Valentina BUTNARU: Farmecul Frăţiei FOLCLOR // NOTIŢE SUBIECTIVE

Generaţia mea a crescut cu cântecele „Folclor”- ului…

Cele mai dulci texte, pe care le fredonăm şi astăzi, cu „Folclor”-ul le-am  învăţat…Pe timpuri, fiind Orchestra Radioteleviziunii, toate cântecele lor se transmiteau la radio şi lumea cunoştea bine şi solişti, şi instrumentişti, şi repertoriu. Povestea de 41 de ani a unei orchestre-legendă e una tipică pentru formaţiile folclorice din spaţiul dintre Prut şi Nistru… Cu nume de succes şi cu istorii de succes, dar şi cu multe presiuni, restricţii, interdicţii, „trecută prin foc şi prin sabie” în anii agoniei comuniste, aruncată în stradă de o conducere obedientă a Companiei de stat „Teleradio-Moldova” şi, în sfârşit, de câţiva ani încoace, adoptată generos de conducerea Filarmonicii Naţionale. Ani în care iubitorii de muzică populară, admiratorii formaţiei „Folclor” au avut acces la spectacole de o înaltă ţinută artistică şi de o rară frumuseţe. Numele formaţiei se asociază cu numele distinsului muzician şi dirijor Petre Neamţu care şi-a făcut din meserie o datorie patriotică cotidiană… Cu atât mai valoroasă cu cât munceşte cu dăruire, vorbeşte puţin, se plânge şi mai puţin… 

Spectacolele „Folclor”-ului au un farmec aparte, farmecul  Petre Neamţu. Sunt calde şi accesibile prin Atmosfera lui Neamţu… Familiile şi rudele artiştilor prezente la orice spectacol vin însoţite de prieteni şi susţinători – spectatori fideli de cea mai bună calitate care cunosc repertoriul, apreciază  exact mesajul transmis din scenă şi vibrează împreună cu artiştii. Şi un mic detaliu: oferă flori tuturor interpreţilor, creând astfel o superbă stare de sărbătoare. Spectacolul durează de regulă exact două ore, fără pauză, şi, de fiecare dată, are o concepţie nouă, rămânând integru, plin, emoţionant.

Spectacolele „Folclor”-ului au un farmec aparte prin Stilul lui Neamţu – artiştii şi spectatorii constituie un tot întreg, sala şi scena formează un tot întreg, comunicarea este evidentă şi fiecare spectator se simte parte din spectacol, parte din scenariul lui Neamţu… Orice concert este proaspăt,  prin piese proaspete, şi prin nume proaspete: Diana Văluţă (în duet cu tatăl ei, Ilie Văluţă, compozitor), Cristina Pintilie, Diamanta Paterău, Tatiana Jacot, masterandul Academiei de Arte Marin Coptu, sobra şi deja consacrata jună Cezara-Elena. Nume despre care am auzit, tineri care au luat premii de prestigiu, dar pe care nu-i prea vedem pe scena mare… Marea lor şansă este Petre Neamţu şi „Folclor”-ul… După cum şi marea  şansă a unor copii ca Alexandrina Bivol (voce), Simion Gronic (trompetă),  Alexandrina Neamţu (voce), Alexandrina Gribincea (voce), sau a tuturor copiilor talentaţi dela Liceul „Spiru Haret”, care au avut parte de un spectacol pe scena profesionistă, acompaniaţi de Orchestra „Folclor” şi  ghidaţi de bagheta magică a lui Petre Neamţu…

Spectacolele „Folclor”-ului au un farmec aparte prin Surprizele lui Neamţu:  solo-uri sau duete extraordinare, cu două trompete (Gavril Gronic şi Anatol Nunu) sau cu două naiuri (maestrul Vasile Iovu şi tânărul Igor Podgoreanu), sau o improvizare a „căluşarilor” executată de… clarinetistul Sorin Zberea, sau o combinaţie dumnezeiască între mandolina lui Pavel Ţurcanu, pianul lui Marian Stârcea şi vocea cutremurătoare a Zinaidei Bolboceanu. Sau celebrul tangou al românului George Boulanjer care în interbelic a cucerit Parisul, „Avant de mourire”, interpretat la vioară de tânărul Florin Corai. Rar lăutari de la noi care se mai încumetă să-l  abordeze. Poate l-a cântat şi nea Ignat Bratu la vremea lui, dar cine îl mai ţine minte…

Spectacolele „Folclor”-ului au o notă aparte şi prin Curajul lui Neamţu – în ele îşi găsesc loc şi romanţa, şi cântecul de inimă albastră, şi tangoul, şi cântecul popular şi muzica uşoară, şi piese folclorice vechi, autentice, şi creaţii mai noi, şi debuturi…

Petre Neamţu şi Orchestra „Folclor” sunt admiraţi de public şi pentru  Principiile estetice ale lui Neamţu – calitatea şi talentul trebuie scoase în evidenţă, valorificate şi înmulţite ca talanţii… I-a readus în scenă, i-a revalorificat şi le-a oferit din nou dragostea publicului: Valentinei Cojocaru, lui Ion Paulencu, lui Mihai Ciobanu. A oferit o nouă dimensiune vocii lui  Nicolae Paliţ… A readus-o pe scena de acasă pe Zinaida Bolboceanu. Dar şi pe rătăcita Nina Ţurcanu.

A readus în scenă cobza şi mandolina lui Pavel Ţurcanu, trombonul lui Ion Spătaru… Le-a primit cu braţele deschise pe Maria Iliuţ (cu tinerele mlădiţe, „Crenguţa de iederă”), pe Ioana Căpraru, pe surorile Osoianu, pe Maria Sarabaş, pe  Maria Mocanu, pe Silvia Gorceac, pe Viorica Moraru, dar şi pe Constantin Florescu dela Iaşicu minunatele lui romanţe şi tangouri…

A readus-o pe Nina Ermurache şi i-a conferit statutul onorific de primadonă  a formaţiei. Vocea ei e mai mult decât simbolică. Cu ea am fost legănaţi în copilărie mulţi dintre noi… Iar piesa „Pădure verde, pădure…” a fost fredonată de toţi tinerii îndrăgostiţi din anii ’60 -’70…

                              Foaie verde rug de mure,

                              Pădure, verde pădure.

                              De s-ar face-un drum prin tine,

                              Pădure, verde pădure…

Succesul „Folclor”-ului se datorează şi atmosferei de prietenie şi de bună înţelegere care domneşte în formaţie. Atmosferă care se bazează, indiscutabil, şi pe Prietenia de câteva decenii dintre cei trei piloni: Petre  Neamţu, Vasile Iovu, Simion Duja…Dar şi pe Naiul lui Iovu – cartea de vizită a „Folclor”-ului… Şi pe Taragotul lui Duja, care scoate sufletul din om… Şi pe Trompetele lui Gavril Gronic şi Anatol Nunu care te răscolesc de nu-ţi poţi stăpâni emoţiile… Pe Vioara lui Andrei Bivol, pe Acordeonul lui Vasile Rusu, pe Ţambalul lui Anatol Golomoz, pe Fluierul/Ocarina /Flautul  lui Leonid Moşanu… Şi pe prietenia dintre toate aceste instrumente care asigură frăţia dintre instrumentişti. Frăţie pe nume Folclor… Frăţie între artişti, dar şi între familiile lor, şi între prietenii familiilor lor, fenomen unic pe la noi… Fenomen datorat în mare parte lui Petre Neamţu care, prin talentul, omenia şi modestia sa a transformat Orchestra „Folclor”, după 41 de ani de activitate, într-o frumoasă şi unită familie.

P.S. Mi-aş dori foarte mult ca din această familie să facă parte şi Familia  lui Victor Kopacinscki, cu Rapsodia lor vieneză, care înnebuneşte Europa  şi despre care aici abia dacă s-a auzit… Ca să descifrez, mi-i dor de ţambalul lui Victor Kopacinscki şi mi-aş dori să-l vad pe scena Filarmonicii. Îl mai ţineţi minte?

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău