Va urma Cristian calea bunicilor?

Vladimir Todiraşcu, la fel ca şi tatăl său, rapsodul Filip Todiraşcu, reproduce orice melodie auzită fără a cunoaşte notele muzicale

Moştenind harul tatălui său, Vladimir a reuşit să menţină memoria vie a părintelui prin organizarea la fiecare doi ani a Festivalului-Concurs Naţional al interpreţilor violonişti „Filip Todiraşcu”, în cadrul căruia se descoperă noi talente în arta interpretării la vioară.

Vladimir Todiraşcu a studiat la Colegiul Auto din Chişinău, apoi la UTM, devenind inginer. „Tata n-a vrut să fac studii muzicale, dar m-a învăţat a cânta la vioară de la vârsta de şapte ani. Nu prea am avut copilărie. Mă ţinea în casă în timp ce cosea, pentru că în afară de faptul că era un bun muzician, mai era şi un iscusit croitor pe vremea ceea. Toată săptămâna cosea, iar sâmbetele şi duminicile cânta la nunţi”, îşi deapănă amintirile despre marele lăutar Filip Todiraşcu unicul său fiu, Vladimir.

Prima piesă la vioară a lui Filip Todiraşcu

De la el aflăm că rapsodul Filip Todiraşcu a însuşit arta cântatului la vioară de la tatăl său, Vladimir Todiraşcu. „Eu port numele bunelului. El cânta bocciu, faţă de alţi muzicanţi de pe atunci, cum erau vioristul Simion al lui Iancu de la Buţeni. Pe când tata avea cinci ani, bunelul i-a meşterit o vioară şi i-a dat să înveţe un cântec până ce se va întoarce acasă de la nunţi, după o lună de zile”, povesteşte Vladimir Todiraşcu.

Copilul de numai cinci ani a însuşit timp de două săptămâni vreo cinci piese, după cele povestite de bunica Mavra. „Bunelul a înţeles că tata are talent şi plângea când îl vedea cum cântă la vioară. A doua zi i-a cumpărat o vioară de fabrică. De atunci cânta zilnic şi la vârsta de zece ani cânta singur la vioară la jocul satului”, îşi aminteşte emoţionat Vladimir Todiraşcu.

La armată cu vioara

La 12 ani, Filip cânta mai bine decât bunelul Vladimir. Vestea despre talentul băiatului s-a răspândit prin satele din împrejurimi şi anume la urechile vioriştilor recunoscuţi în acea vreme.

„Când l-a auzit Simion al lui Iancu, i-a spus bunelului că acesta va fi un viorist de forţă. El i-a şi cerut bunelului să i-l dea pe tata cu el să cânte pe la nunţi pentru a învăţa şi mai multe melodii. Cânta doar la auz fără a şti buchea muzicală”, povesteşte fiul. Filip Todiraşcu a locuit un deceniu în România, fiind observat de un general în timpul serviciului militar făcut acolo. A fost vechil la moşiile generalului. „Toată viaţa a cântat la vioară şi a cusut haine şi pentru demnitari de la Chişinău. Era un croitor de vază. A învăţat a coase singur prin descoaserea unui costum vechi, după care a croit din ziare unul nou. El m-a crescut singur, pentru că mama ne-a părăsit. A plecat la Chişinău, luând-o şi pe soră-mea cu ea. Datorită cusutului tata a supravieţuit foametei din 1947”, mărturiseşte fiul vestitului rapsod.

Vladimir şi-a urmat tatăl. La şcoală, participa la toate manifestările. „Datorită insistenţei lui am învăţat a cânta la vioară. Cântam la nunţi cu ansamblul său. Îmi plătea după fiecare ceremonie. Când m-am însurat, aveam şase mii de ruble. Tata m-a învăţat să fac totul – mâncare, să coc şi să spăl. Locuiam doar noi doi. A vrut să mă facă inginer, spunând că muzica e profesia de suflet. Aşa a şi fost”, urmaşul lui Todiraşcu îşi evocă părintele drag, pe care l-a ascultat neabătut, absolvind excelent studiile. „Mi-a spus să nu beau şi să nu fumez. N-am fumat în viaţa mea, şi nici el”.

Filea Scripcarul cânta „Ceasul”

Folcloristul Andrei Tamazlâcaru l-a descoperit pe Filip Todiraşcu. „A înscris peste 300 de melodii de la tata: sârbe, hore, bătute, şaiere, cântece de jale, cântece de mireasă, bulgăreşti. Dacă erau cinci nunţi în sat, lumea se aduna la nunta unde cânta tata. Avea o memorie fenomenală, ştia peste 300 de melodii şi niciodată nu repeta o piesă de două ori, ci trecea de la una la alta”, îşi aminteşte fiul lui Todiraşcu. El mai spune că, „de fiecare dată, pe la orele 3.00 dimineaţa, când lumea era obosită la nuntă, îi cerea lui Filea Scripcarul să cânte piesa „Ceasul” învăţată de la Simion al lui Iancu de la Buţeni, pe care o cântă şi Vladimir Todiraşcu.

Rapsodul cânta doar după ureche luând la concursuri locuri de frunte. „Cânta piese româneşti, bulgăreşti, evreieşti, ruseşti. Tot ce auzea la radio. Cosea şi asculta mereu radioul.”

Şi Vladimir Todiraşcu este un talent. Cunoaşte repertoriul tatălui său şi poate reproduce orice piesă după auz. „Mă duc pe la nunţi unde sunt invitat de prieteni şi cei care mă cunosc mă roagă să le cânt la vioară. Cânt că-mi place deşi toată viaţa am lucrat inginer deţinând şi funcţii de conducere”, spune urmaşul lui Filea Scripcarul.

Vioara tatei are 160 de ani

Din anul 1992, o dată la doi este organizat festivalul-concurs, la care participă violonişti talentaţi de diferite vârste, care cântă o piesă din repertoriul lui Filip Todiraşcu şi alta din zona din care vin. Deschiderea fiecărei ediţii este făcută de Vladimir Todiraşcu prin interpretarea unui potpuriu din piesele tatălui. El păstrează şi acum vioara tatei şi primul său instrument din copilărie. „Am acasă patru viori de 4/4. A tatei are vreo 160 de ani, a mea – vreo 150 de ani, mai am una electrică şi una mai nouă”, spune cu lacrimi în ochi fiul rapsodului.

Vladimir Todiraşcu vrea ca măcar nepoţelul Cristian în vârstă de şase ani să facă studii muzicale şi să meargă pe urmele bunicului şi străbunicului. Crede că aşa va fi pentru că are aptitudini muzicale.

Cunoscutul lăutar Filip Todiraşcu s-a născut la 27 noiembrie 1914, în satul Costeşti, raionul Ialoveni şi a trecut în lumea celor drepţi la 4 ianuarie 1988. În fondul de folclor al CNCP şi al AMTAP se află aproximativ 300 de melodii, păstrate de la Filip Todiraşcu.

Victoria POPA

 

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa