Vacanţă fără odihnă pentru copiii de la sate

COPILĂRIE // Numărul real al copiilor implicaţi în munci grele, în special în cele agricole, nu poate fi estimat

Puţini dintre copiii de la ţară au ocazia să-şi petreacă vacanţa în taberele de odihnă, majoritatea fiind nevoiţi să rămână acasă pentru a lucra cot la cot cu părinţii. Ei recunosc că, deşi le este greu, nu au de ales, trebuie să muncească vara pentru că în septembrie vor merge la şcoală, iar studiile presupun şi cheltuieli. Grijile copiilor de la ţară sunt mai puţin pe înţelesul unor copii de la oraş, pentru care lucrul în grădină şi îngrijirea animalelor domestice nu este altceva decât exploatarea forţei de muncă a copilului. „Tata mi-a spus să aleg – merg la tabăra de odihnă sau cresc răţuştele şi în septembrie îmi va cumpăra tot ce-mi doresc pentru şcoală. Mama este plecată „la” Italia şi eu am rămas gospodină în casă”, spune mândră Cristina, o fetiţă harnică de nouă ani din satul Hârbovăţ, r. Anenii Noi.

Olesea Marian (15 ani) din Chişinău zice că nu şi-ar dori să se mute cu traiul la ţară, deoarece copiii de acolo sunt invidioşi şi mai puţin educaţi. „Acest lucru l-am observat deseori când veneam la tabără, de aceea prefer să fiu prietenă doar cu orăşenii”, ne spune Olesea. Am întrebat-o cu ce se ocupă pe parcursul verii, cum îşi ajută părinţii. „Ud florile şi fac ordine în casă. Vara este ca să ne odihnim, să mergem la bazin, la discotecă , să ne distrăm la maxim!”, exclamă Olesea.

În vacanţă la muncă

În timp ce majoritatea copiilor de la oraş au o dilemă deoarece nu mai ştiu cum să-şi petreacă timpul liber, cei de la ţară au alte griji, cum să reuşească să-şi ajute părinţii. Anişoara Cazac are 11 ani şi locuieşte în s. Boşcana, r. Criuleni, deja de câţiva ani spală împreună cu mama sa coridoarele şi sălile de clasă din liceul din localitate. „Este greu, dar sunt mândră că pot câtuşi de puţin să o ajut pe mămica, Doar aşa ajungem acasă mai devreme şi ne putem ocupa şi de gospodărie”, spune veselă Ana. S-a întristat însă când am întrebat-o dacă va pleca şi la tabără anul acesta. Fetiţa şi-ar fi dorit foarte mult, dar când s-a decis şi mama ei, nu mai erau locuri libere. Administraţia liceului în care îşi face studiile şi lucrează Anişoara ne-a informat că în fiecare vară la cei 478 de elevi li se acordă doar 30 de bilete, fiecare la preţul de 200 de lei. Dintre ele unul i se oferă celui mai bun elev, câteva copiilor care provin din familii social vulnerabile, iar restul sunt pentru doritori.

Copiii orfani la odihnă

Mai mulţi copii, pentru care Gimnaziul-internat nr. 3 din capitală a devenit casă, îşi petrec în acest an vacanţa de vară la o tabără din Vadul lui Vodă.  La poarta de la intrare am fost întâmpinată de două domniţe care se pare că sunt delegate să păzească teritoriul. „Suntem şi noi de la internat. Ne-am oferit ca voluntari pentru a ne proteja prietenii”, ne-au explicat fetele funcţia lor în perioada odihnei la tabăra de vară. Aici copiii se află sub ocrotirea permanentă a directorului taberei, Igor Sandler. Dacă ar fi să întrebi copiii, fiecare ar spune că dl Sandler este prietenul lor. „Îi plimbă cu maşina de teren. De câte ori pleacă la oraş are grijă să le aducă ceea ce îl roagă ei”, ne spune una dintre educatoare. La această tabără au ocazia să se odihnească copii între 6 şi 16 ani din Chişinău cu rezultate bune la şcoală. Însă majoritatea sunt copiii de la internat care au obţinut rezultate performante. Cristina Măşcăuţan, de exemplu, este o fetiţă de 11 ani, care are numeroase diplome şi vine aici deja a patra oară. Alte două fetiţe talentate sunt surorile Nadejda şi Aniela. „Primul lucru pe care l-am remarcat a fost părul lung şi roşcat al Nadejdei. Abia mai târziu am aflat că fetele sunt foarte bune sportive, mai ales în domeniul atletismului”, relatează Victoria Maftior, educator superior. Pe parcursul zilei, copiii sunt încadraţi în mai multe activităţi: starturi vesele, competiţii sportive „ultimul erou”, desene pe asfalt, discotecă; sunt organizate şi plimbări prin oraş. „Suntem un colectiv de educatori care avem scopul să integrăm copiii în societate, să-i facem să se simtă bine şi să se bucure de timpul pe care îl petrec aici”, spune Victoria Maftior.

„Banii pe care-i primim îi cheltuim pentru mâncare”

Sergiu Verdeş are 12 ani. Deşi are o vârstă fragedă, băiatul munceşte vara împreună cu sora sa, Doina, de 15 ani. De câte ori sunt rugaţi de către săteni, merg să pască vitele pe păşune. „Banii pe care-i primim îi cheltuim pentru mâncare”, ne spune Doina. Frăţiorii împart banii câştigaţi între ei, deoarece tatăl lor a decedat, iar mama consumă alcool şi nu-şi face griji că micuţii ei nu au uneori un călcâi de pâine în casă.

Prăşim pentru hăinuţe

Pentru săteni nu este o noutate faptul că unii copii aşteaptă vacanţa de vară pentru că vor avea posibilitate să muncească şi să câştige un ban de care are nevoie întreaga familie. Olga îşi aminteşte că a început să prăşească de când era în clasa a treia. „Era vară şi, deşi părinţii erau angajaţi în câmpul muncii, eu împreună cu sora mea mai mare am hotărât să facem bani. Ne duceam zilnic la ora 6 dimineaţa împreună cu alte persoane cu microbuzul să prăşim hrean pe un câmp din satul Pârâta. Acum cel mai mult mă amuză faptul că eu, fiind mică, nici nu mă vedeam din buruianul înalt de peste un metru”, îşi aminteşte Olga. Surorile şi-au procurat atunci hăinuţe, unele dintre ele chiar le-au păstrat şi până azi, amintire despre vacanţele de vară din copilărie.

Potrivit datelor de la Inspecţia Muncii, în anul 2010 au fost identificate 440 de cazuri de implicare a minorilor în munci grele şi periculoase, numărul real al copiilor „muncitori” fiind mult mai mare.

Ludmila Marian

Liliana Vântu

 

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău