major al cuvântului: inteligentă, sociabilă, înţeleaptă, cu o ţinută demnă şi cu gusturi rafinate. Mai mult decât atât, omagiata şi-a elaborat un stil propriu (sui generis) prin felul de a se îmbrăca, de a-şi alege vestimentaţia potrivită şi de a o pune asortat şi adecvat pe silueta-i graţioasă. Doamna Butnaru e înzestrată cu un mod profund de gândire şi de exprimare, ceea ce-i ajută să predispună uşor conlocutorul său, stabilind relaţiile scontate. E vorba, în ultimă instanţă, de stil, iar, după cum se ştie, „Le style c’est l’homme meme” (George Buffon).

Ca ziaristă, omagiata noastră respectă cu rigurozitate convingerea vestitului retor şi pedagog latin Marcus Quintilianu (anii 30-100) că trebuie să scriem non multa, sed multum – nu multe, ci mult.

Schiţele, notele, reflecţiile pe care le publică sărbătorita noastră sunt adevărate bijuterii de cognitivitate şi afectivitate. Aceste pagini „respiră” prin ceea ce numeau vechii romani copia verborum, într-o manieră proprie de îmbinare a sintagmelor şi propoziţiilor.

Ca familistă, Valentina Butnaru s-a dovedit a fi o doamnă de toată lauda. Dumneaei a reuşit să crească şi să educe, într-un mod cu totul deosebit, fiicele pe care i le-a trimis Sfântul Dumnezeu, şi să-şi menajeze impecabil soţul, Val Butnaru, personalitate excepţională: scriitor de mâna întâi, dramaturg de valoare inestimabilă, ziarist şi director de presă, analist politic etc., etc.

Deşi anii trec şi noi ne trecem, vorba regretatului poet Petru Zadnipru, doamna Valentina Butnaru arată minunat, ea continuă să-şi păstreze toate atuurile din anii de primă tinereţe, demonstrând în continuare măgulitoarea opinie a bărbaţilor francezi: „La femme n’a pas d’age et n’a pas de defauts/ Femeia nu are vârstă şi nu comite greşeli”.

Îi doresc doamnei Valentina Butnaru multă şi durabilă sănătate, fericire familială, realizarea tuturor dorinţelor supreme, noroc şi voie bună!

Anatol Ciobanu, profesor universitar