„Vă recomand să purtați veșminte românești de sărbători, ele au puterea de a ocroti”

Interviu cu Tamara Macovei, cercetătoare, autoare a cărții „Simbolismul cromatic în cultura tradiţională românească”

Dragă Tamara Macovei, recent ți-a apărut, la Editura Știința, cartea „Simbolismul cromatic în cultura tradiţională românească”. Felicitări! De când studiezi culorile?

Prin anii 90, la Institutul de Etnografie și Folclor al Academiei de Științe a Moldovei (AȘM) a venit un grup de savanți de la Institutul de Etnografie și Folclor ,„Constantin Brăiloiu” din București, pentru a face cercetări de teren împreună cu savanțiii noștri. Pe atunci lucram la secția Meșteșuguri populare, AȘM. Împreună cu membrii secției și cu oaspeții, am cutreierat jumătate de Moldovă, dincoace și dincolo de Prut. În acele zile m-am decis să cercetez acest compartiment al artei poulare, simbolismul cromatic, care era mai puțin cercetat.

Ce era pentru tine culoarea în copilărie? Aveați în casă obiecte colorate într-un mod aparte?

În copilărie mama m-a învățat să pot alege frumosul de urât, binele de rău. Tot ce era frumos, era culoare. Locuiam la o margine de sat și toate dealurile, pe atunci pline de flori, erau ale noastre, ale copiilor. Satul Trușeni era unul din cele mai mari din Moldova, casa mea era tipică regiunii, cu prispă, deregi și cerdac, în față creștea o tufă mare de liliac. Apoi a apărut veranda, cu motivul soarelui, al rombului, avea și semnul S, noi îi ziceam „șarpele casei”. Sub streașină era horboțica, toată partea de sus era de culoare albă, partea de jos, de un galben cărămiziu. În casă aveam covoare primite ca zestre, unul numit ,,Crinii”, altele se numeau ,,Lupii” și ,,Buchetul”, mai aveam țoluri din lână, în culori liniștitoare și calde: cafeniu, alb, galben, vișiniu, verde, albastru închis, violet, roșu stins etc. Mama cosea, broda, pereții erau plini de broderii, se broda la șezătorile de iarnă. Atunci a fost momentul când am învățat să combin culorile, cu gust, alături de mama și vecinele ei.

Ce facultate ai absolvit? Unde ai susținut doctoratul, pe ce temă?

Am absolvit Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chișinău. Doctoratul l-am susținut în 2006 la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași, teza de doctorat se numea ,,Simbolismul cromatic în cultura tradițională” (conducător, Petru Ursache).

Spui în noua ta carte că albul, negrul și roșul sunt culori de bază în arta noastră tradițională și că ele vin încă din cultura cucuteniană. Ce semnifică aceste culori?

Simbolul cromatic face parte din zestrea unui popor, e definitoriu pentru fondul spiritual, cultic, religios și mistic. La o analiză multiplanică a unui ornament arhaic ajungem la concluzia că obiectul simbol, imaginea simbol, reprezintă o exteriorizare vizuală a stărilor lăuntrice, o formă materială a practicilor psihice, o sinteză a ideii în comunicare. În zona noastră se practică culorile primare, cu toată eleganța și mesajele lor.

Culoarea ocru–roșu, extrem de solicitată în practicile ritualice străvechi, era de neînlocuit în scenariile cultice. Încă din mileniul XIII î.Hr. a fost folosită neîntrerupt de către sedentarii carpatici, a purtat aura semnelor solare, fiind o componentă a dialogului cu cerul. Astfel, ocru-roșul a constituit prima culoare ce l-a impresionat pe om, de la începuturile civilizației, de la apariția gândirii raționale a acestuia. Ocru-roșul semnifică viața.

Albul–crem este culoarea osului, a ceea ce rămâne după viață terestră. E o culoare considerată drept simbolul axului tanatic. Albul mai e semnul luminii, combate demonismul. Semnificațiile albului – lumină, puritate, curățenie.

Negrul–brun a fost interpretat cultic încă de la începutul civilizațiilor. Negrul a fost prezent alături de roșu în exprimarea simbolică, în metagramele pictate pe stânci, în grotele locuite. În mitologia românească, Soarele este tatăl reprezentat prin ocru-roșu, negrul simbolizează Pământul-mamă, izvor de hrană.

Ce culori mai folosesc meșterii basarabeni, români în general? Pe ce materiale, suprafețe le aplică? Din ce sunt făcute vopselele, coloranții din arta populară?

Meșterii populari de la noi folosesc toate culorile de bază moștenite, și desigur, toate derivatele culorilor de bază. Se aplică în toate domeniile și pe toate suprafețele. Avem o fascinantă abundență de culori. Astazi, unii meșteri populari au revenit la culorile naturale, care se capătă din plante sau din compuși minerali, alții combină coloranții chimici cu cei naturali.

Cum ai elaborat planșele colorate din carte?

Din sutele de mii de fotografii făcute pe teren, pe la meșteri, muzee, târguri etc. Editura a ales doar câteva, după conținutul capitolelor.

A existat și tradiția de a colora porți, locuințe, tavane, pereți, rame de la ferestre, uși, intrarea în beci? Au mai rămas astfel de elemente în casele moderne?

Da , a existat așa o tradiție, de exemplu, în zona de nord a R. Moldova, la Drochia, Dondușeni, Ocnița, Edineț, gardurile, porțile, întrarea în beci se vopseau cu albastru, de diferite nuanțe, în zona de centru se vopseau cu verde și cafeniu-cărămiziu, galben, la sud casele erau date cu var siniliu, prispa era cenușie, brâiele – albastre.

Cât de colorată e vesela tradițională a românilor?

Nu e prea colorată. Se ține cont de tradiția celor trei culori neolitice, roșu, negru, alb. Doar ornamentele, decorul sunt executate în culori mai pronunțate și diverse. Predomină culorile minerale: alb, negru, roșu-pământ, verde-cupru, bleu, albastru-cobalt. Cel mai bogat înfrumusețată este ceramica de la Horezu, Vâlcea. Vasele de Horezu poartă în ele tradiția îndelungată a prelucrării lutului. Meșterii populari, cu talentul lor, creează obiecte unice, dar fiecare olar păstrează emblema locului. Marca Horezu e transmisă din generație în generație, prin intermediul familiilor de olari. Avem și în Basarabia cunoscute dinastii de olari: Vasile Goncear din Hoginești, Zaharia Triboi din Ciorăști, Nisporeni, Ion Arseni din Iurceni ș.a.

Cum pot fi clasificate simbolurile cromatice din cultura noastră?

Odată cu primele semne de incizie au apărut și pigmenții dătători de roșu, alb și negru care au pus bazele primei civilizații din Carpați, cu peste zece mii de ani înainte de Hristos. Aceste prime simboluri cromatice cu derivatele lor, au îmbogățit ideatic ceramica de ritual, veșmintele, cromatica locuințelor și însuși ritualul religios. Simbolul exprimat prin imagini vizuale cromatice a întrat în practică odată cu conceptul privind viața și formele ei cosmice, terestre și subterane.

Ai lucrat la carte timp de un deceniu. Unde ai lansat-o? Unde poate fi procurată?

Cartea a fost lansată la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. Poate fi procurată de la autor și de la Editura Știința.

Câte ii ai? Ce culori și ornamente sunt brodate pe ele? Dar catrințe? Unde ai făcut rost de ele? Unde le porți?

Am cinci ii și două cămăși, ele au croi tradițional cu răscroiala în jurul gâtului rotundă și încrețită, pe șnur, mânecă strânsă cu volănaș, am și cu mâneca largă, brodate pe fir și în cruciuliță. Culorile iilor mele: alb, roșu, negru, albastru. Motivele brodate sunt geometrizate și florale. Albul simbolizează puritatea, roșul – dragostea de viață, albastrul – credința în Atotputernicul. Am și trei catrințe: una am cumpărat-o de la vestita meșteriță Ecaterina Popescu, două sunt din Bucovina. Le port cu drag, cu diferite ocazii.

Copiii și nepoții tăi au costume naționale?

Da, au cămăși, brâie, bondițe Le place tot ce e românesc și frumos, am avut grijă să le insuflu dragostea pentru portul popular de mici.

Crezi că diaspora poate ajuta cultura basarabeană?

Cei din diaspora ajută, prin faptul că păstrează cu sfințenie valorile noastre tradiționale acolo unde sunt. Pe când acasă, multe obiecte tradiționale sunt aruncate, fiind considerate vechituri. Adeseori basarabenii emigrați iau de acasă aceste „vechituri” pentru că în ele se păstrează energia unui neam, dragostea mamelor și a bunicilor, aceste obiecte le alină dorul de casă și nu-i lasă să-și uite rădăcinile.

Ce ateliere de broderie tradițională există în Chișinău?

Cele mai frumoase cămăși se cos la ,,Șezătoarea Basarabia”, în cadrul MNEIN, precum și la atelierul Mariei Cristea din Chișinău, în atelierele meșterițelor Ecaterina Popescu din Clișova Nouă, Valentina Guțu din Edineț, Maria Ciobanu din Bălți, Simion Lungu din Soroca etc.

Ce culori le recomanzi să poarte tinerilor basarabeni, astăzi?

Să țină cont de gustul strămoșilor, dar să și-l creeze și pe al lor. Să poarte culori solare, culori ce țin de norme morale, religioase. Le recomand să poarte veșminte românești tradiționale de sărbători, ele au puterea de a ocroti, de a menține sentimentul sfințeniei.

Mulțumesc pentru interviu.

Interviu de Irina Nechit