Val Butnaru: Amnezia ca armă de răfuială politică

Cu trei săptămâni până la pronunţarea sentinţei, o sursă de-a mea din mediul justiţiei mi-a spus că Victor Ţopa va înhăţa zece ani de puşcărie, fiindcă asta a fost comanda lui Plahotniuc.

„De unde ştii? Ce probe ai?” – îmi veni să-l întreb, aidoma multor  persoane care încă nu cred că aşa ceva e posibil la Chişinău.

Doar două discuţii „nobile”

Ei, iată, e posibil. Dar nu asta m-a surprins. Ştiam de ce este în stare să facă Plahotniuc de care am auzit foarte demult, încă de la fostul administrator al „Petrom”-ului, înlăturat de cel care avea să-şi facă un job din preluarea afacerilor străine. Îl cunosc de la „Nobil Club” (ce denumiri ştie să aleagă!), spelunca politică, la care erau invitate viitoarele lui slugi politice. (În curând, vom da publicităţii lista cu numele „clienţilor” de acolo.) După două discuţii „nobile”, relaţiile noastre au luat sfârşit, fiindcă şi-a dat seama că a greşit cu „colaboratorul” devotat. În anii care au urmat, am avut suficiente ocazii să înţeleg ce noroc nesperat a dat peste mine, scăpând de beleaua asta care acum este, de jure, în fruntea R. Moldova.

M-a surprins, ziceam, altceva – lipsa oricărei reacţii din partea clasei politice. Au luat apă-n gură de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic grav. De parcă nu înţeleg ca avem de a face cu primul dosar politic din istoria recentă a R. Moldova.

Despre Victor Ţopa

Să fie clar: Victor Ţopa nu finanţează în niciun fel ziarul „Jurnal de Chişinău”, aşadar, personal, nu am nicio obligaţie de acest ordin – financiar, adică.

Dar am altele: morale, de afaceri, dar mai întâi de toate – profesionale.

Da, sunt partenerul lui Victor în afacerea care se numeşte Jurnal Trust Media. O afacere curată de care nu-mi este ruşine, aşa cum e cazul atâtor lichele de presă de la Chişinău.

Da, îl cunosc pe Victor mai mult de zece ani şi, într-un răstimp atât de lung, oricine, cred, poate să-şi facă o idee despre omul cu care are o relaţie. Oricine îşi poate da seama de ce este în stare această persoană.

Dar, aşa cum vă spuneam, mai mult ca orice, condamnarea lui Victor Ţopa mă interesează sub aspect strict profesional.

E posibil, dar e neverosimil

Nu vreau să mă bag în amănunte de ordin juridic – lipsa inculpatului şi a avocatului de la proces, lipsa probelor şi a martorilor etc., etc., etc. Nu stăpânesc materia şi nici nu cred ca cineva în R. Moldova are interes să se interese ce l-a apucat pe judecător să-i dea lui Ţopa zece ani de puşcărie pentru un pretins şantaj, în timp ce ucigaşi dovediţi scapă basma curată?

Să privim la lucruri sub un alt aspect. O doamnă, pre numele ei Proidisvet, îl acuză pe Victor Ţopa de preluarea forţată a acţiunilor pe care le avea la „Victoriabank” acum trei ani. E posibil aşa ceva? Bineînţeles că e posibil. Atâta doar că e neverosimil. De ce? Fiindcă orice om din lumea asta care a pornit vreodată-n viaţă o afacere cât de mică ştie că nu te poţi împăca cu această situaţie. Nu poate veni un nu ştiu cine şi să-ţi ia tot ce-ai agonisit o viaţă, iar tu să taci ca mutu’! Ei, uite că doamna face exact pe de-a-ndoaselea: nu scoate niciun cuvânt timp de trei ani! Iar la mijloc sunt, să nu uităm, totuşi, acest amănunt, acţiuni de 9 MILIOANE de dolari!

Doamna spune că se temea de răfuială. E posibil aşa ceva? Bineînţeles că e posibil. Dar e neverosimil. În momentul în care ţi s-au furat 9 MILIOANE de dolari şi te temi să te adresezi instanţelor din R. Moldova, apelezi la cele din Federaţia Rusă, unde eşti stabilită. Oare nu e logic să procedezi astfel în situaţia în care ţi se fură 9 MILIOANE de dolari? Bineînţeles că e logic. Bineînţeles că e firesc să se procedeze anume astfel. Ei bine, doamna noastră procedează exact invers: nu apelează la instanţele din Rusia, unde nimeni n-o poate ameninţa cu nimic, pentru a-şi recupera cele 9 MILIOANE de dolari.

Amnezie, amnezie, dar s-o ştim şi noi!

Dar ca să mă exprim şi mai simplu – am un alt motiv să n-o cred pe doamna Proidisvet. Ea este cumnata lui Victor Ţurcanu, fostul preşedinte al băncii, care a fost înlăturat banditeşte din acest post în 2007. Anume acest domn, Victor Ţurcanu, mă suna în acele zile cu insistenţă şi mă soma să-i oferim spaţiu în „Jurnal de Chişinău” pentru interviu în care să vorbească despre criminalul Plahotniuc care a pus la cale toată măgăria. Şi doamna Proidisvet era de acord să vorbească despre atacul lui Plahotniuc, despre cârdăşia CCCEC şi a altor instituţii de stat în acapararea proprietăţii lor.

Acum, domnul Ţurcanu şi-a schimbat declaraţiile. A fost lovit de amnezie şi nu mai ţine minte ce mi-a spus în 2005.

Acum, doamna Proidisvet şi-a schimbat şi ea optica.

Amnezie, amnezie, domnule Ţurcanu, dar s-o ştim şi noi!

În concluzie, dosarul lui Victor Ţopa este eminamente politic. Iată de ce ziceam, la începutul acestui articol, că mă miră lipsa de reacţie a clasei politice.

De fapt, nu mă miră. Dacă pe Victor Ţurcanu l-a pălit amnezia pe nepusă masă, politicienii din buzunarul lui Plahotniuc ce motive ar avea să fie mai breji?

The following two tabs change content below.