Val Butnaru: „Trebuie să stoarcem nomadul din noi”

BOOKFEST/ Interviu cu Val Butnaru, autorul „Cărţii nomazilor din B.”, lansată la Bucureşti

Zeci de lansări de carte, mese rotunde, întâlniri cu scriitori, manifestări promoţionale au avut loc în cadrul celei de-a V-a ediţii a Salonului de Carte Bookfest, care s-a desfăşurat între 9 şi 13 iunie la Complexul Expoziţional ROMEXPO din Bucureşti. Organizat de Asociaţia Editorilor din România, sub egida Federaţiei Editorilor din România, Bookfest a devenit unul dintre evenimentele culturale cele mai importante din spaţiul românesc.

La ediţia curentă a Bookfest Editura RAO a lansat Cartea nomazilor din B., în prezenţa autorului. Potrivit lui Ovidiu Enculescu, director RAO, „spiritul de solidaritate pe care ar trebui sa îl avem noi, toţi românii, cu ceilalţi români, solidaritate inclusiv editorială, îşi va pune amprenta pe bibliotecile noastre, ale tuturor. Cred că şi de data asta ne-am atins scopul şi am adus o carte bună, frumoasă şi cu multe subînţelesuri”.

– Spune-mi te rog, Val Butnaru, cum s-a reuşit organizarea lansării romanului tău „Cartea nomazilor din B.” la ediţia a V-a a celui mai mare Salon de Carte din România, Bookfest?

În primul rând, meritul este al Editurii RAO din Bucureşti, personal al domnului Ovidiu Enculescu, un editor care este cu-adevărat aplecat spre cartea din Basarabia. Bineînţeles, şi aportul lui Oleg Bodrug de la Editura Prut Internaţional a fost substanţial pentru a realiza această lansare. În rest, Ovidiu Enculescu a considerat necesară lansarea romanului anume la Bookfest, astfel se explică faptul că romanul a apărut la timp, fără tergiversări.

– Cine a participat la lansare? Ce accente au pus vorbitorii în discursurile lor?

Lansările la Bookfest se fac altfel decât suntem noi obişnuiţi. Şi discursurile, şi sentinţele sună un pic altfel. Dintre cei invitaţi, mi-a părut substanţial ceea ce a spus profesorul academician Răzvan Theodorescu, el a vorbit despre revirimentul care are loc acum în Republica Moldova şi despre actele culturale care au rămas, din păcate, neobservate în Bucureşti şi în alte mari oraşe din România. Cristi Tabără a fost cel care, dacă vreţi, şi-a făcut un fel de mea culpa în numele tuturor românilor din dreapta Prutului. El a recunoscut faptul că, atât în Bucureşti, cât şi în alte oraşe româneşti, foarte puţini oameni îşi dau seama cu-adevărat ce se întâmplă la Chişinău şi în R. Moldova. Cristi Tabără a recunoscut că, eufemistic vorbind, a fost un neinformat şi avea opinii preconcepute vizavi de procesul cultural şi de oricare alt ordin de la noi. Atunci când a venit la Festivalul de Film Documentar Cronograf, primăvara asta, a trăit un adevărat şoc cultural, după care şi-a reconsiderat părerile despre noi şi a insistat asupra ideii că este extrem de plăcut surprins de cele ce a văzut şi de cele ce se întâmplă la noi. În timpul apropiat, probabil în toamnă, Cristi Tabără va oferi publicului de aici o mare surpriză – deocamdată nu dezvălui secretul. La lansarea „Cărţii nomazilor din B.” de la Bookfest au mai participat sociologul Vasile Dâncu, mulţi scriitori din Chişinău şi din Bucureşti.

– Consideri că mentalitatea de nomad e una din tarele populaţiei basarabene? Aşa cum trebuie să scăpăm de sclavul din noi, e timpul să ne eliberăm şi de nomadul din noi?

Este exact ceea ce gândeam atunci când scriam acest roman. E adevărat, aşa cum trebuie să stoarcem sclavul din noi picătură cu picătură, aşa trebuie să stoarcem nomadul din istoria noastră, pagină cu pagină. Din păcate, poate şi la nivel de ADN, poate şi la nivel afectiv, cred că noi am moştenit o mare parte din deprinderile nomazilor, peregrinând din loc în loc, din istorie în istorie, care niciodată nu a fost a noastră. Am uitat că de fapt ar fi trebuit să fim un popor, de fapt facem parte dintr-un popor, că ar trebui să avem demnitate, de oricare notă doriţi, personală, naţională, profesională, dar demnitatea naţională cred că e baza comportamentului onest şi corect al unei populaţii care se pretinde a fi popor. Ceea ce am păţit în istoria noastră de vreo două sute de ani încoace se aseamănă cu o casă în care vine un jefuitor, fură tot, îţi omoară copiii, îţi violează nevasta şi tu după asta, seara, te duci la o berărie cu violatorul şi stai la taclale. Asta facem noi – seară de seară ne ducem cu violatorul la o bere şi stăm de vorbă în cel mai dulce mod posibil. Nomadul din noi nu poate fi stors la fel ca sclavul pe care dorea să-l stoarcă Cehov. Cred că nomadul din noi este de-a dreptul invizibil, nimeni dintre noi nu-şi dă seama că suntem încă nomazi, că încă hălăduim prin istorii străine, că lumea râde de noi, şi pe bună dreptate râde de noi, pentru lipsa noastră de demnitate, pentru lipsa coloanei vertebrale, pentru vorbele uşoare pe care le aruncăm, pentru că suntem iresponsabili. Noi niciodată nu răspundem pentru nimic. Orice lucru pe care nu-l facem bine nu-l îndreptăm, ci încercăm să ne justificăm.

– Numele personajelor din roman sunt alese după multe căutări ori ţi-au venit spontan?

Când mi-am scris piesele, m-am gândit mult şi am ales cu atenţie numele personajelor. În roman, de asemenea, am căutat numele, pe unele le-am schimbat de trei, chiar şi de patru ori. La început erau extrem de locale, apoi am revăzut total şi geografia, şi numele, după care a rezultat o variantă mixtă. Există şi un subtext prin care am vrut să sugerez că situaţii de felul celei descrise în „Cartea nomazilor din B.” nu se întâmplă doar în B. (Basarabia – n.n.), dar şi în multe alte părţi ale globului.

– Preşedintele Mahmur (personaj din „Cartea nomazilor…”) este recognoscibil în realitatea basarabeană?

Preşedintele Mahmur e recognoscibil, dar nu e vorba doar de Voronin sau de Fidel Castro, sau de Hugo Chavez, ci e vorba de toţi împreună şi de fiecare în parte.

– E posibil ca romanul „Cartea nomazilor din B.” să ajungă în toate bibliotecile din Republica Moldova?

Poate nu va ajunge în chiar toate bibliotecile, dar în multe din ele sper să ajungă. Bibliotecile noastre sunt lipsite de fonduri pentru achiziţia de carte, de aceea e nevoie de un program susţinut de cineva şi, din câte ştiu eu, parcă s-ar discuta despre o asemenea posibilitate. Nu va fi un program subvenţionat de stat, poate va fi sprijinit de către nişte ONG-uri. Dar când ai văzut ca statul să subvenţioneze astfel de proiecte? Poate a fost aşa ceva, eu nu ţin minte.

– Se întrezăresc la orizont şi nişte drepturi de autor pentru cel ce a scris „Cartea nomazilor din B.”?

Să fiu plătit pentru că l-am scris? Nu, nu cred! Poate sunt unii scriitori care urmăresc să fie plătiţi pentru ceea ce scriu, dar, mă rog, ei se consideră profesionişti. Eu nu sunt scriitor profesionist. Din păcate, 99 la sută din scriitorimea de aici îşi câştigă pâinea cu altceva, iar scrisul rămâne pe seama timpului liber, e un hobby. Pe de altă parte, situaţia editurilor e foarte proastă, vânzările de carte au scăzut atât de brusc şi dramatic, încât mă îngrijorează pe bune această stare de lucruri. Vorbeam cu mulţi editori, şi la Bookfest – e incredibil, lumea nu mai cumpără cărţi. Mă mir că se mai cumpără ziare, iar dacă lucrurile vor merge tot aşa, s-ar putea s-o păţim şi noi, ăştia cu ziarele, aşa cum au păţit-o editorii. În asemenea condiţii, este greu de crezut că vreo editură va semna un contract în care să spună că va plăti autorului nişte bani cât de cât palpabili.

– Cititorul se poate aştepta la un nou roman din partea lui Val Butnaru?

Sunt doi ani de când am terminat de scris romanul şi de un an de zile nu am avut în cap nicio altă idee. Aşa mi se întâmplă şi cu piesele – după ce termin un text dramatic, îmi pare că e ultima piesă pe care am scris-o. De curând însă, mi-a venit o idee de roman şi, dacă voi avea timp să-l scriu, cred că va fi ceva foarte bun şi probabil va fi ultima lucrare scrisă a mea.

– Multă inspiraţie pentru noul roman (cu siguranţă, nu va fi ultimul!), dar deocamdată felicitări pentru „Cartea nomazilor din B.”!

Interviu de Irina Nechit

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit

Irina Nechit

Ultimele articole de Irina Nechit (vezi toate)